936 matches
-
mereu în tăcerea veșnică. Ne putem aștepta la puține noutăți conceptuale, mai totul s-a spus sau se tace, sau curge. Căci aici este problema, de a regăsi fluiditatea gîndirii, curgerea elementelor, într-o dinamică, într-un ritm de o sacralitate indicibilă. Oricum, viitorul ne va aduce alte mijloace de comunicare, cîtă vreme instrumentele acesteia au început să se hrănească din conținut. Bergson cîntă noul, cînd tot ce este va fi pentru că a mai fost. Ceea ce cred că trebuie luat de la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu sensul. Levinas cere anularea distanței dintre ceea-ce-este și ceea-ce-ar-trebui-să-fie, fuziunea dintre normativ și realitate, dar lumile se încăpățînează și rămîn eterogene. Și diversitatea face farmecul lumii, iar în calitate de talmudist, Levinas ar fi trebuit să știe asta. El preferă sfințenia sacralității, aceasta din urmă fiind considerată ca mereu purtătoare a unui neo-păgînism al pămîn tului. Levinas găsește locul divinului în relația interumană. Altfel spus, relația omului cu Dumnezeu depinde de relația sa cu celălalt, în care trebuie să se implice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
rădăcinile icoanei. În secolul al XIX‑lea, pictura icoanei și‑a urmat cursul, urmând vechile scheme conservând întreaga pregnanță religioasă până când puterea partidului comunist va opri în toată Rusia crearea acestor opere stingând fascinantul moment al întâlnirii între artă și sacralitate. Încet‑încet, se întrezărește o redescoperire a icoanei adevărate. În 1830 este deja evidentă (fie din partea intelectualilor, fie din partea clerului) o im‑ plicare sinceră în arta religioasă. Episcopii în mod special, promulgă legi care apără canonicitatea icoanei și în cele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
diferit de profan 46. Pentru a reda manifestarea sacrului Mircea Eliade propu‑ ne termenul de hierofanie 47 în sensul că, ceva sacru ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate 42 Mt 25,14‑30. 43 Card. paul poupard, Credință și cultură, la cumpăna între milenii, Convorbiri cu Patrick Sbalchiero, Ed. Galaxia Gutenberg, București 2006, 104. 44 Cf. Card. p. poupard. o.c., 104. 45 Ibidem, 102. 46 m. eliade
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
incizată pe partea de mormânt din gropnița mănăstirii de la Curtea de Argeș - cele douăzeci de războaie purtate în doar zece an) a fost primul Domn din istoria românilor executat de niște boieri 78 care au ignorat principiul autorității voievodale și aura de sacralitate întinsă prin ungerea cu mir în jurul persoanei care ședea pe tron. însurându-se a doua oară (în urma unei „competiții” - acceptată de unii istorici - cu moldoveanul Ștefan cel Tânăr) - cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, Radu de la Afumați, un „drăculesc” - cum
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trupuri neînsuflețite, definibile sub semnul unui „privat” particular. Au existat sfârșituri silnice, urmări ale unor dezlănțuiri violente, cu motivări într-o „politică” uneori obscură, adesea complicată. Escaladări ce nu țineau cont în realizarea suprimării nici de statutul Voievodului, nici de sacralitatea instituției prin intermediul căreia se înfăptuise ungerea. Explozii violente, precum războaiele, erau urmate de trădări ce alegau ca soluție uciderea. Mihai Viteazul era Domn, când a căzut pradă - crede Stavrinos în a sa Poveste prea frumoasă a lui Mihai Voievod. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi stătea la îndemână - albina. O culege din Fiziolog și o clasifică, asemenea acestui manual medieval de zoologie, dar și de simbolistică, între „păsări”. Nu este exclus ca până la autorul român al învățăturilor să fi ajuns câte ceva din înțelesurile acelei sacralități puse de antici pe seama albinelor (consacrate Muzelor - zice Proklos, comentând Republica lui Platon), gâze înzestrate cu o „divina mens” (Vergilius) și gata să dea oamenilor pilde privind organizarea socială, embleme ale preoteselor Demetrei, Artemidei și ale Magnei Mater (zeități concretizând
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
neam; necondiționate; nemaiîntîlnit; neprețuit; neutru; nopți nedormite; noroc; oameni dragi; ocrotitor; onoare; orfan; parte a sufletului; parte din familie; patern; persoană apropiată; persoane; peste copil; post; povață; prelecție; preoți; preț; cel mai bun prieten; profesor; protector; psiholog; rău; relație bună; sacralitate; sever; sfaturi bune; sfătuitor; simpatic; spiritual; spovedanie; stăpîn; stimă; străin; strict; de suflet; sufletesc; sursă financiară; școală; șef; tăia; tot; tovarăș; trist; umbrelă; unic; univers; unul; vecinul meu; veșnicie; viitor; zăpadă; 2 (1); 825/208/71/137/2 păstra: ține
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
