1,165 matches
-
transformat, ca personaj, în muza Ulla, dar în afara literaturii se numea Jutta și, din cauza înfățișării ei, era numită, de mine și de alții, Îngeraș; acest nume tandru i-l dau și astăzi, când, ca doi bătrâni ce suntem, ne trimitem salutări din depărtare. Călătoria mea la Paris am plănuit-o fără Brigitte și Jutta, care între timp nu se mai manifestau decât prin mișcări încetinite, de pantomimă. În fața oglinizilor exersau feluri speciale de a umbla, își contorsionau gâturile. Și de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai ramburseze banii pentru noaptea asta. — Nu contează, a zis el plin de bunătate. Nu se putea altfel. Ce cretin! Eram absolut sarcastică! — Te sun diseară, când ajung acasă, mi-a promis James. —Așa să faci, i-am spus încet. —Salutări lui Kate, a zis el. — Am să-i transmit. Iar noi ne vedem curând. Da, ne vedem curând. Capitolul treizeci și unutc "Capitolul treizeci și unu" — Deci când pleci? m-a întrebat mama. —Pleci? a scrâșnit Helen. Da, am îngăimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de criticile prin care se contestă titlu său academic pe criteriul cantitativ al lucrărilor redactate, ignorîndu-se tocmai aspectul calitativ”. Asta parcă-i din Bambi. Urmează argument: „Oare un medic a cărui singură rețetă pe o pagină de carnet are efecte salutare pentru milioane de oameni (cît populația unor țări ca România, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Ungaria, Mongolia ș.a. Împreună) n-ar merita titlu academic?” N-ar merita. Unu, fiindcă nici o rețetă n-a ajutat vreodată milioane de oameni, exceptînd-o, desigur, pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
linia personală pentru așa ceva... Nu, Bill, e vorba de fiul meu, Edmund. El era de serviciu la secția centrală În Ajunul Crăciunului și cred că are niște informații prețioase pentru tine. Da... Diseară? Sigur, o să fie acolo. Da. Transmite-i salutări lui Helen. Da. Cu bine, Bill. Ed simți cum Îi bubuie inima În piept. Preston Îi zise: — Te Întîlnești cu șeful Parker la Pacific Dining Car diseară la opt. El o să facă rezervare pentru o cameră separată, În care veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Vlad Dumitrescu, lângă mine: „Ați venit să mă vedeți și mi-e bine și îmi spuneți că n-arăt rău și al naibii să fiu dacă nu mi-e și mai bine. Așa că am face bine să ne amuzăm. Salutare la toată lumea“. A închinat din nou către toți. „N-ai de gând să mănânci și tu ceva?“, îl întreba Aurora Mocanu. „Am mâncat.“ „Și nici n-ar fi bine să mănânce mai mult, osânza nu-i priește“, spunea Iuliu Sofronie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
domnului Winshaw. Ați făcut cu el afaceri în câteva rânduri. — Da, o dată sau de două ori. E acum aici. — O, da, puteți fi sigur. Dar îi place să stea retras. De fapt, iau cina cu el diseară. Să-i transmit salutări? — Vă rog, spuse Graham; apoi ezită înainte de a se interesa cu îndrăzneală: E o întâlnire de afaceri, presupun... — Într-un fel, spuse Louis. Aparțineam amândoi unei anumite organizații: un fel de club exclusivist. E legat de chestii tehnice. Ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
țesătura de bumbac absolut transparentă a tricoului. Rujul cu care era ușor mânjită buza cănii de cafea și părul roșu, cârlionțat care i se revărsa pe umeri Îți dădeau senzația că petrecuse ultimele șaptezeci și două de ore În pat. — Salutare și bun-venit, a murmurat ea și am fost blagoslovită cu Întâia privire oficială din cap până-n picioare din partea altcuiva decât a agenților de pază. Frumoase cizme. Mi-a sărit inima din piept. Vorbea serios? Sau Își bătea joc? Imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oamenii erau pentru el prezențe fantomatice. Urmărea cum se formau cuvintele pe buzele tatălui lor și Înțelegea aluziile din expresiile tatălui, apoi zîmbea și dădea din cap, de parcă el Însuși ar fi fost surd. M-au rugat să-ți trimit salutări, oricum, Își Încheie tatăl discursul. Întotdeauna Întreabă de tine. Și Pamela te Îmbrățișează, desigur. Mi-a zis să-ți spun că-i pare rău că n-ajunge să te vadă mai des. Duncan dădu din cap aprobator, uitînd o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chiar tu erai vârâtă până-n gât În nașterea unui prunc. Sigur, stai cât vrei, dar trebuie să vorbim pe la 17.30. Și am nevoie să te duci la Stockholm să-l liniștești Încă o dată pe Sven. Îți convine vineri, frumoaso? Salutări, Rod. Nu, vineri nu-mi convine. Nu-mi vine să