26,276 matches
-
farmec (vezi Trei Surori, de exemplu, în regia lui Alexandru Darie), aici exact acea dimensiune a șarmului și virilității, a masculinității, îi lipsește. Atunci, e greu să crezi că două femei îl iubesc, amîndouă ca pe o șansă chiar a salvării din nimicnicie. Și mai puțin credibilă, aproape insignifiantă este Ana Ioana Macaria în Elena Andreevna, pe care n-o înțelege nici în superficialitatea ei, nici în acea frumusețe exterioară care i se întoarce împotrivă, ca un bumerang. Două scene fac
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
și echidistant" cînd au fost Timișoara, patru mineriade, Tg. Mureș, Berevoiești, iar în trecut a existat Canalul Dunăre-Marea Neagră, Sighet și Jilava?". Autori morali incontestabili ai răsturnării dictaturii ceaușiste, scriitorii și cărturarii militanți și-au avut, formal, reprezentanții în Consiliul Salvării Naționale.Dîndu-și seama că li se rezervă un rol de figuranți, că în spatele lor trăgeau sforile vechii și exersații profesioniști ai puterii, care tindeau a instala o "dictatură parlamentară", n-au ezitat însă a se retrage. Din nefericire, scriitorii s-
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
al București, în același fel în care se organizau teleconferințele prin care se făceau repartițiile pe posturi pentru absolvenții de facultate. Dl Uricaru însă, nu știu din ce motive, se agață de președinția sa relativă ca de un colac de salvare, chiar dacă din punctul de vedere al autorității căpătate astfel, domnia-sa pune într-un mare pericol unitatea asociației de breaslă pe care vrea s-o conducă. Dl Uricaru vrea să conducă Uniunea printr-o lovitură de răspîntie cu care ar
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
criminalii care au omorât oameni nevinovați în Iugoslavia, poartă vina nenorocirii noastre!" Oricât de imbecile sunt astfel de propoziții, ele tind să devină un discurs cu mare priză la o populație debusolată, disperată și incapabilă să mai creadă în propria salvare. Veți spune că aceste texte sunt lozincile în care s-a specializat, de zece ani încoace, "România Mare". Așa este. Însă abia acum, prin securiștii resuscitați de Adrian Năstase și Ion Iliescu, ele și-au găsit propagadiștii ideali și eficienți
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
în fiecare cetățean un infractor potențial? De unde, totuși, spaima mai-marilor zilei față de dosarele Securității? N-am nici o îndoială că domnii Năstase, Iliescu și ceilalți nu au - sau nu mai au - dosare de securitate. Misiunea lor actuală constă, între altele, în salvarea ciurdei de profitori ai tranziției, dacă se poate chiar prin... pri-boii săi de frunte! Gura nu tocmai inocentă a d-lui Ionescu-Quintus a sugerat, la un moment dat, că cei aflați în funcții înalte ar fi avut posibilitatea să-și
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
C. Rogozanu Cartea Simonei Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, este în primul rînd o invitație serioasă la meditație asupra criticii. Sînt destule metode care sînt invocate neîncetat spre binele acestei ramuri culturale: ba conceptualizare, ba filologizare (studii și mai serioase), ba aducerea criticii
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
din punctul meu de vedere), ca un film de acțiune, ca un meci de fotbal etc. Este un eseu care poate avea succes (rating) tocmai pentru că trece cu nonșalanță peste balastul retoric al "criticelor" românești. Cei care au citit deja Salvarea speciei vor spune că aberez, că asta nici măcar nu e critică adevărată: nu are o bibliografie la sfîrșit (deși autoarea citează numeroase surse), are citate neconvenționale din "discuțiile" sale personale cu poetul, operele propriu-zise sînt analizate haotic, fără un fir
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
radical, multe texte inanalizabile cad la picioarele exegetului dezlănțuit. Cam aceasta ar fi lecția pe care o aflăm din cartea Simonei Popescu: dacă poeții coboară în stradă, în realitate, sau în suprarealitate, criticii ar trebui să-i urmeze... Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre realism și Gellu Naum, Editura Fundației Culturale Române, 2000, 264 p., f.p.
