2,488 matches
-
de aramă rotunde, puțin tocite, flori pe care albumul se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu semn plin de vioiciune să trec în celălalt colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nou, e făcută din gheață lunecoasă și pe care iarăși mă urmărește un câine, trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii mei înspăimântători, și mersul straniu de încet prin curtea lungă, acoperită cu zăpadă (abia ajuns la sanie, observ că merg în vârful picioarelor), și urcatul în sanie, cu un tremur spăimos că sania o poate lua din loc iar eu pot să cad alături, și întoarcerea în camera plină de liniște și de căldură. Am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mă urmărește un câine, trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii mei înspăimântători, și mersul straniu de încet prin curtea lungă, acoperită cu zăpadă (abia ajuns la sanie, observ că merg în vârful picioarelor), și urcatul în sanie, cu un tremur spăimos că sania o poate lua din loc iar eu pot să cad alături, și întoarcerea în camera plină de liniște și de căldură. Am senzația că mă strânge ceva în ceafă. Țin ochii mijiți ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii mei înspăimântători, și mersul straniu de încet prin curtea lungă, acoperită cu zăpadă (abia ajuns la sanie, observ că merg în vârful picioarelor), și urcatul în sanie, cu un tremur spăimos că sania o poate lua din loc iar eu pot să cad alături, și întoarcerea în camera plină de liniște și de căldură. Am senzația că mă strânge ceva în ceafă. Țin ochii mijiți ca un om care se deplasează rapid în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în care lucra era totdeauna curată, sculele, de câte ori lăsa lucrul, le curăța și le punea la locul lor. ”56 Asemenea lui Iftimie Ignătescu erau mai mulți meșteri „rotari” în Lunca. Meșterul rotar făcea și osii „tocmea” tot carul, pluguri, grape, sănii, juguri. Foloseau diferite esențe de lemn: ulm (pentru butucul roții), frasin, carpen, stejar. Între cei mai cunoscuți meșteri rotari amintim pe Ghiță Hură, Toader Bârgăoanu, Toader Ignătescu (Chifan), Costică Ciobănuc, Gheorghe Prodan Tomescu, Alexandru Hură. Acești meșteri făceau după priceperea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
După arestarea preotului Păvăluță, rămâne singur în toată parohia și mil amintesc, că, atât cât a putut și a fost mai tânăr, străbătea prin nămeți toată parohia, iar când a mai îmbătrânit și îl durea tare un picior, mergea cu sania sau cu căruța. Am arătat deja lucrările de reparare și reconstrucție a bisericii făcute în timpul păstoririi sale. Despre părintele Cadar, ca om, pe care l-am cunoscut chiar din primii ani de liceu și de la el am învățat atâta limbă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai insistent despre dezvoltarea turismului, a turismului rural, despre valorificarea potențialului turistică al țării. Pentru turism rural și agroturism este necesară îndeplinirea mai multor condiții: a) factorii de mediu - cadrul natural - Ce oferă? Vânătoare și pescuit, sport, călărie, pârtie de sanie și schi etc.; b) infrastructură; c) baza materială: locuri de cazare, în construcții destinate acestui scop, cu toate utilitățile, cu asigurarea igienei, curățeniei; d) un personal specializat; e) un mediu ecologică cu valorificarea produselor din gospodării specializate etc. Ca orice
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
doar un cal... un soi de cal murg. În acest punct, valetul scoțian a chicotit: — Probabil că au omorât motorul, a sugerat el. Amory l-ar fi tras pe roată fără remușcări. — Acum plecăm, a anunțat sec Myra. Știi, Amory, săniile au fost comandate pentru ora cinci și toată lumea era aici, așa că n-am putut aștepta. — Bine, dar n-am avut Încotro, nu-i așa? — Așa că mama mi-a zis să aștept până la cinci jumate. Prindem sania până nu ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sec Myra. Știi, Amory, săniile au fost comandate pentru ora cinci și toată lumea era aici, așa că n-am putut aștepta. — Bine, dar n-am avut Încotro, nu-i așa? — Așa că mama mi-a zis să aștept până la cinci jumate. Prindem sania până nu ajunge la clubul Minnehaha, Amory. Echilibrul precar al lui Amory s-a prăbușit complet. Și-a imaginat grupul vesel zburând În sunet de clopoței pe străzi troienite, apariția limuzinei, oribila