2,112 matches
-
pe o bancă, sub copertină, și Își scoase cartea. Lăsă ceasurile să se scurgă, pierdut În magia cuvintelor, schimbîndu-și pielea și numele, simțindu-se altcineva. Se lăsă tîrÎt de visele unor personaje În umbră, convins că nu-i rămăsese alt sanctuar și alt refugiu decît acela. Știa deja că Penélope nu va veni la Întîlnire. Știa că va urca În tren fără altă companie decît amintirea ei. CÎnd, Îndată după ora douăsprezece, Miquel Moliner Îș făcu apariția și Îi Înmînă biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aflăm Într-un mic apartament din partea stîngă a cartierului Ensanche, proprietatea unor prieteni ai lui don Federico, căruia Îi datorăm viața și mai mult decît atît. Gurile rele l-ar califica drept casă de rendez-vous, Însă pentru noi e un sanctuar. Am Încercat să mă ridic. Durerea din ureche se prefăcuse acum Într-o pulsație ce mă ardea. — O să rămîn surd? Surd, nu știu, Însă cît pe ce să dai În mongolism. Energumenul acela de domn Aguilar, cu pocneala lui, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
coșmar și nu suport toate moacele alea căcăcioase din media de la Soho House. M-am gândit că avem cu toții nevoie de un loc care să fie, Înțelegi, un... știi tu, cum Îi zice? Un loc unde să te relaxezi. —Un sanctuar? m-am oferit eu, dornică să ajut. —Corect. Dădu aprobator din cap, În mod evident ușurat. Cantitatea de produse din părul lui era de-a dreptul copleșitoare. Din păcate, Înainte ca această discuție fascinantă să se Îndrepre spre sfârșitul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
invitată în casele acestora la masă, simțind o plăcere sălbatică să stea pe jos și să mănânce cu mâinile. S-a dus pe plajă să urmărească festivalul Ganpati, îmbrâncită de credincioși, care cufundau idolii imenși Ganesha în mare. Intrase în sanctuarele templelor, încercând să deslușească în întuneric formele mânjite cu ghee ale zeităților. Într-un an, în timpul sărbătorii Holi, Andrew ieși în curte și-și înfruntă nevasta care rânjea la el, cu hainele murdare de vopsea. Ai devenit una de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și varietatea lor. Atâtea au fost făcute, vizitate și cunoscute. Atâtea informații de transmis, acum peste masă. Chelnerul apare cu chifle și tacâmuri și este expediat de acolo, fără a se întrerupe firul conversației. Jonathan simte că a pătruns în sanctuarul acestor lucruri, unde modelele sunt raționale și senine, iar locuitorii trăiesc departe de cei pe care vor să-i influențeze, despre care colportează zvonuri. În ceea ce-i privește pe cei doi Chapel, lucrurile sunt foarte simple. Li se aduce lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nici un moment. Cât de pustiit arăta totul, în contrast cu prosperitatea de altă dată. Urmând râul Gongen spre Pagoda de la Răsărit, grupul nu văzu nici un semn de viață omenească. Numai cântecele păsărilor nu se schimbaseră. Încă din vechime, muntele era vestit ca sanctuar al zburătoarelor rare. — Nu văd nici un călugăr, spuse Mitsuhide, oprindu-se în fața unui templu ruinat; părea să fie surprins de meticulozitatea lui Nobunaga. Nu mai e nici un suflet viu pe muntele ăsta? Hai să încercăm la templul principal. Arăta destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dimineața în care cele două femei vorbiseră astfel era aceea a sosirii lui Hideyoshi. Soarele la asfințit întindea umbra văii peste sat, iar zidurile templului erau deja colorate de roșeața amurgului. Nene lovea cremenea pentru a aprinde lămpile, în întunericul sanctuarului ei interior, pe când bătrâna stătea așezată, rugându-se în fața statuii lui Kannon. Deodată, auziră luptătorii alergând pe-afară. Mama lui Hideyoshi se întoarse surprinsă, iar soția lui ieși pe verandă. — Vine Domnia Sa! Strigătele santinelelor răsunau prin toată incinta. