KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

nici unul dintre ele nu aparținea clanului Asai. Unul dintre stindardele comandanților, fâlfâind mândru și străucitor în vânt, scotea foarte clar în evidență prezența lui Hideyoshi. — Am fost trădați! Perfect! Le-arăt eu lor. Îi voi arăta lui Nobunaga și tuturor samurailor din țara asta, spuse el, zâmbind forțat. Le-arăt eu cum moare Asai Nagamasa! Nagamasa coborî scara întunecoasă a turnului de pază. Servitorilor care-l urmau li se părea că-și însoțeau seniorul sub suprafața pământului, adânc. — Ce... ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
baza scării, care era scăldată într-o lumină slabă. Încăperea fortificată semăna cu o enormă cușcă sau celulă de închisoare. Mulți dintre răniți fuseseră aduși acolo și zăceau pe rogojini de paie, gemând. Când Nagamasa trecu printre ei, chiar și samuraii întinși pe jos făcură un efort să se ridice în genunchi. Nu-i voi lăsa să moară în zadar! Nu-i voi lăsa să moară în zadar! spuse Nagamasa, cu lacrimi în ochi, în timp ce trecea. Totuși, se mai întoarse încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
insultați pe alții. Fiecare dintre voi trebuie să-și aleagă singur drumul - fie vă predați inamicului, fie muriți alături de mine. În ambele părți se află datorii morale. Nobunaga luptă pentru a reclădi națiunea; eu lupt pentru numele și onoarea clasei samurailor. Dacă sunteți de părere că e mai bine să vă supuneți lui Nobunaga, atunci duceți-vă la el. Cu siguranță, eu n-am să vă opresc! Și, cu aceste cuvinte, ieși să verifice apărarea castelului, dar nu făcu nici o sută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Unul dintre ofițeri, plin de sânge, veni în fugă spre el și căzu în genunchi. — Ce s-a întâmplat, Kyutaro? În pieptul lui Nagamasa se ivi cu repeziciune presimțirea că se întâmplase ceva foarte rău. Wakui Kyutaro nu era un samurai postat în îngrăditura Kyogoku; era unul dintre servitorii tatălui său. — Onoratul dumneavoastră tată, Seniorul Hisamasa, tocmai a comis seppuku. Mi-am croit drum încoace printre inamici, ca să vă aduc acestea. Îngenuncheat, Kyutaro scoase moțul lui Hisamasa și kimonoul de mătase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
a venit la poarta castelului. — Cine e Fuwa Mitsuharu? — Un servitor al Seniorului Nobunaga. — Al inamicului? se răsti Nagamasa. Alungați-l. N-am ce face cu servitorii lui Nobunaga. Dacă nu pleacă, aruncați în el cu pietre de la poarta castelului. Samuraiul se supuse poruncii lui Nagamasa și o luăla fugă imediat, dar nu peste mult apăru un alt comandant. — Mesagerul de la inamic încă mai stă la poarta castelului. Nu vrea să plece, orice i-am spune. Protestează că războiul e război

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
piatră. Înaintea de crăpatul zorilor, în sala mare a castelului fură aduse flori și tămâie, spre a fi folosite la slujba funerară pentru cei vii. Yusan se adresă adunării vasalilor clanului Asai: — Prețuindu-și numele ca un membru al clasei samurailor, Seniorul Asai Nagamasa, stăpânul acestui castel, a răposat ca o frumoasă floare căzută. Prin urmare, ca vasali ai săi, se cuvine să-i aduceți ultimele omagii. Nagamasa stătea așezat în spatele monumentului de piatră, ca și cum ar fi murit cu adevărat. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Asai Nagamasa, stăpânul acestui castel, a răposat ca o frumoasă floare căzută. Prin urmare, ca vasali ai săi, se cuvine să-i aduceți ultimele omagii. Nagamasa stătea așezat în spatele monumentului de piatră, ca și cum ar fi murit cu adevărat. La început, samuraii părură să nu înțeleagă. Se întrebau dacă toate acestea erau necesare și se foiau în atmosfera stranie. Dar Oichi, copiii și alți membri ai familiei îngenuncheară în fața monumentului și puseră rămâie în arzător. Cineva începu să plângă și, curând, fură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și, curând, fură afectați cu toții. Oamenii în armuri, de care toată camera încăpătoare era plină, își lăsară capetele îm piept, ferindu-și ochii. Nici unul dintre ei nu putea ridica privirea. Când ceremonia se sfârși, Yuzan trecu în frunte și câțiva samurai luară pe umeri monumentul și-l scoaseră din castel. De astă dată, se duseră până la lacul Biwa, porniră cu o barcă mică și, într-un loc aflat cam la o sută demetri de Insula Chikubu, scufundară piatra pe fundul apei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