coborâre publică din ea a Myrei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șuvițe de păr bălai ieșind Îmbârligate de sub căciulița pentru patinaj. Pentru că și eu sunt Îndrăgostit de cineva... S-a oprit, fiindcă auzise În depărtare voci tinere râzând și, privind prin parbrizul Înghețat În lungul străzii luminate, zărise conturul Întunecat al saniei. Trebuia să acționeze rapid. S-a aplecat Într-o parte cu o mișcare bruscă, violentă, și a apucat mâna Myrei - mai precis, degetul ei mare. — Spune-i să se ducă direct la Minnehaha, i-a șoptit. Vreau să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până la pământ. Peste câțiva ani acesta avea să fie marele decor al lui Amory, leagănul multor crize emoționale. Acum, au discutat o vreme despre partidele de săniuș. Întotdeauna există un grup de timizi, a comentat el, care șed la coada saniei, legănându-se, șușotind și Împingându-se unul pe altul jos. Pe urmă mai este și o nebună de fată căreia nu-i stau ochii În cap - a produs o imitație teribilă - și care vorbește cumva dur cu Însoțitoarea. — Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
frumoasă, numai duh de cânt și poezie, numai melancolie și alinare a cântului! Școlăriță în primele clase, la Șicula, aici a sorbit în suflet primele farmece ale muzicii, auzite de la răpăiala ploii, de la sunetul frunzei, sufletul vântului, tunetul norilor, scârțîitul săniilor pe nămeți încremeniți de geruri, și de la gurile sătenilor, de la cântecele psaltice, în biserică, ori de la lăutarii horelor de altădată, din sat. A urcat de mică pe scenă, la serbări școlare și nu era greu pentru nimeni să intuiască pentru
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
2009, 64 pag., 5 lei;(3) 85. Meister, E., Vieți paralele, București, Editura Litera Internațional, 2012, 338 pag., 10 lei; 86. Michaels, F., O dorință de Crăciun, București, Editura Litera Internațional, 2011, 272 pag., 10 lei; 87. Nansen, F., Cu săniile spre Polul Nord, București, Editura Tineretului, 1968, 296 pag., 5 lei; 88. Nestor, mitrop., Apostol în Kamceatka(1885-1962). Amintiri, Galați, Editura Egumenița, 2004, 272 pag., 12 lei; 89. Noile minuni ale Sfântului Ioan Rusul, București, Editura Andreas, 2009, 126 pag., 9
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
argint în părul tău cărunt un aisberg eșuat pe o furtună pe puntea lustruită de-un matrod sau pe poteci bătătorind o dună un beduin ajuns la Polul Nord o caravană c-urși polari în turmă banchize în derivă în aval sănii cu reni alunecând în urmă și coborând spre sud să ies la mal- acasă să ajung și depărtări să leg fiorduri de blesteme să dezleg... Referință Bibliografică: Ipostaze și itinerarii imposibile / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IPOSTAZE ŞI ITINERARII IMPOSIBILE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361529_a_362858]
-
Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1092 din 27 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Când vei întâlni o fată - pentru copii Îmi place nespus de mult să călătoresc, nu are nicio importanță cu ce anume, pe jos, cu bicicleta, cu sania sau cu avionul. Îmi place să văd frumusețile lumii înșirate în stânga și-n dreapta drumului meu nesfârșit. Și nu mă opresc nicicând din mers, decât doar pentru a admira și mai mult frumosul pe care îl descopăr. Am ajuns odată
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
care eul este tulburat de apele învolburate ale unei existențe tumultoase, și aici poate fi găsit filonul de aur al lirismului salvat ”in extremis”. Viforul strânge în corset/ luni trase prin anotimp,/ țurțurii mușcă din brazi/ în cercuri care desenează sănii albastre/ dansând cu girofarul aprins/ la trecerea dintre ani...”(Revelion). Alteori tensiunea poetică scade îngrijorător, metafora cade în clișeu, locul comun înlocuiește epitetul insolit și nu mai regăsim aceeași luptă teribilă a contrariilor ca în poemele de certă valoare: ”Mi-
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
sunt o avalanșă de armonie, veselie și inocență... un univers al copilăriei unde - de la Moș Crăciun, căldura casei și imaginea bunicii, la mirosul de iarnă, dansul de ,,fluturi albi” - totul e decor alb, puritate și inefabil, zâmbet și clinchete de sănii. Nu lipsesc nici micii buclucași: pisica și Azorel, ființe dragi, purtătoare de conținutul simbolic al iubirii și atașamentului, de care copiii nu se dezic. Versurile-pastel surprind în tablouri lirice, autentice, colțuri de natură, dar și peisajul cromatic al sufletului de
