1,542 matches
-
două pungi de plastic. Acoperindu-și din nou mâna cu batista, puse câte o pungă de cocaină În fiecare dintre cele două pungi de plastic mai mari și le vârî În buzunarele interioare ale sacoului său. Șterse cuțitul de mâneca sacoului și-l puse la loc În sertar, apoi folosi batista să șteargă de orice amprente de pe suprafața boilerului. Părăsi apartamentul, Încuind ușa În urma sa. Afară, se apropie de soldații americani din jeep, zâmbindu-le reconfortant. — Mulțumesc, zise el și Înmână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un om În uniformă. Preț de-o clipă halucinantă, Brunetti Își văzu cariera În ruine, el Însuși la Închisoare, dar apoi omul Îi ceru biletul și Brunetti fu salvat. După ce controlorul plecă, Brunetti se concentră să nu ducă mâna sub sacou sau să verifice cu coatele dacă pungile mai erau la locul lor. Trebuia deseori să aibă de-a face cu drogurile În profesia sa, dar știa destule cât să-și dea seama că avea asupra lui cel puțin câteva sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
avea să pară că nu-i acordase deloc atenție și nu se deranjase s-o observe Înainte. Suspină din pricina eternei inegalități a căsniciei, deschise dulapul și se hotărî c-ar fi mai bun costumul gri. Se dezbrăcă de pantaloni și sacou, Își scoase cravata și-și studie cămașa În oglindă, Întrebându-se dacă o putea purta În seara aceea. Ajunse la concluzia că nu, o dezbrăcă și-o agăță pe spătarul unui scaun, apoi Începu să se Îmbrace cu haine noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fizică, materie pe care o studiase la universitate. Se Îndoia că va Înțelege vreodată dinamica și forțele de frecare ale lenjeriei de corp feminine: atât de multe lucruri de cuprins, susținut, ținut În loc. Termină cu nodul de cravată și scoase sacoul din dulap. Pe când Îl avea pe el, ea Își trăgea fermoarul de pe lateralul rochiei și pășea Într-o pereche de pantofi negri. Prietenii lui se plângeau deseori că așteptau o veșnicie cât se Îmbrăcau soțiile lor sau cât Își făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de an, le Întrebă pe doamne dacă nu vor să i se alăture În cazinoul de jos. Când acestea fură de acord, el răspunse cu un o Încântare mai mare de la an la an și scoase din buzunarul interior al sacoului trei punguțe de velur, pe care le așeză În fața lor. Cum făcea În fiecare an, Paola protestă: „O, dottore, nu e nevoie“, lucru pe care, ca de obicei, Îl spuse În timp ce deschidea cu preocupare punga pentru a scoate la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ușa. Acesta păși În spate și-i permise lui Brunetti să treacă pe lângă el În apartament, apoi Închise ușa În urma lor. Brunetti se duse În camera de zi și până la bibliotecă. Își căută teatral carnețelul, care se afla În buzunarul sacoului său, chiar se aplecă și se uită În spatele scaunului de lângă bibliotecă. — Ciudat. Sunt sigur că l-am avut la mine când am fost aici. Trase câteva cărți În față și se uită În spatele lor. Nimic. Făcu o pauză, reflectând unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcea risotto con zucca, disponibil doar În anotimpul acesta, când dovleceii barucca durdulii și de-un verde-Închis erau aduși din Chiogga, de cealaltă parte a lagunei. Și după aceea? Pulpă de vită? Prăjită cu măsline și vin alb? Își agăță sacoul În șifonier și merse de-a lungul holului spre bucătărie. În Încăpere era mai cald ca de obicei, ceea ce Însemna că era pornit cuptorul. Tigaia cea mare de pe aragaz oferi vederii, când Îi luă capacul, bucăți de zucca de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vorbind din suflet. Se ridică În picioare. — Mulțumesc pentru cafea și pentru fursecuri. Nimeni În Veneția nu știe să le facă așa ca dumneata. Ea se opinti În picioare și apucă o mână de dulciuri. I le strecură În buzunarul sacoului. — Pentru copiii tăi. Sunt În creștere. Zahărul le face bine. — Ești foarte bună, signora, spuse el, dureros de conștient de adevărul acestor cuvinte. Ea Îl Însoți la ușă, conducându-l iarăși de braț, ca și când Brunetti ar fi fost orb sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era frumos. Brunetti chemă chelnerul și-l plăti. Se hotărâseră ca la drumul de