cred că se așteaptă să mai fac Încă o călătorie Înainte de Căciun. Asta Înseamnă că voi rata petrecerea de Crăciun de la firmă, că va trebui să contramandez din nou prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se exercitau diferite acțiuni, ca în cazul cînd i se aplicau Sacramentele și binecuvîntările ecleziastice; poporul însuși, unit prin rațiune ca și prin voința de acțiune alături de Cler, lucra împreună cu clerul, după cum în toate rugăciunile poporul însuși se ruga, răspundea salutărilor și invitațiilor preoților, împărtășind din pacea primită, pe care o răspîndește și prin care intervine și acel slujitor al Sacramentului, ca în cazul Căsătoriei. Așadar, în Biserica Catolică, Clerul îl reprezintă uneori pe Dumnezeu, vorbește și lucrează asupra poporului în numele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să citească (și toți ar trebui să știe), cei care asistă la oficiile ecleziastice să găsească în limba vorbită, prin cărțile potrivite, echivalentul celor care sînt rostite în limba latină, în Biserică. Dar, ne întrebăm, cine va aplica aceste remedii salutare? Clerul. Numai Clerul catolic este acela care va putea mai întîi să pregătească și, apoi, să obțină vindecarea plăgii descrise de noi. Clerului i-a fost încredințată exercitarea oricărei iubiri vrednice: pe buzele sale sălășluiește cuvîntul vieții, pus de Cristos
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
harul care îl alcătuia; căci cuvintele predicii evanghelice proveneau de la sfinții care revărsau asupra ascultătorilor acea abundență de spirit de care ei debordau; iar riturile eficiente prin ele însele erau redate prin cei mai buni credincioși pregătiți să primească rezultatele salutare ale cuvintelor Păstorilor și ale înțelegerii limpezi a tot ceea ce se făcea și aceea ce făceau ei înșiși în Biserică. Din astfel de credincioși erau selectați Preoții; ei aduceau Bisericii, care îi alegea în înalta onoare de a fi slujitorii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fost mereu învățători extraordinari prin doctrină și sfințenie. Atunci se știa care oameni erau demni să învețe lumea și mai ales să propovăduiască doctrina lui Cristos! Din care cauză nu se mai simte puterea unei învățături atît de adevărate și salutare! 63 Nu este neplăcut și nici nelalocul lui, în vremurile noastre, să fac dovada celor pe care le afirm și care ocupă un loc însemnat la marele Origen, la care mă refer numai ca la un istoric monumental, iar acest
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
E-n regulă, nu trebuie să-ți fie milă de mine. Mă plac așa cum sunt. Și unde-i sărbătoritul? întrebă Caroline. —Peter fumează cu adolescentele, îi răspunse mama. Dar unde e micuțul tău? În drum spre noi, sper. Îți transmite salutări, Brooke, m-a rugat să vă spun tuturor cât de rău îi pare că n-a putut veni azi. A trebuit să plece înapoi la Los Angeles în dimineața asta. — Atât de curând după înmormântare? exclamă mama, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
arhivă foarte bine pusă la punct cu toate cotidianele românești. Și asta face să vă fi cunoscut în toate ipostazele surprinse de fotografi la diferite evenimente. Ce mai face doamna Hagiaturian? Mulțumesc de întrebare, bine. Transmiteți, vă rog, doamnei, cordiale salutări. Cum se face că vorbiți așa bine românește? întreabă Marius Nici nu se poate altfel. Sunt născut la Brașov. A, așa se explică. Sunteți unul dintre puținii soldați fericiți care au familia aproape. Nu pot spune asta, în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acțiuni de lungă durată în spatele liniilor inamice. Dă dovadă de atenție deosebită pentru problemele trupei, comportament care i-a adus devotamentul acesteia." Tot el mi-a transmis informația că lași rușilor câte un bilet după fiecare incursiune în dispozitivul lor. "Salutări din partea locotenentului Rădulescu", parcă așa sună mesajul, nu? Am fost educat ca întotdeauna să mă prezint celor pe care-i vizitez. Dar văd că știți foarte multe despre mine, domnule colonel. Am cunoștință și despre faptul că ai refuzat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mestecam În minte ca-ntr-un gol... Ce mai fac ai dumitale? Întrebai ca În depărtări. - Bine, ce să facă? Și-mi povesti de fiecare În parte, iar la urmă, aducîndu-și aminte ca de cava uitat de mult, preciză: Aveți salutări de la toți, În special de la Ana care mi-a spus că vă așteaptă de Crăciun. - De Crăciun nu pot, dar la vară, da. Învățătorul