înțeleseră ce se întâmpla, zbierară din toți bojocii, dând din mâini și începând să anunțe pe toată lumea despre situația ivită. Gărzile de la poarta centrală și din citaldela interioară auziseră de asemenea țipetele lui Chacha și se grăbeau spre locul faptei. Samuraii formară un cerc de armuri din oțel în jurul acelui bizar inamic care-i privea încruntat, ținând spada la gâtul lui Manju. Rămaseră la distanță, poate speriați de ceea ce vedeau în ochii lui Hideyoshi. Nu aveau idee ce să facă altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
moment, de la bun început, nu l-am avut la suflet. Am luat o asemenea măsură, înainte de toate, pentru a ușura calvarul Seniorului Nobunaga. Dar am socotit și că este regretabil că dppă aceea s-ar putea vorbi despre dumneavoastră, un samurai care a demonstrat o atât de admirabilă îndârjire până al sfârșit, ca despre un om care și-a pierdut stăpânirea de sine în ultimele sale momente. Să nu încapă nici o îndoială: în parte, am făcut-o și pentru binele dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
se întâmpla în fort. „Cum ar fi ca eu să fiu Asai Nagamasa?” se întrebă. După ce-i veni acest gând, emoțiile sale luară dintr-o dată avânt și își aminti ultimele cuvinte pe care i le spusese el lui Nene: „Sunt samurai. S-ar putea ca, de data asta, să mor în vreo luptă. Dacă sunt ucis, ar trebui să te recăsătorești înainte de a împlini treizeci de ani. După vârsta de treizeci, frumusețea o să ți se șteargă, iar posibilitatea unei combinații fericite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pe verandă. Văzu un mare număr de lămpi și de oameni din reședința seniorului, în cealaltă parte a spațioasei grădini centrale. O briză ușoară aducea cu sine mirosul de sake și, când vântul sufla în direcția lui, îi auzea pe samurai bătând tactul și cântind: Florile sunt stacojii, Prunele sunt aromate, Sălciile sunt verzi, Vrednicia omului de inima-i e hotărâtă. Oameni între oameni, Samurai ce suntem; Flori între flori, Samurai ce suntem. Așa trece viața omenească. Fără plăcere, ce e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
aducea cu sine mirosul de sake și, când vântul sufla în direcția lui, îi auzea pe samurai bătând tactul și cântind: Florile sunt stacojii, Prunele sunt aromate, Sălciile sunt verzi, Vrednicia omului de inima-i e hotărâtă. Oameni între oameni, Samurai ce suntem; Flori între flori, Samurai ce suntem. Așa trece viața omenească. Fără plăcere, ce e ea? Chiar de ziua de mâine n-o vei mai vedea. „Nu, mai ales dacă nu vei mai vedea ziua de mâine.” Aceasta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și, când vântul sufla în direcția lui, îi auzea pe samurai bătând tactul și cântind: Florile sunt stacojii, Prunele sunt aromate, Sălciile sunt verzi, Vrednicia omului de inima-i e hotărâtă. Oameni între oameni, Samurai ce suntem; Flori între flori, Samurai ce suntem. Așa trece viața omenească. Fără plăcere, ce e ea? Chiar de ziua de mâine n-o vei mai vedea. „Nu, mai ales dacă nu vei mai vedea ziua de mâine.” Aceasta era teoria cea mai dragă lui Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
murim cu toții, se cade ca stilul morții noastre să fie glorios. Seniorul Nagamasa și toți oamenii lui sunt foarte bine dispuși, așa că a deschis toate cepurile de sake din castel și a anunțat că va avea loc o Adunare a Samurailor. Astfel, vor bea unii în cinstea altora, de rămas bun, înainte de a părăsi această lume. — Și cum rămâne cu despărțirea de soția și copiii lui? — S-a avut gijă și de asta. Prin toată euforia, ochii lui Mikawa începură din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
altora, de rămas bun, înainte de a părăsi această lume. — Și cum rămâne cu despărțirea de soția și copiii lui? — S-a avut gijă și de asta. Prin toată euforia, ochii lui Mikawa începură din nou să se umple delacrimi. Adunarea Samurailor era o situație comună în orice clan, o perioadă în diviziunile bătute în fier dintre clase și dintre senior și servitori se destindeau și toți se distrau cu cântece de pahar. Adunarea servea unui dublu scop: era despărțirea lui Nagamasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ceașcă. În legătură cu viitorul fiului și al celor trei fiice ale dumneavoastră, îi voi apăra chiar și cu prețul vieții mele, spuse Hideyoshi, dintr-o suflare. Dacă s-ar fi întrerupt sau ar fi părut să fie câtuși de puțin speriat, samuraii din jurul lui s-ar fi putut simți îndemnați spre cine știe ce faptă necugetată, în beția și ura lor. — Aceasta e cererea mea, Generale Hideyoshi, luă Nagamasa o ceașcă, oferindu-i-o. Hideyoshi luă ceașca și bău. Nagamasa părea satisfăcut. Hideyoshi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
