2,948 matches
-
care avea să poposească Spiritul sărbătorilor de iarnă. Pe lângă purificarea sufletului prin post, aplicată și nouă copiilor, se făcea și purificarea casei, prin curățenie generală. Cu două săptămâni înainte de Crăciun, casa strălucea de curățenie. Uneori, părinții schimbau și paiele la saltelele pe care dormeam, aducând câmpul cu miros de flori sălbatice, în casa pregătită pentru ziua când aveam a sărbători Nașterea Mântuitorului. După Ignat, noaptea în care se spune că porcul își visează tăierea, urmau alte treburi în gospodărie: tăierea porcului
CRĂCIUNUL LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365776_a_367105]
-
plină țara de ciocoi, mulți oameni sunt în mari nevoi... de sărăcie au plecat românii, mai bine de jumate sunt afară, fac ce nu au făcut în țară... unii la munci umilitoare, femeile sunt multe îngrijitoare, badante, menajere, unele chiar saltele, ori prostituate. bărbații sunt zidari, constructori, salahori. ăi mai prostuți sunt cerșetori, iar cei mai șmecheri infractori. rar sunt cei bine pregătiți care-au ajuns mai fericiți, realizați în meserie, la loc de frunte ei să fie... păcat, păcat românii
BĂJENIE, ROMÂNIE, BĂJENIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365888_a_367217]
-
Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi scotea tata ușa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză de cânepă, țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[1]și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
în bordei. Ușa beciului o așeza la capătul dinspre răsărit al bordeiului, iar sub ea pe la mijloc pe lățime un zid din chirpici de tizic, să nu se rupă ușa sub greutatea mea și a bunicii. Peste ușă era așezată salteaua și un preș țesut de mama din lână vopsită în culori diferite, în loc de cearceaf. Pe atunci nu se foloseau covoare ca acum. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse pe jos covoare de iută sau țesute la război, direct
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
debutanți. Știi cum este în tinerețe. Mult entuziasm și dorință de afirmare. Doar câțiva dintre profesorii mai vechi erau puțin mai vârstnici, restul sub treizeci de ani. - Și gazda? Erau tineri? Ai avut toate condițiile de locuit? Sau dormeai pe saltea umplută cu paie? - Ha, ha, glumești mama! S-a modernizat lumea, nu mai trăiește ca înainte. Aveam toate condițiile create, baie, lumină, radio, frigider, televizor, mobilă nouă și modernă, tot ce trebuie pentru un trai decent. Gazda este o văduvă
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
Dacă la mină problemele păreau să fie simple, la suprafață existau mult mai multe probleme pentru noii muncitori. Cazarea o aveam în barăci de cărămida cu zece paturi într-o cameră, cu pardoseala din cărămidă. Fiecare nou angajat primea o saltea, pături și cearșafuri de la magazie pe inventar și trebuia să ai grijă de aceste obiecte. Lampa de carbid indispensabilă pentru lucrul în mină, o aveam din timpul școlarizării. Dacă nu aveai trebuia să o plătești după ce o primeai de la aceeași
1961 DE LA UCENICIE LA MUNCA ÎN SUBTERAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365148_a_366477]
-
mai tare; atunci când a fost trezit sau după aceea. Cei mari nu s-au grăbit să-i explice ce se întâmplă. Erau mai speriați decât el. A adormit din nou, de această dată într-un hol fără ferestre, pe o saltea trasă la repezeală din dormitor. A doua zi a văzut prăpădul și a aflat că Bică le bătuse casa cu pietre. Geamurile de la ferestre erau făcute țăndări. O echipă de cercetare a poliției făcea măsurători. Urme vizibile de piatră erau
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
femei de diferite vârste și condiții sociale, care inițial îi pozau artistului, cu multă râvnă, în toate felurile, situații savuros comentate de comunitatea asociației. După mai multe ședințe de acest fel, Titi trecea la punctul doi al programului. Țâșnea de pe salteaua care ținea loc de pat, dar și de cadru pentru portretele de interior, își trăgea pe șolduri un prosop de baie de culoare roșie, smulgea pânza neagră de pe șevalet și mima cu multă pricepere transa creației! Ce făceau în timpul acesta
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