continua să reașeze, Împingînd cu degetele lui subțiri, florile din vaza Gallé, uitîndu-se pierdut pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În timp ce el - pămîntul adică - rămîne veșnic același, dătător de viață În fiecare primăvară. Răspunsei profesorului În chiar seara acelei zile, iar dimineața pusei scrisoare la cutia de poștă din colțul bulevardului. În finalul celor patru pagini, Îl rugam să transmită salutări și lui Lung: sentimentul meu nu era unul de bucurie cum s-ar fi putut Înțelege din cele trei rînduri pe care le scrisesem În Încheiere, ci unul de solidaritate... Luminat de vestea primită o adusei la cunoștință domnului Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
am vrut să spun, fir-ar să fie, exclamă. Am Îmbătrînit prea mult, se vede... Îmi vorbi apoi despre ale vieții cîte erau, despre scrisorile, tot mai rare, de la nepoată, care nu uita să o roage mereu să-mi transmită salutări. - Cine-a fost Marga Popescu?, gîndeam. Dar Ana? Acum cîteva luni, o scrisoare din partea ei mă anunțase că e foarte bolnavă, că a ieșit cu greu din iarnă. Doamna Pavel tăcu. Obosise. Continua să Împletească făcînd abstracție de prezența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
căreia trebuie creat un proiect de afacere de turism, care să promoveze o anumită regiune din România. O secțiune separată a competiției este destinată elaborării unei strategii de promovare a imaginii țării noastre, prin cărțile poștale câștigătoare ale concursului anterior - „Salutări din România 2005”. În cadrul programului vor studia 2 050 de elevi, sub îndrumarea a 62 de profesori coordonatori, reprezentând 48 de licee din 32 de localități ale României. ( L. R.) Colaborare Recent, în virtutea bunelor relații de cooperare dintre asociațiile patronale
Agenda2006-12-06-1-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284890_a_286219]
-
obiceiul d-a se arunca unul la altul acuzări nefundate, căci dezmințirea lor azvârlă discre[di]tul asupra acelora care le-au scormonit. Vă rog, domnule, să binevoiți a publica această scrisoare în coloanele ziarului d-voastră și să primiți salutările mele. Frederic Dame 48. Calea Victoriei Toate acestea sânt bune și frumoase, păcat numai că nu dovedesc nimic. Cată să reamintim pe scurt coprinsul acelei reviste a noastre. "Romînul" ne făcea o imputare oarecum că numisem cererea de drepturi a evreilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
exclus să vină aici, știe unde am plecat... N-a auzit telefonul tău, dar când am plecat (stătea la biroul lui și citea) s-a uitat la mine, a zâmbit cu blândețe și m-a întrebat: a venit? Transmite-i salutări și invită-l duminică pe la noi... Ți-am spus, intuiția... Așa că ești invitat duminică... Vino!" Și Matilda își scutură părul. În tăcerea care se lăsă când mă trezii, mă pomenii singur... Ce să fac eu acuma cu mine însumi? mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vreun semn fie el și obscur, după o împotrivire se lăsa învinsă, și ne trezeam în alt tărâm, în care trăiam cel puțin două zile, timp în care aveam adesea parte de privirea ei divină... Alte reacții erau însă mai salutare, deși foarte rele. Se uita la mine și se strîmba:" Nu te mai preface că mă iubești, mi-e scîrbă!" " Hai, sictir", îi răspundeam perfect linșitit. Și chiar mă simțeam perfect liber, fiindcă brutalitatea reacției ei înlătura din mine strângerea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Așa, într-o zi, noi doi... Fiindcă mă ardea iar gândul la ea. Ați văzut vreodată cum răspunde un surd? Cum să răspundă dacă el n-aude! Gata, mi-am zis, ce-a fost, a fost nimic! Sărut mâna doamnă, salutări domnului inginer, mai poftiți! Asta e viața noastră, dom' profesor. Așa se scrie istoria!" Ca și la început, la deratizare, această primă zi în noua mea muncă fu bogată. Tocmai mă gândeam în tăcere și pentru întîia oară, ce făcuse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
surâse: ― Ne punem pe vine, băgăm capul între picioare și să sperăm c-o să fie rapid. Hudson se plimba în cerc, ca un urs în cușcă. ― O, Doamne! Și eram așa de aproape! Mai aveam de tras patru săptămâni și salutare! Din care trei în hipersomn. Pensionare anticipată. Zece ani de infanterie și după care viața ca lumea și venituri confortabile, cică. Niște căcănari, recrutorii ăștia. Pensionarea o s-o fac pe bolovanul ăsta afurisit. Nu e drept, bătrâne! ― Ne scutești, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]