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cuvinte, bătrâna se întoarse, din nou, spre statuia lui Kannon. Până în acel moment, Nene stătuse la distanță de Hideyoshi și de mama lui, cu modestie. Când Onaka îi ceru să se apropie, însă, se ridică grăbită, pentru a intra în sanctuarul principal. După ce aprinse lampionul din altarul buddhist, se întoarse și, pentru prima oară, se așeză lângă soțul ei. Toți trei se înclinară împreună în direcția luminii slabe. După ce Hideyoshi înălță capul și privi statuia, se mai aplecară o dată. În altar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la fugă. A fost un moment neașteptat pentru ei, când viața cea adevărată a țării acesteia, a năvălit nemilos peste ei, și unde, tocmai aici, chiar în templul insensibilității lor ca foste ființe cândva cu suflet omnesc, chiar aici, în sanctuarul colcăitor și rușinos de septic al vieții politice. Sperăm, că poate pentru prima dată în viața lor de parlamentari, sângele tânărului, până să fie spălat, ca o mizerie oarecare cu teurile de către femeile de serviciu, să le fi tras un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Replica asta a declanșat un soi de cros forțat dinspre sala de mese către ședința de grup de luni dimineața. Grupul Acriturii Kraut s-a îndreptat către bibliotecă, în frunte cu Chris. Grupul lui Barry Grant a șters-o către Sanctuar, iar grupul lui Josephine a ușchit-o către Sala Abbot. Am alergat pe coridor împingându-ne și îmbrâncindu-ne. Am intrat în sală cu turma, revendicându-ne, binedispuși, cele mai confortabile scaune. Chaquie și cu mine ne-am luat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de discuri, apoi, vecin cu cel de nasturiși cu cel de parfumerie și cu cel de lenjerie de damă. Statornicit, apoi, o vreme, în atelierul foto al Primadonei, fosta solistă, care nu l-a mai cedat și din al cărei sanctuar a decolat, cu ceva bani economisiți, așa zice lumea, direct la facultate... Acolo, la facultate, surpriză! Relația sa cu sexul în ofensivă a devenit, pentru toți cei cinci ani de studiu, timidă, evazivă, apatică. Atunci au și început, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu opera necunoscutului. Vârcolacul... un suflet, profesore, ai să te convingi. Vei vedea ce înseamnă precizia și surprizele adevărului. Adâncul adânc al zădărniciei, asta ai să vezi... și asta fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a retras într-un vis al perfecțiunii. Uită-te la Filozofia mobilăriii și vei descoperi că încăperea lui imaginară este creată exact în același scop. Un loc pentru citit, pentru scris, pentru gândit. E o cameră secretă a contemplației, un sanctuar tăcut în care sufletul poate, în sfârșit, să găsească o oarecare pace. Imposibil de utopic? Da. Dar și o alternativă rațională la condiționarea timpului. Căci realitatea era că America se dusese, într-adevăr, pe apa sâmbetei. Țara era împărțită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din colțuri îndepărtate ale lumii - toate acestea îmi umplu capul, amintindu-mi că nu putem scăpa de răutatea care pândește pe pământ. Nici măcar în vârful îndepărtat al unui deal din sudul Vermontului. Nici măcar dincolo de ușile încuiate și porticurile zăvorâte ale sanctuarului imaginar cunoscut sub numele de hotelul Existența. Caut un contraargument, o idee care să echilibreze balanța și sfârșesc prin a mă gândi la Tom și Honey. În clipa asta, nu e nimic sigur, dar aseară, la cină, am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a Învățat că ar fi iluzoriu să vrea să cucerească un mare oraș, confruntarea cu selgiucizii ar fi imediată, și, În mod inevitabil, s-ar Întoarce În avantajul imperiului. Îi trebuie, așadar, altceva, o redută muntoasă, inaccesibilă, de necucerit, un sanctuar de unde să-și extindă acțiunile În toate direcțiile. În clipa În care stindardele capturate În Transoxiana sunt desfășurate pe străzile din Isfahan, Hasan se află În Împrejurimile Alamutului. Acest loc a reprezentat pentru el o revelație. Din momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Principele lui Machiavelli. Cu o diferență importantă: Principele este opera unui om dezamăgit de politică, lipsit de orice putere, Siyas-set-Nameh este rodul experienței de neînlocuit a unui clăditor de imperiu. Astfel, chiar În momentul În care Hasan Sabbah cucerise acel sanctuar inexpugnabil la care visase de multă vreme, omul forte al imperiului nu se mai gândește decât la locul său În istorie. Preferă vorbele adevărate cuvintelor care plac, este gata să-l sfideze pe sultan până la capăt. S-ar spune chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care-l bănui pe Djamaledin că este autorul pamfletului. Îngrijorat, reformatorul se decise să intre În stare de răzvrătire pasivă. E un obicei pesan: când o personalitate se teme pentru libertatea sau pentru viața sa, se retrage Într-un vechi sanctuar din Împrejurimile Teheranului, se Închide acolo și primește vizitatori cărora le expune propriile-i plângeri. Nimănui nu-i este Îngăduit să treacă de grilaj ca să-i aducă Învinuiri. Lucru pe care