urcare să nu atragă atenția asupra lor punând Întrebări despre camioane cu dungi roșii care intră pe drumuri secundare. Erau turiști, chiar dacă erau la cravată și sacou, și turiștii cu siguranță aveau dreptul să oprească la un loc de picnic la drumul de coborâre și să se uite la munți În vreme ce traficul gonea pe lângă ei. Deoarece nu știa cât de mult timp avea să le ia, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nici o logică. Ruffolo nu era nici pe departe genul care să se Îndrepte, și-ntotdeauna exista o piață pentru tablouri, indiferent de unde proveneau acestea. Luna tocmai devenise plină, Își aminti el, și se gândi la ce țintă clară va fi, sacoul negru reliefat pe zidul palid de la Arsenale. Alungă ideea ca fiind ridicolă. — Păi, am să merg și-am să văd ce are de oferit Ruffolo, zise el, părându-i că vorbește ca unul dintre zevzecii ăia de eroi din filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a observat că decolteul continua să fie trăsătura ei cea mai distinctivă. La fel de agresiv, amenința să facă să sară toți nasturii costumului. Laura a cuprins-o pe Amanda într-o îmbrățișare parfumată. Când bărbia i s-a așezat pe umărul sacoului Amandei, Laura i-a făcut cu ochiul lui Hugo într-o manieră emfatică. Nu te-am mai văzut de ceva vreme, a rostit ea rar printre buzele rujate din abundență și lățite într-un zâmbet. Unde te-ai ascuns, frumosule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-l lase singur în casă. A doua zi, la ora nouă și jumătate fix, Hugo a ajuns la actualul și, spera el, viitorul său loc de muncă. Cu jumătate de normă. Sub braț ținea copilul care se zbătea. Pe reverele sacoului avea mai multe pete la care Shauna s-a holbat când Hugo a trecut prin fața biroului ei. —Intră, a spus Neil morocănos. Exact așa cum se temuse Hugo. Cu ochii injectați și șifonat, prăvălit peste birou, Neil s-a uitat îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-au holbat uluiți la receptor. —Ei, nu fi așa de surprins. Totuși, sunt mama lui. Chiar începusem să uit, a șoptit Hugo în timp ce Theo a aruncat o bucată de pâine tartinată care l-a lovit pe Hugo direct pe sacou. Tatăl a întins mâna după un pachet de șervețele pentru copii, de care era plină toată casa, și a început să-și frece pata cu frenezie. —Ce-ai zis? — Nimic. Nu se-aude bine. Ce-ai întrebat? Dacă-i cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în fața lui Theo furia care-l cuprinsese. A-ți asculta părinții certându-se era o altă formă de influențare a copilului, numai că efectul era diferit. — Ce e cu vorbitul ăsta prin semne? a întrebat Hugo printre dinți, frecându-și sacoul cu și mai multă putere ca să-și verse nervii. Nu-mi vine să cred că n-ai auzit de chestia asta, a sărit Amanda.Pentru numele lui Dumnezeu, la creșă nu face așa ceva? Toți copiii de aici asta fac. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dar știa că boala asta nu stătea să doarmă în papuci. Până când sunau ăia, viața lui Theo putea fi în pericol. Hugo și-a strâns la piept fiul care de-acum începuse să urle în toată regula, învelindu-l cu sacoul cu care era îmbrăcat încă de dimineață. Și lui îi venea să plângă și-a reușit să se abțină numai printr-un efort supraomenesc. În loc să plângă, Hugo a început să se plimbe în sus și-n jos, luptându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu exista pe atunci sau nu-i căzuse lui sub ochi o altă ecranizare, însă anii trecuseră, intrase în maturitate și avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise la față, arăta ca o lămâie îmbrăcată în sacou, cămașă și blugi decolorați, iar Lucia îl luase de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
