KorAP: Find »[drukola/base=sake & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 >

633 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

la el. — Ce este? întrebă Hideyoshi, cu o privire ca aceea pe care un senior i-ar fi adresat-o vasalului său. Takigawa răspunse: — Pesemne că v-ați supărat foarte tare în seara asta. Dar n-a fost decât din cauza sake-ului. Iar nepotul Seniorului Katsuie este încă tânăr, după cum știți. Sper că-l veți ierta. Apoi, adăugă: — E vorba de un lucru aranjat dinainte și s-ar putea să fi uitat, dar, în ziua a patra - mâine - va avea loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o luă drept aroganță, dar Inuchiyo o făcuse în semn de simpatie față de Oichi, în care îl vedea pe Nobunaga, răposatul ei frate. — Te ridici la înălțimea vechii dumitale reputații. Am auzit că ai o îndelungată experiență, comentă Katsuie. — La sake, adică? — La mult, mult sake, adică. Inuchiyo râse din toată inima, clipind din singurul său ochi, în lumina lumânărilor. Era același om chipeș pe care îl cunoscuse Hideyoshi în tinerețe. — Hideyoshi n-a fost niciodată un mare băutor, continuă Katsuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Inuchiyo o făcuse în semn de simpatie față de Oichi, în care îl vedea pe Nobunaga, răposatul ei frate. — Te ridici la înălțimea vechii dumitale reputații. Am auzit că ai o îndelungată experiență, comentă Katsuie. — La sake, adică? — La mult, mult sake, adică. Inuchiyo râse din toată inima, clipind din singurul său ochi, în lumina lumânărilor. Era același om chipeș pe care îl cunoscuse Hideyoshi în tinerețe. — Hideyoshi n-a fost niciodată un mare băutor, continuă Katsuie. Într-adevăr. Se înroșea imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-i spatele Seniorului Katsuie. Aceia care sunt de această părere, se pot retrage fără ezitare. Un moment, atmosfera fu tensionată. Oamenii se mulțumeau să țină capetele plecate cu amărăciune și foarte puține obiecții se ridicară. În noaptea aceea, ceștile de sake fură înălțate într-o onorabilă despărțire dintre senior și vasali, dar spre Echizen se întoarseră mai puțin de unul din zece. În acest mod, Katsutoyo rupse legăturile cu tatăl său vitreg și se alie cu Hideyoshi. Din acel moment, intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ziua aceea, a doua din noul an, șirul de oameni care veniseră la castel pentru a-i face urările de Anul Nou părea să nu se mai sfârșească. Hideyoshi îi salută pe toți, oferindu-i fiecăruia câte o ceașcă de sake. Ulterior, vizitatorii treceau pe lângă nenumărate grupuri de alți oaspeți, cu chipuri luminoase și vesele. Străbătând cetatea principală și pe cea de la apus, se observa că toate încăperile erau pline cu musafiri - ici, un grup recita versuri din teatrul Nô, colo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Zusho și celelalte iscoade. — Să intre. Omul care-i chemase era Genba. Trezit pe neașteptate, avea ochii măriți din cauza surprizei și încă roșii de nesomn. Chiar înainte de a trage un pui de somn, turnase pe gât o bună măsură de sake. O ceașcă de sake mare și roșie zăcea goală lângă scaunul lui. Matsumura îngenunche într-un colț al cortului, apoi raportă ceea ce văzuseră. — Pe Muntele Iwasaki nu mai e nici un soldat inamic. Ne-am gândit că exista riscul să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Să intre. Omul care-i chemase era Genba. Trezit pe neașteptate, avea ochii măriți din cauza surprizei și încă roșii de nesomn. Chiar înainte de a trage un pui de somn, turnase pe gât o bună măsură de sake. O ceașcă de sake mare și roșie zăcea goală lângă scaunul lui. Matsumura îngenunche într-un colț al cortului, apoi raportă ceea ce văzuseră. — Pe Muntele Iwasaki nu mai e nici un soldat inamic. Ne-am gândit că exista riscul să-și ascundă steagurile și plănuiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
