15,319 matches
-
verbul, și acțiunea lor n-au avut mai multă eficiență? Răspunsul rezidă în deturnarea mitului amintit, cel al Meșterului Manole. Se știe că pentru a dura o cetate sau un lăcaș de închinăciune se cuvine găsit mai întîi un "spațiu sacru", care să fie animat de o viață sacrificială ce alcătuiește o punte către transcendent. Or, scriitorii noștri au fost nu o dată uneltele opresiunii înainte de 1989, iar, dintre cei "onorabili", o categorie s-a desprins după acest moment de cotitură, pentru
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
fără ecou/ și mintea e prinsă/ într-o pată." (Fără ecou, p. 31). Spațiul închis, fără respirație și fără perspectivă, desprins parcă din geometria lui Kandinsky - "Tristețea se solidifică în pahare de carton" (Carnavalul muștelor, p. 33) - epuizează de "energii sacre" actul artistic și îl predispune la o observație neutră, aproape apatică, a metamorfozei lumii, ca în Naufragia, scrisă în descendența tematică a lui Wallace Stevens, cu a sa Anecdote of the Jar. Kosmos-ul imaginat de poet e o structură instabilă
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
În țările mari subdezvoltate ca India, vacile și maimuțele sunt sfinte și circulă libere pe străzi, ocrotite de băștinași... La aceasta contribuie în bună măsură religia respectată din vechime. Dar sărăcia modernă înlesni credința că tot ce-i viu este sacru și se cuvine ocrotit. Pe fondul economic pauper, spiritualitatea budistă capătă proporții uriașe... Dintre toate neamurile Europei, cel danubio-carpatic, cu ascendență indo-europeană, ajunse, după o jumătate de secol de dominație atee și de cumplite experiențe economice dezastruoase, plus deceniul următor
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
Cosmâncă și alde Cațavencu, remodelat... Vreau să spun că o viață ca a românilor nu o mai duc decât câinii. Și că sentimentul religios ce-i face pe indieni să lase libere pe străzile lor maimuțele și vacile, socotindu-le sacre; motiv, putem să-i zicem, transcendental, metafizic, - la români chestiunea se schimbă: românul, cu vorba sa cunoscută "a duce o viață de câine", constată, social vorbind, strict socialmente, că zicerea națională, cu câini cu tot, se transferă în propria sa
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
dispoziții ce exprimă fluctuațiile afectului. Din suprapunerea peisajelor cu simțămîntul erotic - raportul nupțial dintre cer și pămînt este mult grăitor - țîșnește un asemenea entuziasm auroral: "Cîntece. Psalmi. Te simți înaripat: atît de proaspăt/ și de sănătos este aerul. O cununie sacră, măreață/ între pămînt și cer. O minune să te trezești la ceasul/ acesta și, în același timp, o povară: ți se umple inima/ de pofta de a trăi de-a pururi, așa cum se umplu fîntînile/ cu apă tulbure - adîncile fîntîni
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
fusese revocat) intră într-un fel de comunicare ocultă cu predecesorul său, căruia îi reconstituie biografia încheiată cu o moarte misterioasă, indicându-l, printr-un artificiu literar, ca biograf pe un călugăr român aflat în anul redactării textului, 1526, la Sacra din San Michele, în Italia. Gabriel Nicolau are și el parte de un sfârșit enigmatic, despre care se poate crede în egală măsură că reprezintă o sinucidere prin simpla voință de a muri, o abandonare a vieții sau, dimpotrivă, un
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
propoziții tabuizate și de materiale sanctificate prin decrete ideologice și prin liturghii propagandistice. Unul dintre expozanți, să-i zicem Gelu, pentru că oricum nu contează, a realizat, de exemplu, o compoziție cu bustul lui Eminescu pe fundalul tricolorului, iar pe brațul sacru din imagine a tatuat, evident tautologic, așa cum se întîmplă și în viață, mărețul nume al poetului însuși. Care va să zică, junele artist, netrecut încă la creația birocratică și la producția pe stoc, a încercat să spună că există un narativism exterior și
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
prin forța trăirii și prin încercarea de-a fi ea însăși salvarea de la o stare de prizonierat în viață, "între două lumi", una "imponderabilă" - aceasta - și una care "trage în jos" - cealaltă (lumile). Actul scrierii este asumat ca o datorie sacră - "Să scrii în fiecare zi/ iată un mod de a te ruga" - ce se manifestă, uneori violent, prin nevoia reîntoarcerii, apropierii, posibile doar prin poezie, de "punctul central", loc "vital", primordial și, tocmai de aceea, "neștiut". Apare astfel imaginea unui
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