picioarele generalilor din comanda castelului, care se ridicaseră toți odată, iar acest lucru le atrase imediat atenția spre Hideyoshi, pe care până în acel moment nu-l consideraseră dușman. Un atac! strigă unul dintre ei. — Lașul! Ne-a mințit! Mulțimea de samurai se despărțiră în două. Grupul mai mare alergă afară, în timp ce ceilalți îl înconjurau pe Hideyoshi, gata să-l sfârtece în bucăți cu spadele. — Cine a ordonat asta? Nu-l loviți! Omul acesta nu trebuie ucis! răcni deodată Nagamasa, cu toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
în coloane de flăcări crescânde. Nagamasa își feri instinctiv fața cu o mână, din fugă. Așchii de lemn aprins, ca niște aripi de foc, îi zgâriară obrazul. Un fum negru și dens se încolăcea peste pământ. Primul și al doilea samurai din clanul Oda trecuți de zidurile castelului își strigaseră deja numele. Flăcările ajunseseră la conacul din fort și alergau în lungul streșinilor mai repede decât se scursese vreodată apa de ploaie prin jgheaburi. Nagamasa zări un grup de oameni cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
stăm nepregătiți. În cele din urmă, Nobunaga se resemnă și dădu ordinul de atac pe toate fronturile. Dar, după ce luase hotărârea, se întrebă dacă nu cumva sacrificase astfel viața lui Hideyoshi, iar regretul său fu aproape de neîndurat. Dintr-o dată, un samurai tânăr, îmbrăcat într-o armură cu fir negru, sosi în goană, atât de grăbit încât fu cât pe ce să-l lovească pe Nobunaga cu lancea. — Stăpâne! gâfâi el. — În genunchi! ordonă un general. Lancea la spate! Tânărul samurai căzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
un samurai tânăr, îmbrăcat într-o armură cu fir negru, sosi în goană, atât de grăbit încât fu cât pe ce să-l lovească pe Nobunaga cu lancea. — Stăpâne! gâfâi el. — În genunchi! ordonă un general. Lancea la spate! Tânărul samurai căzu greoi în genunchi, sub privirile servitorilor care-l înconjurau pe Nobunaga. — Seniorul Hideyoshi tocmai s-a întors. A reușit să scape nevătămat din castel. — Cum!? A venit Hideyoshi? exclamă Nobunaga. Singur? mai întrebă el, grăbit. Mesagerul cel tânăr adăugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
formau frontiere naturale defesive puternice în jurul provinciei Kai, dar Katsuyori nu se mulțumea doar cu provincia pe care o moștenise. La urma urmei, era înzestrat cu mai mult curaj și inventivitate decât tatăl său. Spre deosebire de progeniturile multor mari clanuri de samurai, Katsuyori nu putea fi numit un fiu nedemn. În schimb, s-ar fi putut spune că mândria, simțul datoriei și cutezanța sa militară erau nemăsurate. Oricât de tare încercase clanul să păstreze secretul, vestea morții lui Shingen transpirase în provinciile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Kai, chiar și după moartea marelui Shingen. Porninddin Kai în prima zi din Luna a Cincea, trecură în sfârșit Muntele Hira din Totomi și intrară în Mikawa propriu-zis, așezându-și bivuacul, seara, pe malul unui râu. De pe țărmul opus, doi samurai inamici veniră înot spre ei. Gărzile îi luară imediat prizonieri. Cei doi erau samurai ai clanului Tokugawa care fuseseră alungați din provincia lor. Cerură să fie duși în fața lui Katsuyori. — Cum? De ce au fugit încoace? Katsuyori știa că nu putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
a Cincea, trecură în sfârșit Muntele Hira din Totomi și intrară în Mikawa propriu-zis, așezându-și bivuacul, seara, pe malul unui râu. De pe țărmul opus, doi samurai inamici veniră înot spre ei. Gărzile îi luară imediat prizonieri. Cei doi erau samurai ai clanului Tokugawa care fuseseră alungați din provincia lor. Cerură să fie duși în fața lui Katsuyori. — Cum? De ce au fugit încoace? Katsuyori știa că nu putea însemna decât un singur lucru: trădarea lui Oga fusese descoperită. Puternica armată a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
prin introducerea armelor de foc. Cât de trist era că Takeda Shingen nu avusese înțelepciunea de a prevedea acest lucru. Kai, apărată de munți, ravine și râuri, era îndepărtată de miezul lucrurilor și izolată de influențele străine. În plus, pe samuraii săi îi devora o îndărătnicie și o înfumurare caracteristice pentru locuitorii unei provincii muntoase. Se temeau foarte puțin de propriile lor neajunsuri și nu doreau să studieze obiceiurile altor țări. Concluzia era că se bazau exclusiv pe cavalerie și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]