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
ar găsi motive "de vrajă" (vocabulă suspectă, superstițioasă). Spre a urma o metaforă ștrengărească de toată frumusețea: "După așa ceva nu-ți mai rămîne, cu siguranță, altceva de făcut decît să ceri grabnic de la societățile specialiste o diplomă de handicap". Unica salvare ar fi o lectură "de racolare" (termen securist), din care să rezulte un Pillat, bineînțeles, postmodern. N-ar fi un lucru foarte dificil, "chiar dacă nu era lucrul cel mai la îndemînă" (propoziția e răsucită artizanal). Urmează o explicație, metaforizantă, în
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
și Iliescu n-au înțeles nimic din lecția istoriei, îi privește. Să nu se mire dacă, mai devreme decât își închipuie, vor simți cum se cocârjează sub povara insuportabilă a unicei caste coerente din România. În loc să facă gesturile normale pentru salvarea țării - privatizarea necondiționată și vinderea fulgerătoare a întreprinderilor -, ei trag de timp, cu complicitatea acelei secțiuni a societății pe care pot pune cea mai fragilă bază: securiștii de toate nuanțele. Mi-e și groază să-mi închipui ce gândesc liderii
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
douăzeci și una de poeme inedite. Am citat toate aceste titluri pentru că ele, chiar singure, reușesc să vorbească despre traseul poeziei Irinei Mavrodin. O poezie simplă în aparență, care se impune prin forța trăirii și prin încercarea de-a fi ea însăși salvarea de la o stare de prizonierat în viață, "între două lumi", una "imponderabilă" - aceasta - și una care "trage în jos" - cealaltă (lumile). Actul scrierii este asumat ca o datorie sacră - "Să scrii în fiecare zi/ iată un mod de a te
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
întoarcem gestul japonezilor, să organizăm un An japonez în România și mă apucă groaza. În mintea multora s-a perpetuat disprețul foștilor activiști și asta mă înspăimîntă: sentimentul că ei știu totul mai bine decît toți ceilalți, că dețin tainele salvării noastre. Și cum să le explici că țara-i altceva, că oamenii de cultură adevărați, mulți foarte fragili, incapabili de mari războaie, nu sînt cei cu care se înjură pe toate canalele mediatice? În sfîrșit, pentru a-ți apropia diaspora
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
abia după ce te-ai întîlnit cu moartea și acest dureros contact îți dictează mișcările următoare, proiectele. Și nu numai cu moartea adevărată, ultima, ci și cu cea psihică, despre care am scris mii de pagini. Scrisul este, pentru mine, o salvare individuală, un plus adăugat vieții ce mi s-a dat. Cît timp pot scrie, exist cu adevărat și toate întîmplările mele, bune și rele, trăite și auzite, capătă o justificare, un sens. Ambițiile mele n-au nici o legătură cu vreun
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
a fost lepră, tot așa a rămas. Nu s-au produs minuni, atîta doar că nu se mai ascund, îi vezi fără efort așa cum sînt. Și uneori mă îngrijorează. Un egoism pustiitor face ravagii, o incapacitate de a accepta că salvarea depinde numai și numai de noi, că munca disperată solidară și solitară e marea taină a dăinuirii. Munca și grija pentru propria demnitate. Pentru liniștirea celor îngrijorați de viitorul meu literar... Cum vă administrați opera literară? O recitiți și o
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
de optzeciști -, cu toate că se dorește rece, amestecă proza cu mirabilul, epuizarea cu prospețimea eternă a unui suflet incorigibil: Frunzele cădeau ca niște adolescente/ Prin parcuri cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se audă de undeva/ Sunetul vag al mașinilor de salvare./ Un înger murise în ochi, celălalt agoniza/ În patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
unele peste altele, încețoșîndu-și contururile...". O imagine apocaliptică a unui muzeu-bibliotecă al cărui subsol este o carte ca o gură imensă. Din labirintul cărților Mircea căuta o ieșire, care se concretizează sub forma unei Anticărți devoratoarea celorlalte cărți. Ea este salvarea din muzeu, cea care transformă totul în nimic. Povestea poate merge însă mai departe. Realitatea e la fel. Vine o zi în care cineva coboară, la lumina unei făclii, să cerceteze pivnițele nedeschise de decenii. În fața lor gata să se
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
Mihai Zamfir) sunt aruncați ca o măsea stricată, în numele nesătulei clientele pedeseriste ce așteaptă salivând ciolănașele diplomatice, aproape că-mi pare rău că "bombele" lui Vadim rămân fără nici un efect. Numai așa am putea scăpa de această clică nesătulă, pentru că salvarea țării mai poate veni doar din măcinarea lor reciprocă.