adunînd toate bucățile, întregul nu se mai poate forma niciodată, pentru că niciodată nu a existat. La fel ca în Casa spiritelor a peruanei Isabel Allende, ceea ce face să meargă mai departe complicatul angrenaj al familiei Valldaura este locuința lor, spațiul sacru ce adăpostește copii nelegitimi, adultere, ură, boală, moarte, dar și dragoste, multă dragoste. Bîntuiți de demonii păcatelor și amorurilor de tinerețe, Teresa și Salvador, apoi Sofia și Eladi trăiesc cu iluzia evadării, sfîrșind inevitabil prin a fi devorați de propriile
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
în viața ei, suma tuturor celorlalte absențe. În aceste eliberări fizice și mentale, Valeria Seciu - profesor Bearing este absolut transfigurată, pătrunsă abia acum real de sensul metafizic al eseurilor despre Divinitate și devoțiune, de prezența experiențelor fundamentale pe care Sonetele sacre le pun sub lupă. Descompunerea textuală și metatextuală a profesoarei devine acum, parcă, purtătoare de semnificații grele. Ea însăși descoperă, dintr-o altă și surprinzătoare perspectivă, conotații ce i-au rămas ascunse. Terapia prin poezie pare singura salvatoare și înălțătoare
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
dezarmant! Parcă fiecare dintre noi s-ar cuveni să repete odată cu ceilalți: "Iată-mă în oglindă". Fiind paralele, oglinzile văd departe, pînă-n străfundurile ființei, pînă acolo unde se alăptează pruncul, însușindu-și - simultan cu laptele matern - și limba maternă, instrument sacru, unic, de neuitat. Bătrînii, de cele mai multe ori, își aduc aminte de vorbele copilăriei de demult. Copilăria, țara din care te tragi, sălașul viersului dulce precum mierea minții și a sufletului străveziu. Sînt martorul unei "scene de gen". Un puștan de
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
sînt tocmai acelea în care debutul artistic are loc într-un climat nonconformist, ateu și insurecțional, iar evoluția ulterioară acreditează existența unor tensiuni profunde, a căror eliberare deplasează întregul ceremonial al creației înspre spiritualism, în sens larg, sau chiar înspre sacru și eclezial. Așadar, pictori care au traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
primei culegeri căutam aproape să mă scuz, ca și cum angajarea pe cărările parodiei ar fi fost oarecum neserioasă, ulterior am procedat cu o siguranță plină de virtuozitate, încredințat că era vorba nu doar de un lucru legitim, ci de o datorie sacră". Pot anticipa cu ușurință reacțiile cititorilor. Este, de altfel, și singura modalitate de a prezenta adecvat această carte. În primul rînd veți rîde foarte mult. Eco nu pozează în mizantrop; nu este un ironic acid, incomod, ci, mai curînd un
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
pînă la epuizare nervoasă de uriașul arbitrar al vieții. Kermode e, poate, cel mai apreciat critic britanic al ultimilor decenii. Ridicat la rang nobiliar din anul 1991, autor al unor studii literare fundamentale dedicate lui Shakespeare, Yeats, și altor monștri sacri ai literaturii de limbă engleză, Kermode ar fi putut cu siguranță scrie o memorialistică abundînd în nume celebre, bîrfe de salon, sau pur și simplu valoroasă pentru reconstituirea unei epoci culturale din perspectiva unui om care a contribuit esențial la
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
pentru poeziile sale, publicîndu-i-le, apoi, în Convorbiri literare din 1911. Ajuns în țară, îl frecventează, prin prietenul său Horia Furtună, pe Macedonski, de a cărei operă s-a înamorat, ajutîndu-l, în 1912, pe săracul mare bard să publice volumul Florile sacre și, în 1916, a contribuit total pentru publicarea plachetei lui Bacovia Plumb. Atmosfera poeziei franceze parnasiene și simboliste ca și cea simbolistă din Cenaclul lui Macedonski l-au înrîurit profund, determinînd hotărîtor fizionomia liricii sale din primele trei volume de
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
MAJESTATEA SA: Împărăteasa mea supusă... (Cu glas încet.) Câte popoare încap în trupul ei, Sfinția Ta? (MAJESTATEA SA se așează pe tron. Cei prezenți aclamă: �Trăiască Împăratul!") MARELE PREOT: Amin! Așa să fie! (GENERALUL îi aduce la treptele tronului sabia sacră.) GENERALUL: Înălțimea Ta, primește sabia sacră cu două tăișuri. Spintecă noaptea și ziua deopotrivă. Apărătoarea Imperiului. MAJESTATEA SA: Cu o sabie să mă apăr eu? GENERALUL: Sabia împăratului este împăratul însuși. Pentru apărare, Mărite Domn, ai la picioare tot ce-
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
glas încet.) Câte popoare încap în trupul ei, Sfinția Ta? (MAJESTATEA SA se așează pe tron. Cei prezenți aclamă: �Trăiască Împăratul!") MARELE PREOT: Amin! Așa să fie! (GENERALUL îi aduce la treptele tronului sabia sacră.) GENERALUL: Înălțimea Ta, primește sabia sacră cu două tăișuri. Spintecă noaptea și ziua deopotrivă. Apărătoarea Imperiului. MAJESTATEA SA: Cu o sabie să mă apăr eu? GENERALUL: Sabia împăratului este împăratul însuși. Pentru apărare, Mărite Domn, ai la picioare tot ce-ți trebuiește. (GENERALUL îi așează la