două etaje, câte 8 locuri jos, 8 locuri sus, apoi alte 8 jos și 8 sus. Când intrai ud fleașcă în dormitor, lăsai pelerina de ploaie, și schimbai bocancii cu papucii uscați de la intrare. Dormitorul nostru era mixt, cu 8 saltele una lângă alta. Eram precum sardelele. Trei fete japoneze se învecinau cu mine. Dincolo era soțul meu și alți barbați de la conferință. Eu eram la mijloc, singura care mă puteam învecina și cu fetele și cu unul dintre bărbați, în
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Tataia venea uneori la noi cu câte un călugăr ce avea treabă prin București și tata îl întreba unde vrea să doarmă: pe pian sau sub pian, căci alte locuri potrivite pentru a întinde o saltea nu aveam. Unii dormeau în apartamentul lui Andrei și eu eram invidios că el urma să afle noi taine din împărăția lui Dumnezeu. Dar nu toți călugării erau vorbăreți și unii se temeau căci fuseseră de multe ori anchetați pe
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
rătăcind săptămâni îndelungate în căutarea unui pustnic cu har despre care auzea că are darul înainte-vederii, până când a ajuns să revină la schit doar în marile posturi pentru a se spovedi și împărtăși. Primind de la un pelerin un cort, o saltea gonflabilă și o pătură, se pornea prin pustia athonită atent la urmele de pe pietre, pentru a găsi ascunse printre stânci căsuțele unor pustnici, lângă care se aciua muncind alături de ei, participând la slujbe împreună și învățându-le încet-încet limba, mai
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
hectar, la cincizeci de metri distanță de al nostru. Dormeam în bordeiul construit din bârne de salcâm, acoperit cu paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic, peste care era așternută o saltea umplută cu paie de grâu și un preș din lână țesut de mama în război. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
moldovenesc și unii dintre cei din cameră erau și ei din zona Moldovei. Suman nu a scos o vorbă multă vreme căci nu știa unde se află. Colegii din cameră i-au arătat un pat de fier liber, cu o saltea plină cu paie și o pătură ruptă aruncată peste saltea. Nu știa ce să facă? Stătea în picioare lângă pat ne îndrăznind să se apropie și să se așeze. Cineva l-a împins în pat cu brutalitate și l-a
CICLUL TUNICA SI SUMAN; CAMERA NEAGRA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351558_a_352887]
-
din zona Moldovei. Suman nu a scos o vorbă multă vreme căci nu știa unde se află. Colegii din cameră i-au arătat un pat de fier liber, cu o saltea plină cu paie și o pătură ruptă aruncată peste saltea. Nu știa ce să facă? Stătea în picioare lângă pat ne îndrăznind să se apropie și să se așeze. Cineva l-a împins în pat cu brutalitate și l-a îndemnat să se culce căci mâine va începe lucrul la
CICLUL TUNICA SI SUMAN; CAMERA NEAGRA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351558_a_352887]
-
mintal etc.]. Vă propun să declanșăm un larg proces de educare în spiritul economisirii, în familii, școli și mass media. Propun ca ultima noastră bancă, CEC BANK, să-și extindă agențiile până în ultima comună, încât să colecteze banii ținuți la saltea, să promoveze noi instrumente de economisire pentru copii și tineri, să educe populația în spirit economic corect. Stiți ce înseamnă circuit economic sănătos? Inseamnă că nici un euro nu iese din țară, ci circulă între noi, cetățenii români. Deviza „Consumați bunuri
PROGRAM DE PREVENIRE A GENOCIDULUI DIN ROMÂNIA de PAVEL CORUŢ în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351665_a_352994]
-
începe să povestească, spre surprinderea celor ce eram de față pentru a-l întâmpina: - Parcă văd ... Seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția ani ... O femeie săracă, într-o odaie fără foc, se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie ... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave ... și toată noaptea o duce așa ... De-abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc ... Ei bine, copilul acela sunt eu!... Un nor de duioșie
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după cîteva ore. Mircea Vulcănescu s-a așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viața. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie anul 1952, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani și a lăsat cu limbă de moarte un îndemn
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]
-