noastră este sentimentul lipsei de sens. Confuzie și dezorientare. Relația noastră cu viața a devenit una extrem de ambiguă. Soluția de fond nu poate fi decît regăsirea unității dintre ego și Sine, la nivel individual și colectiv, ceea ce înseam nă restaurarea sacralității vechilor altare, a condiției și a vieții umane în general. R. W. Emerson spunea: "Condiția fiecărui om este o soluție în hieroglife pentru acele între bări pe care el le-ar pune. El o interpretează ca viață, înainte de a o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Înțelept este să trăiești în veșnicie. Dar pentru asta trebuie să revenim la fluiditatea experienței interioare, în contact direct cu adevărata realitate, la curgerea pietrei, la investiția în perenitate, spre un continuu început al vieții spiritului în lume, într-o sacralitate indicibilă. Oricum, doar înțelepții pleacă fără să lase urme... în timp ce eu rămîn și scrijelesc aceste cuvinte-semn. Aș vrea să redobîndesc înțelepciunea din momen tul nașterii, cunoașterea dinaintea cunoașterii și puritatea aceea nevinovată. Încerc să mă întorc acolo unde viața suflă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
izvorâtă din conștiința că omul este pentru totdeauna "închis în timp", "aruncat în lume" spre un prezent nesigur și spre un viitor neprecizat, prețul acestei rătăciri "damnate" fiind acela al îndepărtării sale de un timp originar, plenitudinar și suprasaturat de sacralitate. Dusă pe pământ de îngeri răuvoitori, Sophia gnosticilor se chircește dureros într-un strigăt de spaimă, menit să consemneze îndepărtarea ei de Creator, adică fixarea ei în intervalul de anxietate insurmontabilă pe care îl reprezintă creaturalul. Aici, răul și spaima
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
activitățile de navigare de la distanță, prin ofițerii lui, Starbuck, Stubb și Flask. Are comportament de deus otiosus, făcîndu-se simțit într-un mod invizibil, prin transcendență. Cînd, într-un final, i se revelă lui Ishamel, arată terifiant, păstrînd toate trăsăturile unei sacralități întunecate (fără jumătate dintr-un picior înghițită, după o confruntare directă, de balena albă! și cu o cicatrice care-i brăzdează adînc obrazul, Ahab, conform percepțiilor înfiorate ale naratorului, se instaurează în ierarhia vaporului său aidoma un rege în vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
1903-1966) reprezentant al modernismului englez tîrziu (unii critici îi stabilesc filiații și cu postmodernitatea) e mai curînd un scriitor atipic, preocupat de construcția marilor epopei tradiționale, inițiatice, alegorice și revelatoare, într-o lume ce și-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de vedere etic. Ne aflăm într-o situație problematică care cere să știm ce este posibil din punct de vedere tehnic, să fim din punct de vedere științific pregătiți pentru a combate acea mitologie scientistă, gata să calce în picioare sacralitatea inviolabilă a persoanei și să nege spațiul sacrului. În sfârșit, atenția la nivel formativ și educativ față de dezvoltarea științei (mai ales bio-medicale), nu mai poate fi neglijată de tradiția catolică. Se slujește Evanghelia, slujind omul; și omul se slujește mai
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
se confirmă întru totul dacă ne gândim doar la celebrul "Cantico di frate sole" sau "Cantico delle creature" atribuit Sfântului și Poetului Francisc din Assisi (1182 - 1226), inspirat de spațiul geografic al Umbriei, unde frumusețea peisajului pare a conserva primordiala sacralitate a Creației. Mai mult rugăciune decât poezie, cântul făpturilor exprimă lauda pe care toate făpturile, și laolaltă cu ele pământul roadelor și "sora" noastră apa, și "fratele" focul o închină lui Dumnezeu. Suflul unei noi religiozități se simte în umilința
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
guste din fructul oprit, să le călărească non-stop. Unitatea povestirilor evocate constă în perimetrul sfânt al mânăstirii unde au loc acte cât se poate de lumești. Sursă inepuizabilă a comicului este tocmai contrastul dintre aparență și esență, dintre afișul de sacralitate și culisele cât se poate de mondane. Este Boccaccio un anticlerical, sau pur și simplu un moralist care observă pe baza bunului simț ca paradox, vorba lui Al. Paleologu? Cu cât se pune mai mult botniță simțurilor, pare a sugera
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
imaginea crucii pe care acesta o avea pe încălțăminte. Ceremonialul se limita la o simplă înclinare lîngă picior, fiindcă era mai importantă intenția și nu realizarea ei literală. Yannick Carré a arătat foarte bine că mîna, chiar dacă avea o mare sacralitate în Evul Mediu, era totuși, în această privință, inferioară gurii. Cel care săruta mîna se angaja în act, cel care primirea sărutul avea un anumit recul. Sărutul mîinii marchează astfel o relație de la superior la inferior. În Rusia, unde altădată
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