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
în egală măsură interesanți. Mai întîi de toate, Irving Babbitt, care în deceniul al treilea al secolului 20 preda literatura la Harvard, în departamentul de franceză, fascinîndu-și studenții mai cu seamă prin energie și vitalitate. Pentru Babbitt, nu existau monștri sacri, scriitori consacrați și autori în plină afirmare, ci doar "aspiranți" cărora el le decidea soarta, în clasă, aruncînd tunător laude și diatribe. Literatura devenea astfel un război, o permanentă încrîncenare a antinomiilor precum "clasic sau romantic", "antic sau modern". Un
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
au fost gândite și realizate de Mihaela Soare, cu un spectacol radiofonic - Verdi - Surprize. Contacte în Italia și America, interviuri în primă audiție și exclusivitate cu persoane - în vîrstă - astăzi neștiute decât de microbiști (opera are... microbiștii ei), un monstru sacru ca Giuseppe Taddei, recitând și cântând pentru București (are 85 de ani) domnul Alberto Carrara Verdi, descendent direct și proprietar al vilei compozitorului de la Sant' Agata, Virginia Zeani, acum la Bloomington - Amintiri și Perspective. Câțiva cântăreți români (Felicia Filip, Laura
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
eretică. Numai pe acela îl recunoaște Biserica de Părinte al ei, care propovăduiește învățătura ei curată, fără schimbări sau interpretări greșite 2. Cuvântul Părinte are însă o evoluție interesantă potrivit mersului istoriei și spiritualității Bisericii. Acest cuvânt era de origine sacră, cu rădăcini în Vechiul și Noul Testament, exprimând raportul dintre învățător și ucenic, ca un raport între tată și fiu. Ucenicii profeților se numeau fiii profeților (3 Reg., XX, 35). Învățătorul de înțelepciune era socotit tatăl școlarilor săi. În Noul Testament, legătura
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
și ai urii și ai oricărui delict. Ar fi trăit pentru <<pâine și circ>>, însă, ei au predicat contemporanilor lui Iuvenal din Decalog și din Predica de pe Munte. Printre astfel de bestii cu chip de om, ei au construit căminul sacru; au creat familia creștină; au dat un înțeles nou și sfânt numelor de mamă și soție; au răspândit idei noi despre demnitatea omului ca om; au venit cu o atmosferă de bunăvoință și iubire, au redat libertățile interzise prin lege
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
catehetică de la Alexandria, principiul conform căruia, înainte de însușirea Sfintei Scripturi și primirea Botezului era necesară împroprierea culturii profane, lucru împlinit de aproape toți Părinții. Problemele culturii patristice erau numeroase și complexe: teologie, antropologie, educație, sociologie, cult, istorie, misiune variată, oratorie sacră, filocalie, artă literară în proză și versuri etc., dar operele de controversă și de dialog sunt printre cele mai interes toate filosofiile vremii lor în care ză de efortul de a-l exprima cât mai co site, prin nivelu tuși
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
dă naștere unui nou univers care nu exista înainte. Exemplul cel mai limpede și lesne de înțeles din carte este cel privitor la exegezele Torei în tradiția iudaică. Canonizarea textelor sfinte, așa cum o analizează Iser, se referă la traducerea cuvîntului sacru în viața de toate zilele a comunității. Lectura Torei deschide un spațiu între text și exegeza sa, ca un fel de tensiune între două tipuri de autorități: cea care se exercită direct (textul sacru), și cea care oferă acces la
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
Iser, se referă la traducerea cuvîntului sacru în viața de toate zilele a comunității. Lectura Torei deschide un spațiu între text și exegeza sa, ca un fel de tensiune între două tipuri de autorități: cea care se exercită direct (textul sacru), și cea care oferă acces la autoritatea primară (comentariul). Cu timpul, prima autoritate, cea directă, e doar întrezărită, pentru că nu mai sîntem conștienți de ea decît prin intermediul celei de-a doua, comentariul. Distanța dintre exegeză și text se reduce în
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
-lea, începînd cu "Secolul Luminilor" (Enciclopediștii, Rousseau și Voltaire), Revoluția Franceză, Hegel, Marx și Nietzsche ("Dumnezeu a murit!") și a continuat pînă la Blumenberg și toți filosofii care au pledat pentru secularizare, laicizare și "izgonirea din religios", semnficație, sens și sacru. Transcendența a fost înlocuită de imanență, libertatea a luat locul religiei, iar gnoza modernă a distrus sinteza antică realizată - cum era de părere Sfîntul Augustin - dintre Atena și Ierusalim, adică marea filosofie greacă și creștinismul. Uimirea, admirația și iubirea au
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]