spre ofițerii din statul major. Zice că Ukon a fugit! Iute de picior mai e! Și râse din nou, cu tot trupul zguduindu-i-se de satisfacție. Încă nu se trezise din toropeala beției în care căzuse după ceașca de sake a victoriei. Genba nu se mai putea opri din râs. Chiar atunci, mesagerul care fusese trimis la tabăra principală a lui Shibata Katsuie pentru a raporta situația războiului reveni cu instrucțiunile lui Katsuie. — În regiunea Kitsunezaka nu se zărește nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fără nici un regret. oare mi-ați putea da un castron de orez și un ceai? Demonul Shibata părea să fi devenit Buddha Shibata. Până și Inuchiyo nu putu să-și stăpânească lacrimile. Aduceți repede ceai și orez, ordonă el. Și sake. Puține cuvinte îi treceau prin gând pentru a-l mângâia. Totuși, simțea nevoia de a spune ceva. Se zice adesea că victoria și înfrângerea fac substanța vieții de războinic. Dacă vă gândiți la dezastrul de azi în comparație cu destinul omenesc, știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Shibata Katsuie. Nu regret decât că mi-am pierdut reputația. Dar fii liniștit, Inuchiyo. Totul e predestinat. Un asemenea răspuns din partea lui însemna o despărțire completă de Katsuie cel de pe vremuri. Dar nu părea nici chinuit, nici derutat. Când sosi sake-ul, Katsuie luă cu plăcere o ceașcă și, presupunând că avea să fie cea de rămas bun, le turnă și celorlalți doi câte una. Se servi cu poftă din mâncarea simplă pe care o ceruse Inuchiyo. — În viața mea n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ea însăși tava. În regiunea deluroasă care se întindea spre fortăreața de la apus, se înălța un mic pavilion într-un desiș de brazi. Slujutorii întinseră un covor pe iarba de alturi și puseră două tăvi cu mâncare și carafe de sake. — Nu pot măcar să te servesc cu ceva mai bun, chiar dacă ești grăbit? întrebă soția lui Inuchiyo. — Nu, nu. Soțul și fiul tău nu vin și ei? Inuchiyo se așeză în fața lui Hideyoshi, iar Toshinaga ridică plosca de sake. Alături se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
carafe de sake. — Nu pot măcar să te servesc cu ceva mai bun, chiar dacă ești grăbit? întrebă soția lui Inuchiyo. — Nu, nu. Soțul și fiul tău nu vin și ei? Inuchiyo se așeză în fața lui Hideyoshi, iar Toshinaga ridică plosca de sake. Alături se afla o clădire, dar musafirul și gazdele n-o foloseau. Printre brazi sufla vântul, însă nici nu-l auzeau. Hideyoshi nu bău mai mult decât o ceașcă de sake, dar mâncă în grabă cele două vase cu orez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
așeză în fața lui Hideyoshi, iar Toshinaga ridică plosca de sake. Alături se afla o clădire, dar musafirul și gazdele n-o foloseau. Printre brazi sufla vântul, însă nici nu-l auzeau. Hideyoshi nu bău mai mult decât o ceașcă de sake, dar mâncă în grabă cele două vase cu orez pe care i le pregătise soția lui Inuchiyo. — Ah, mi-am umplut burta. Scuzați-mă că abuzez, dar aș putea cere și un ceai? În pavilion se făcuseră deja pregătirile. Soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cauzată întru totul numai de propriile mele greșeli. Când vă aud dând vina pe Genba, mă simt mai prost decât dacă m-ați ataca pe mine. Avea grijă ca toată lumea din jur să bea și le împărțea cel mai bun sake din magazie războinicilor din turnuri. Odată cu sake-ul, sosea și următorul mesaj: — Luați-vă rămas bun după pofta inimii. Recitarea de poezii n-ar fi deloc nepotrivită. Din foișoare se auzeau cântece, iar glasurile voioase umpleau sala. Chiar și în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
greșeli. Când vă aud dând vina pe Genba, mă simt mai prost decât dacă m-ați ataca pe mine. Avea grijă ca toată lumea din jur să bea și le împărțea cel mai bun sake din magazie războinicilor din turnuri. Odată cu sake-ul, sosea și următorul mesaj: — Luați-vă rămas bun după pofta inimii. Recitarea de poezii n-ar fi deloc nepotrivită. Din foișoare se auzeau cântece, iar glasurile voioase umpleau sala. Chiar și în fața lui Katsuie, se bătea în tamburine, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
maimuță, e clar că, în taină, spera ca măcar să piară de-o moarte glorioasă. Avea numai cincizeci și trei de ani. Ca general, ar fi trebuit să-i stea tot viitorul în față, dar acum, singura lui nădejde era o moarte nobilă. Sake-ul circula pe la toți. Se consuma ceașcă după ceașcă și multe butoaie fură golite pe parcursul nopții. Răsunau cântece în acompaniament de tobe, aveau loc dansuri cu evantaie de argint, se auzeau strigăte vesele și râsete, dar nimic din tot ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