povestească, spre surprinderea celor cu care eram de față pentru a-l întâmpina: Parcă văd. Seară. Frig. Ninge. Viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția de ani. O femeie săracă, într-o odaie fără foc, se chinuie, nemâncată, pe o saltea de paie ... Vântul vâjie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru cu dureri grozave. Și toată noaptea o duce așa. De-abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc ... Ei bine, copilul ăla sunt eu ! Un nor de duioșie
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
Ce au copii și nu-s cuminți Și-și încasează paraponul; Când ne prindea o burniță târzie Umblam ca niște paparude La furat de struguri sau de dude Nepăzită când găseam vreo vie; Cădea seara ca un chilipir: Frânți, peste saltelele de paie Ne cosea mama ce putea din straie C-am fi dormit așa trei zile-n șir! Dar ne scula cu-o vorbă blândă Tata: - Hai copii la treabă Că vine foamea și ne-ntreabă Burta: cu ce-o
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355778_a_357107]
-
clubului elevilor și în afara programului școlar). Sala de sport a școlii funcționează într-o veche sală de clasă și găzduiește desfășurarea orelor de educație fizică în condiții oarecum acceptabile, cu dotări cumva noi (spaliere, aparatură de gimnatică-cal, ladă de sărituri, saltele), departe de a fi însă încăpătoare, fiind îndeosebi folosită când condițiile meteo de afară nu o permit. Este de menționat efortul celor doi profesori de a asigura condiții normale pentru activitatea fizică și sportivă a elevilor, prof. Viorel Constantinescu și
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357002_a_358331]
-
scot mașina. Mă voi duce la alde Cărămizaru pe jos ... Trebuie să fiu atent ... ”, își făcea bărbatul planul, mergând încet, sigur pe sine, fără să mai bage câinii în seamă. În timpul acesta, Iuliana s-a repezit, înfrigurată și temătoare, la salteaua sub care ascunsese telefonul. L-a scos de acolo și a încercat să caute numărul de acasă, dar aparatul nu funcționa. - Doamne, ce mă fac? Doamne, ce are de nu merge? se tânguia ea cu voce tare, uitând că poate
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
Când a realizat că îl închisese pentru a proteja bateria, a respirat ușurată și a încercat să introducă codul „pin”, dar zgomotele provocate de bărbatul ce intrase în casă au determinat-o să renunțe și să-l ascundă iar sub saltea. Tocmai întinsese bine așternuturile și netezea pernele când a intrat el în încăpere. - Aha, ai înțeles că trebuie și ordine. Bine faci, târfulițo! Voi fi domn cu tine. Ai să vezi la noapte când îmi vin prietenii. Nu uita ce
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
L-a urmărit cu privirea până la gardul împrejmuitor. Era însoțit de cei doi dulăi mereu în alergare și dornici de hârjoană. După ce l-a văzut ieșind pe poartă, a mai așteptat câteva minute, apoi a alergat la adăpostul improvizat sub saltea. A activat telefonul și s-a convins că bateria este în stare de funcționare. „Doamne, Dumnezeule, ajută mă să fie mama acasă, Doamne!” Așezată la pândă în fața ferestrei a tastat cu degetele, al căror tremur nu-l putea stăpâni, până
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
Nădragu, venind de la Reșița, ca prim-maistru laminorist, Obermeister, angajat la așa-numita fabrică de fier, Nadrager Eisenwerk. Știam că Sibla venea la ora șase, exact când umbra acoperișului șopronului, în care eu și prietenul meu stăteam tolăniți pe două saltele vechi, umplute cu pănuși de porumb, locul nostru preferat de taifas după-amiază, atingea tulpina nucului din mijlocul curții. Atunci Waldi, câinele rotofei și flocos, lătra scurt, ridicându-se tremurând pe labele din față, iar moșu’ Klesch îl potolea, rostindu-i
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
își dăduse seama că nu avea cui. Sibla dormea dus, cu capul pe umăr, pufăind ușor printre buzele întredeschise. Stă uscățiv, deșirat, privind cu uimire tulpina nucului, pe care umbra acoperișului șopronului se înălțase binișor, în timp ce noi, încă tolăniți pe saltelele umplute cu ghije de porumb, ne dăm ghionți și ne îndemnăm unul pe celălalt cine să-i spună bătrânului că la ora prânzului, în drum spre casă, venind dinspre atelierele de practică ale școlii profesionale, văzuserăm cu ochii noștri un
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]