proaste ar fi fost textele, puteam din nou respira. Era totuși altceva, altceva decât ce era În jur. Era o formă de supraviețuire - o respirație. Într-o bună zi am dat nas În nas cu Boe. Purta, ca de obicei, sacoul lui negru și ponosit, presărat discret cu mătreață pe umeri. Tu nu mai scrii, dragă, nimic ? mă Întrebă el din senin, cântărindu-mă plin de suspiciune cu ochișorii lui mici de rechin. Ce puteam să-i spun eu lui Boe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să știi, costă, arde la buzunar mai rău ca ultimul tău show, Îl preveni Catinca pe noul-venit râzând. Șaman 87 — lasă că dacă Îmi place spectacolul, ți-l promovez eu și te fac celebră ! se lăudă negriciosul, care purta un sacou negru și un ghiul mare de aur la mână. Faceți cunoștință, spuse Catinca. El e Nico, specialist În speculă culturală. De când m-a cunoscut, ba chiar dinainte de a mă cunoaște, Nico n-are decât un vis : să mă facă celebră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bun început să revină la stadiul de maimuță - m-am trezit că mult-visata primă de Crăciun, pe care apucasem să o pipăi prin pereții subțiri ai plicului și să urlu în gând „Este !“, să o pun în siguranță în buzunarul sacoului și să visez cu ochii deschiși o vacanță la munte, mi se cere deodată înapoi, ca și tuturor celorlalți, pentru organizarea nu știu cărui joc de societate. Marele premiu, am fost anunțați, urma să constea dintr-o mașină de spălat Whirlpool, pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
proaste ar fi fost textele, puteam din nou respira. Era totuși altceva, altceva decât ce era în jur. Era o formă de supraviețuire - o respirație. Într-o bună zi am dat nas în nas cu Boe. Purta, ca de obicei, sacoul lui negru și ponosit, presărat discret cu mătreață pe umeri. Tu nu mai scrii, dragă, nimic ? mă întrebă el din senin, cântărindu-mă plin de suspiciune cu ochișorii lui mici de rechin. Ce puteam să-i spun eu lui Boe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spectacol ? Dar să știi, costă, arde la buzunar mai rău ca ultimul tău show, îl preveni Catinca pe noul-venit râzând. — Lasă că dacă îmi place spectacolul, ți-l promovez eu și te fac celebră ! se lăudă negriciosul, care purta un sacou negru și un ghiul mare de aur la mână. Faceți cunoștință, spuse Catinca. El e Nico, specialist în speculă culturală. De când m-a cunoscut, ba chiar dinainte de a mă cunoaște, Nico n-are decât un vis : să mă facă celebră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Cred că au folosit o linguriță să ni-l pună pe platou. O felie de tort de ciocolată - o minune! - a trebuit să dau partea mea lui Țușca, nu-i ajunsese nici pe-o măsea... Nu-i nimic, tot stă sacoul strâns pe mine. Gordon Rouge și vin franțuzesc acru... Pardon, sec. Am dansat pe muzica de caf-con, franțuzeasca. Imediat după 12 am ieșit pe străzile Seattle-ului. Artificii, oameni veseli și cam beți. La fel, femeile. Nu a plouat, vreo 7-8
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
asta - să judece un bărbat chiar și numai după Înfățișare. Thomas era de Încredere, Îl cîntărise bine Înainte de Împreunare. Nici sclifosit, nici pudibond; impotent, sigur nu; nici agresiv, chiar dacă, neîndoielnic, era puternic; pectoralii se conturau proeminenți sub cămașa albă, subțire; sacoul, descheiat, lăsa posibilitatea privitorului să aprecieze și lățimea umerilor, chiar linia deltoizilor; da, prea multă putere pentru a mînui un pix ori o tastatură, dar el era o excepție, a, nu, Maricrisa și-a amintit, și Hemingway fusese jurnalist și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
simte cum gîfîie. oamenii sunt totuși prezenți prin lucrurile pe care le-au abandonat. Pentru că și-au abandonat totul : și-au abandonat mașinile, bicicletele, cărucioarele, trotinetele, valizele, sacoșele, ghiozdanele, pălăriile, bastoanele, umbrelele... Iar unii și-au mai abandonat pardesiile, fularele, sacourile, țigările pe care tocmai le fumau (X are impresia că unele mai ard încă). Pretutindeni zac risipite poșete, ziare nedeschise încă, pîini proaspăt cumpărate și din care nicio gură n-a apucat să muște măcar o dată. Poftim, aceasta trebuie să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a încerca să stingă flăcările care îl mistuiau pe colegul lor. Cum vremea era aproape caniculară, majoritatea celor ieșiți la o țigară erau îmbrăcați lejer, în cămași și tricouri, iar femeile în rochițe de in. Dacă oamenii ar fi avut sacouri pe ei, poate că și le-ar fi scos în grabă și ar fi încercat să stingă flăcările, dar în acea situație vestimentară sumară se simțiră dezarmați. Un singur scriitor își scoase totuși cămașa și încercă să înăbușe cu ea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]