făceau nu putea să înlăture atmosfera de tristețe. Din timp în timp, o tăcere de gheață și fumul negru emanat, în noapte, de pâlpâirea lămpilor, dezvăluiau, pe cele optzeci de fețe îmbătate, o culoare palidă care nu avea nici o legătură sake-ul. Lămpile arătau că era miezul nopții, dar banchetul continua. Fiicele lui Oichi se rezemară de poala ei și adormiră. Pentru ele, acel banchet devenise prea plictisitor. La un moment dat, fata cea mai mică își pusese capul pe genunchii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și n-am vrut să vă deranjăm, stăpâne. Trasând cercuri cu degetele și ciocănindu-și genunchii, Nobuo îi privi cu un dezinteres înfumurat: — Mda, bine. Dar voi patru trebuie să luați masa de seară cu mine. Vom bea și puțin sake. Vasalii superiori se uitară unii la alții, părând cam jenați. Vă împiedică ceva s-o faceți? îi întrebă Nobuo. Unul dintre vasali spuse, ca și cum s-ar fi scuzat: — Adevărul e că nu demult a sosit un mesager cu o invitație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
gândi la ofertă, nici să plece fără a le fi auzit răspunsul. Se aflau într-o situație disperată. Cei patru oameni lăsară capetele în piept, amărâți. În cele din urmă, însă, acceptară și semnară grăbiți angajamente scrise. — Vasalii mei beau sake în Camera Salciei, spuse Hideyoshi. Mergeți și stați cu ei. Aș dori să vin și eu, dar merg să mă culc mai devreme, din cauza răcelii ăsteia. Luând angajamentele, se retrase în apartamentele sale din templu. În noaptea aceea, Nobuo nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul agitației era camera privată a generalului comandant, Ikeda Shonyu. Cu al doilea său fiu, Terumasa, alături, închina cești cu sake. Atât tatăl, cât și fiul stăteau pe taburetele de campanie, așteptând ora plecării. De obicei, când era anunțată pornirea trupelor, se sufla în cornuri, erau bătute tobele, steagurile se desfășurau și armata începea să-și croiască, maiestuos, drum prin cetate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de primăvară și ar fi mare păcat să ne ducem la culcare atât de devreme. Nobuo se străduia, din răsputeri, să-l distreze pe Ieyasu, dar Ieyasu avea treburi de făcut. — Nu, Senior Nobuo. Domnia Sa nu trebuie să mai bea sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar Nobuo nu observase jenanta plictiseală a invitatului de onoare. Eforturile sale erau determinate de interpretarea greșită a expresiei somnoroase din ochii oaspetelui. Le șopti ceva vasalilor și ușile glisante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
invitații. Se obișnuia ca Nene să le dea atenție unor asemenea oameni și vasalilor lor, precum și tuturor subordonaților ei. Mai ales după acea zi, se bucura să le mulțumească pentru serviciile lor și să-i vadă schimbând veseli cești cu sake și conversând cu spectatorii. Hideyoshi stătuse așezat singur, de la bun început, și, de vreme ce nimeni nu părea să-l ia în seamă, părea cam ursuz. — Nene, cred că n-ar fi nici o problemă dacă beau și eu o ceașcă. — Crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
A spus să-mi aplici moxa? — Se teme că peste câmpul de luptă va dăinui căldura toamnei și, dacă bei apă stătută, riști să te îmbolnăvești. Îți voi aplica moxa și, după aceea, am să-ți dau o ceașcă de sake. Dar e ridicol. Nici nu-mi place moxa. — Că-ți place sau nu, astea-s ordinele mamei tale. Ei bine, tocmai pentru asta nu vin la tine. Dintre toți oamenii care mi-au urmărit reprezentația de azi după-amiază, tu ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
După un mare banchet pentru a sărbători încheierea păcii cu cel mai puternic rival al său, Hideyoshi se retrase în apartamentele interioare ale castelului, unde el și cei mai de încredere vasali ai săi salutară victoria cu numeroase cești de sake. Peste câteva ore, Hideyoshi se ridică clătinându-se în picioare și le ură musafirilor noapte bună. Încet, se îndepărtă poticnit, pe culoar, un om scund cu față de maimuță, înconjurat de doamnele sale de onoare, aproape ascuns între mătăsurile colorate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

marked by the experience of cultural displacement and isolation. This artist inherits from his ethnic ancestors the condition of perpetual emigration/immigration, homelessness and spiritual transitoriness. (...). Thus, he is a moralist, a prophet and a rebel. Art for art’s sake meant, for the Jewish modernist, freedom from community constrictions and fettering clichés, a chance to live up to his unrelenting individualism. Modernism offered the spiritual ethnic „other“ the opportunity of a Zeitgeist open to a rootless present continuous. For the

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]