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
incorporează cu obligativitate: cum se depozitează gunoiul, cât săpun și detergenți se folosesc pe cap de locuitor, cum arată străzile și drumurile, câte case se construiesc sau se renovează anual, cât de densă e rețeaua telefonică, cât de repede răspunde salvarea la apel, cât de constantă este alimentarea populației cu electricitate, apă și gaz, cât timp liber au oamenii la dispoziție, care este oferta culturală a pieței și în ce măsură se poate profita de ea etc. * Pentru că partidele din opoziție - cărora li
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
rigorile lui impuse de împrejurări; apoi arestarea la frageda vîrstă de 20 de ani, închisorile, lagărul, rezistența morală și fizică, gîndurile, temerile, speranțele, credința lui nestrămutată în partid, relațiile cu tovarășii și reprezentanții represiunii; terminînd în fine, după miraculoasa lui salvare de la moarte, cu anii maturității trăiți sub zodia regimului comunist, cu noi răspunderi și munci, alte prietenii inclusiv cele feminine, și mai ales noi experiențe dezamăgitoare, nu atît pe planul ideologiei (pe acestea nu le reneagă) cît în practica socială
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
te uiți. Brocart și aur pe partea cu opera, zdreanța și jeg, pe spatele unde-i etică. Asta ar fi soluția în aprecierea operei vreunui complice cu talent. Vezi, Doamne, esteticul face muzică. Numai el este de judecat. Invenție pentru salvarea javrelor culturale, foste culturnice, care mișuna printre noi, de la facerea lumii comuniste, pînă astăzi" (Victor Frunză). * Făcînd transfuzii, îmi amintesc o sintagma din N. Bălcescu: "oamenii sîngiurilor". * G. Călinescu a crescut nemăsurat în ochii mei, grație dragostei sale de animale
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
care încearcă să reaprindă flacăra dragostei în inima unei femei al cărei bărbat se află la închisoare. Pentru acești eroi speranțele sînt modeste, nu de "mai bine", ci măcar de un calp "bine". În ce măsură iubirea poate fi o cale de salvare - conform dogmei creștine - și-a propus să demonstreze Aleksandr Sokurov în Moloch, parabolă stranie de o inchietantă teatralitate patetică evocînd pasiunea Evei Braun pentru Adolf Hitler, prilej de meditație indirectă asupra nebuniei, servilismului, adorației, într-un cuvînt al aberației. Încununat
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
care construiesc în deșert, pîndiți permanent de privirile pustiitoare ale celor din jur și sub amenințarea permanentă că acest pustiu îi va înlănțui într-o zi și pe ei înșiși, sînt apariții de-a dreptul miraculoase, erupții motivate abisal pentru salvarea cine știe căror echilibre tainice ale lumii, altfel gata să se surpe iremediabil. Aceștia din urmă, amestec bizar de utopie, convingere, naivitate, credință, devotament, consecvență, curaj, speranță și bucurie - totul ambalat într-o absență fundamentală, aceea a instinctului de conservare
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
tip de alienare, gravă și iremediabilă, pentru ca desenul din final să ilustreze alienarea unei societăți aflată la sfîrșit de mileniu, sufocată de șabloane mentale, intoxicată de imagini și reclame, incapabilă să comunice real, cu celălalt, cu universul. Un colac de salvare să fie oare navigarea pe Internet? Oricum, cafeneaua își abandonează profilul și se îndreaptă spre apele acestui tip de comunicare epurată de patetisme. Regizorul a colaborat cu pictorul clujean, tînăr și el, Radu Comșa, un artist preocupat și de video
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
schimbările de pălărie, inclusiv "pohetice", vor trebui cândva lămurite, poate înțelegem pe ce drum ne aflăm de la o vreme). Aici trebuie să ajungem cu ancheta majoratului literar, la definirea, în toate planurile și în toate sensurile, a acestui loc al salvării, a acestui "acasă" axiologic, care explică de ce, în 1989, mințile noastre nu erau pline doar de propagandă comunistă. Chestiunea rezistenței prin cultură este redusă de obicei la niște povestioare cu "șopârle" ori cu "ascunsul după vișin". Vor fi fost și
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
neomenesc, și cea a victimelor, înzestrate cu o fantezie de care atârnă însăși viața lor. Această împărțire ireconciliabilă transformă tabla de șah într-un adevărat câmp de luptă, pe care se moare sau se supraviețuiește. Varianta Lüneburg reprezintă șansa de salvare fizică și morală a victimelor, și revanșa lor asupra bestialității, prin probarea unei subtile, dar decisive superiorități intelectuale - cu resurse la nivelul instinctului. Cartea lui Maurensig ridică finalmente întrebarea dacă nu era mai bine s-o fi citit în legănarea
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]