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
încânte. Vântul zăpada viscolește Și ne vestește că în sfârșit Mâine la noi iarna sosește, Cu al său lințoliu, inedit. Pomii sunt din nou împodobiți, Cu albul steluțelor de nea, Iar copii râd,sunt fericiți, Și pornesc pe deal cu sania. Se trece viața peste timpuri, Pe aripa clipelor zburând. Ea schimbă calm și fără trucuri Un anotimp cu altul,pe rând. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ANOTIMPURILE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1600, Anul V, 19 mai 2015
ANOTIMPURILE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362963_a_364292]
-
rădăcini, crusta închisă a pământului se desprinde de oiștea lunii și o lumină tot mai rece cade în bătaia vântului peste fluturii morți. Vin vremurile întoarcerii-n cochilie, în odăile încălzite cu miros de busuioc și damf de tulburel, aștept săniile iernii să treacă munții, vor face un popas și la noi. Referință Bibliografică: Toamnă cu miros de busuioc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1052, Anul III, 17 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae
TOAMNĂ CU MIROS DE BUSUIOC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363095_a_364424]
-
păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras pe sănii Într-a nopții feerie Neaua-i parcă mai sfioasă Răsăritu-i plin de stele Însă una-i mai frumoasă Domnul mic stă printre ele. Referință Bibliografică: Cojocelul alb al iernii. Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1082, Anul III
COJOCELUL ALB AL IERNII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363364_a_364693]
-
nuiaua asta fermecată...sărăcuța...tot ea m-a salvat. -Cum te-a salvat? Întrebă doamna. -Când a sărit lupul în ceafa mea, nuiaua a trăsnit ca un fulger ceresc : pooc! Și a adus acolo, pe câmp pe domnul Ionescu. În sania trasă de cei doi armăsari. Să fi văzut atunci cum au sărit armăsarii pe lup, încât bietul lup abia a scăpat și a fugit.Și cum mai schelălăia de durere... Iar au început să râdă cei doi. -Cum au venit
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
doi armăsari. Să fi văzut atunci cum au sărit armăsarii pe lup, încât bietul lup abia a scăpat și a fugit.Și cum mai schelălăia de durere... Iar au început să râdă cei doi. -Cum au venit acolo mă, cu sania? Zburau așa... prin aer...ca vântul? -Nuu, ca gândul! Că au picat la țanc. Tocmai când se pregătea lupul să mă sfâșie. Dacă mai întârziau puțin, nu mai eram aici. După ce a fugit lupul, armăsarii stăteau cu boturile pe mine
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
neamț și pe Arapu’ și pe...pe...un om...pe care nu-l cunosc. -Bine, spuse învățătorul, după ce te-au scăpat de lup, ce-au făcut armăsarii și oamenii aduși acolo de nuiaua ta? -Domnul Ionescu m-a luat în sanie și m-a dus acasă, explică simplu băiatul. -Mda...Normal, mormăi învățătorul. Însă...acum...unde sunt cei cu sania? A pocnit din nou nuiaua și i-a făcut nevăzuți? -Nuu! Râse Tudorel. Le-a adus tuțu vin și mama jumări
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
au scăpat de lup, ce-au făcut armăsarii și oamenii aduși acolo de nuiaua ta? -Domnul Ionescu m-a luat în sanie și m-a dus acasă, explică simplu băiatul. -Mda...Normal, mormăi învățătorul. Însă...acum...unde sunt cei cu sania? A pocnit din nou nuiaua și i-a făcut nevăzuți? -Nuu! Râse Tudorel. Le-a adus tuțu vin și mama jumări cu bolindeți. Eu le-am făcut o urare de sănătate. Cei doi iar se puseră pe râs. -Ți-au dat
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
exaltând clipa amiezii... Peste tot șerpuiesc pârtii, Ca-n zahăr pașii trosnesc, Se zbuciumă iarna în hârtii, Pe mătase fulgii se-ndesesc. Zborul învelește timpul nou, Neaua, ca un râs, plutește! Peste lume muzical ecou -Zurgălăi sună-n poveste-... O sanie trece-ndărăt Mă smulge ușor din ninsoare, E-atâta lumină-n omăt, Urcă-albind metalica zare!- ............................................... Un gest, privire, mișcare... Priveliștea extaziază Vremea-i gătită-n sărbătoare Dar,...albul, ne-nfrigurează. Ne-ncălzim la focul din priviri, Pe val de fildeș prăvălit
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]