Djamaledin, provocând o uriașă reacție a mulțimii. Mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din toate colțurile Persiei ca să-l audă. Sătul, șahul a poruncit să fie alungat. Se spune că a șovăit mult Înainte de a comite mișelia, dar vizirul său, educat, totuși, În Europa, Îl convinse că Djamaledin n-avea dreptul la imunitatea sanctuarului pentru că nu era decât un filozof, un necredincios notoriu. Soldații pătrunseră, așadar, cu armele În acel loc de cult, Își croiră drum printre numeroșii vizitatori și puseră mâna pe Djamaledin, pe care-l despuiară de tot ce poseda, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așadar, cu armele În acel loc de cult, Își croiră drum printre numeroșii vizitatori și puseră mâna pe Djamaledin, pe care-l despuiară de tot ce poseda, Înainte de a-l târî, pe jumătate gol, până la frontieră. În acea zi, În sanctuar, Manuscrisul de la Samarkand dispăru sub cizmele soldaților șahului. Fără să se oprească, Rochefort se ridică, se lipi cu spatele de perete, Își Încrucișă brațele, o postură care-i plăcea. — Djamaledin era În viață, Însă bolnav și mai ales scandalizat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Wilfrid Blunt, autorizându-l să-l citeze În Memoriile sale. Justificarea e simplă: În ținuturile musulmane, nu există nici măcar un singur colț În care să pot trăi la adăpost de tiranie. În Persia, am vrut să mă refugiez Într-un sanctuar care beneficiază, după tradiție, de deplină imunitate, soldații monarhului au intrat acolo, m-au smuls din mijlocul sutelor de vizitatori care mă ascultau, și, aproape fără o nefericită excepție, nimeni n-a mișcat, nici n-a cutezat să protesteze. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Astfel, continuă Djamaledin, a ajuns Manuscrisul În posesia mea și nu m-am mai despărțit de el. M-a Întovărășit În Statele Unite, În Anglia, În Franța, În Germania, În Rusia, apoi În Persia. Îl aveam asupra mea la retragerea În sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim. Acolo l-am pierdut. — Nu știți unde ar putea să se afle În prezent? — V-am spus, când am fost luat pe sus, un singur om a Îndrăznit să se Împotrivească soldaților șahului, era Mirza Reza. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înghite În zece minute, se spală pe mâini și pleacă. Vizitiii și purtătorii de felinare se Înghesuiau la poartă atunci când am ieșit, ca să-și culeagă fiecare stăpânul. A doua zi În zori, Fazel mă Însoți Într-o trăsură până la poarta sanctuarului de la Șah-Abdul-Azim. Intră acolo singur, ca să se Întoarcă Împreună cu un bărbat cu o Înfățișare neliniștitoare: Înalt, uscățiv la modul bolnăvicios, cu barba hirsută; mâinile Îi tremurau fără Încetare. Înveșmântat Într-o lungă robă albă, strâmtă și peticită, purta un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-ți În fire, Într-un sfert de ceas ești un om mort! Ceea ce mi-a adus la cunoștință Fazel, În câteva fraze Întretăiate, avea să știe lumea Întreagă, din ziua următoare, prin magia telegrafului. Monarhul se dusese, la amiază, la sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim pentru rugăciunea de vineri. Era Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de turcoaz și smarald, tocă Împodobită cu pene. În marea sală a sanctuarului, Își alege locul de rugăciune, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Monarhul se dusese, la amiază, la sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim pentru rugăciunea de vineri. Era Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de turcoaz și smarald, tocă Împodobită cu pene. În marea sală a sanctuarului, Își alege locul de rugăciune, i se Întinde la picioare un covor. Înainte de Îngenunchea, Își caută din priviri soțiile, le face semn să se așeze În ordine În spatele lui, Își netezește mustățile lungi și subțiri, albe cu reflexe albăstrui, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fie dus la caleașca regală. Și, până la Teheran, face vânt cu evantaiul cadavrului așezat pe locul din spate, ca și cum ar fi continuat să respire. Între timp, Îi dă de știre prințului moștenitor să vină de la Tabriz, unde e guvernator. La sanctuar, soțiile Șahului tabără asupra asasinului, care Îl insultă și-l acoperă de lovituri, mulțimea Îi smulge veșmintele, e gata să fie sfâșiat În bucăți când colonelul Kassakovski, comandant al brigăzii căzăcești, intervine ca să-l salveze. Sau, mai degrabă, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]