Cronicarul a mai reținut studiul lui Ion Papuc pe marginea traducerilor din Rilke ale lui Mircea Vulcănescu. Există, potrivit, autorului, o neașteptată corespondență între sensul unora din versurile lui Rilke și destinul care îl pîndea pe cărturarul român. Preocuparea pentru sacralitate este prezentă la Mircea Vulcănescu în toate etapele biografiei sale, sub cele mai diferite forme, însă ea devine manifestă, se personalizează abia la proces și se împlinește în anii detenției aureolați cu moartea sa christică. Dar în prealabil a existat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
în care protagonistul acesta, pentru ochii noștri de lut în cel mai insesizabil mod, în răspăr cu toate aparențele contrarii, încă de pe când era situat în apogeul vieții de îndestulare și de libertate, aluneca subteran spre închisoare, spre moarte, spre sacralitate. Căci sfințenia preexistă! Despre această catehizare avem ca principală probă transpunerea în românește a părții a treia a uneia dintre cele mai profund creștine dintre cărțile de poezie ale lumii: faimoasa Das Stunden-Buch a lui Rainer Maria Rilke, Cartea orelor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
Eliade", desfășurat în zilele de 14 și 15 martie a.c., care a beneficiat de participarea a șapte distinși cercetători și profesori de la Universitatea din Lisabona (José Augusto Martins Ramos, Fenomenologie și istorie: itinerarii eliadiene prin religiile preclasice; Luís Ramalhosa Guerreiro, Sacralitate și istorie antropologică; Joao Bigotte Chorao, O imagine a lui Mircea Eliade; Paulo Borges, Dorul originii, yoga și eliberare în opera lui Mircea Eliade; Maria Joao Coutinho și Simion Cristea: Structuri mitologice ale fantasticului în opera lui Mircea Eliade; Daniel
Un centenar și o inaugurare by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9763_a_11088]
-
place sau nu, aparținem și vom aparține) lumii europene sud-estice, geamăna poate mai puțin norocoasă, dar nu mai puțin legitim moștenitoare a Antichității târzii decît sora apuseană. Scara de valori a acestei lumi era cea a medievalității ortodoxe, dominată de sacralitate, în care individul, simplă creatură și în nici un caz creator, își căuta, fără istov, mîntuirea sufletului. De aici toate deosebirile fundamentale față de lumea Renașterii. Or, din istoria noastră lipsind marea ruptură pe care o produce aceasta din urmă în partea
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
o axă simbolică: SACRU-PROFAN, astfel încât identificarea fiecăruia dintre ei să poată fi optim valorizată. Gorjean din întâmplare și apoi prin adopție, Valer Neag își construiește parcursul în preajma "Coloanei", dar nu sub semnul ei. El își structurează expoziția pornind de la ideea sacralității ființei umane. Este o temă majoră care se impune constant în opera sa încă de la debut. Artistul își concepe creația ca pe o mărturisire de dragoste, de înțelegere față de semeni, de familie-componentă importantă a Decalogului său etic și artistic - de
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
mutilate, ale poeților preneoterici latini. Epilogul cuprinde eseul subtil al Cătălinei Popescu, prezentă de altfel în volum cu încă două studii, despre relația paradoxală dintre reprezentările moderne, în maniera teatrului absurd, ale dramelor antice, și ipostaza lor originară, saturată de sacralitate. Ni se par remarcabile toate aceste priviri proaspete asupra Vechimii, întîi pentru că relevă seriozitate științifică în abordare, onestitate a exegezei textuale, interpretare personală, toate acestea fiind consecințele unor lungi ani de severe studii eline și latine. În al doilea rînd
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
după un război nimicitor. Totul trebuie reconstruit. Creon, pe de o parte, vrea să reorganizeze instituțiile laice, societatea vrea să restabilească legile după care cetatea să reînceapă un ciclu vital. Antigona, pe de altă parte, vrea să respecte tradiția, obiceiurile, sacralitatea și să-și îngroape morții. Tragedia se naște din faptul că se bat două adevăruri la fel de valabile. Penciulescu nu-l vede, de asta, pe Creon ca pe un dictator. El este obligat, însă, să-și respecte cuvîntul pentru că numai așa
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
În toată această dezlănțuire a întunericului, singura replică a lui Iisus este, și în textul dostoievskian ca și în lumea contemporană, tăcerea. Iisus tace mereu în „poemul” lui Ivan Karamazov, Iisus tace și astăzi, în fața mareei de non-spiritual și a-sacralitate care inundă și dizolvă Chipul lui Hristos din om. 1 Nikolai Berdiaev, Filosofia lui Dostoievski, traducere din limba rusă de Radu Părpăuță, Ed. Institutul European, Iași, 1992, capitolul Marele Inchizitor, Dumnezeu-omul și omul- Dumnezeu, pp.124-140. Aprecierea citată în eseul
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]