1,125 matches
-
și originea slavă (horbu, hrb, hrebet, „lanț muntos, coastă, culme“), baza fiind modificată de greci după mo de lul Karpathos (numele unei insule grecești), sau germană (comparat cu germ. *Harbotha, Harfoda), ca și o rădăcină tracică, dedusă prin comparația cu sanscritul Korpata, „stofă de bumbac, stofă de lînă“ (legătura fiind lîna oilor pe care le creș teau păstorii traci pe munți, așa cum se vede pe Columna lui Traian). Cea mai verosimilă soluție este originea indo europeană, susținută de rădăcinile *karpată, *korpătă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu 1660, Murăș, Morăș, Moreș, Mureș, Mieresch, Merish, Mörisch. Apare, așadar, la multe dintre ele vocala o în loc de a și, mai tîrziu, ș final. Pentru baza străveche au fost propuse radicalele: *mar, „apă“ (extras din variante apropiate ca formă în sanscrită, galeză, bretonă, lituaniană, gotică, latină, slavă), sciticul *maris, „hotar“, tracicul *mar-, „a luci, a străluci“, germanicul mòra, „mlaștină“, un nume de persoană Mariș, Mareș (prezent și în toponimul Maramureș). Traseul pe care l-a străbătut numele străvechi pînă la actuala
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
înrudit cu slavul voda, „apă“). Forma pecenegă Burát indică faptul că treptat accentul a trecut de pe silaba antepenultimă pe cea penultimă. Varianta tracică, neatestată, ar fi putut avea u în loc de o, potrivit specificului celor două limbi și, prin asemănare, cu sanscritul Pru-th (< pru, „a sări, a izbucni, a izvorî“). Tema este prezentă și în partea a doua a toponimului vechi Danapris (care a dat în romînește Nipru) și care a fost atestat și cu forma Danaipru. Dacă s-ar aplica numai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu este însă cunoscut, din cauza cunoștințelor precare privind limba tracodacă și limbile învecinate din care ar fi putut proveni. Ipoteze plauzibile există: iranianul ciarant, „iute, rapid“, împru mutat prin sciți, care ar explica foarte bine Tiarantos, dacicul sar(comparat cu sanscritul sar, care înseamnă „rîu“), în varianta cu e, sub influența unor forme asemănătoare întîlnite în Tracia, Iliria și Dalmația (puse pe seama radicalului indo-euro pean ser „a curge“, înrudit, probabil, cu s(t)ru, „a curge“, regăsit în toponime ca Struma
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mgr. mediogrec mod. modern ngr. neogrec norv. norvegian occ. occitan ol. olandez pers. persan pol. polonez prov. provensal port. portughez reg. regional retor. retoroman rom. român(esc) rus. rus(esc) sb. sârb(esc) sd. sard sd. log. sard logudorez skr. sanscrit sl. slav slov. sloven sp. spaniol tc. turc(esc) ucr. ucrainean v. vechi Semne speciale: * (steluță înaintea unui element) cuvânt neatestat; cuvânt reconstruit > devine < provine din „“ (ghilimele) marchează înțelesul cuvintelor → evoluție semantică Ce este etimologia? Într-o exprimare metaforică, etimologia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
punct de vedere: straturile latin, francez medieval, latin savant și grec din Renaștere și, apoi, francez modern reprezintă principalele sale părți constitutive. Dar și absența unor influențe, precum cea germană, permite concluzii importante pentru istorie. Principalele limbi-sursă sunt relativ puține: sanscrita, persana, araba, greaca, latina și franceza. La acestea, se poate adăuga, pentru secolul 20, engleza. Limba chineză a influențat numai japoneza, coreeana și anamita. În contactul dintre două civilizații, primele elemente care se modifică sunt aspectele de suprafață, cuvintele, în timp ce
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
termen a fost preluat de noi din franceză. Zero și cifră, doi termeni din matematică, provin din același termen arab ðifr, la origine adjectiv care însemna „gol“ (acesta e sensul acestui cuvânt și azi, în araba comună). Sub influența cuvântului sanscrit sûnya, care avea în limba comună sensul de „gol“, dar în limba matematicienilor indieni și sensul de „zero“, ar. ðifr a căpătat și sensul „zero“. În secolul 12, matematicianul italian Leonardo din Pisa, numit Fibonacci, a latinizat cuvântul, dându-i
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și-au schimbat sensul inițial. De exemplu, elixir, numele arab al pietrei filozofale care schimba metalele în aur, provine din ar. al iksir, care are la bază gr. xéron „medicament (făcut din materie sub formă de pulbere uscată)“. Cuvinte din sanscrită Sanscrita este o limbă indo-europeană care a încetat să mai fie vorbită în secolul 3 î. H. În zilele noastre, în India ea are statut oficial, ca limbă sacră a brahmanilor și limbă de comunicare savantă scrisă (chiar și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au schimbat sensul inițial. De exemplu, elixir, numele arab al pietrei filozofale care schimba metalele în aur, provine din ar. al iksir, care are la bază gr. xéron „medicament (făcut din materie sub formă de pulbere uscată)“. Cuvinte din sanscrită Sanscrita este o limbă indo-europeană care a încetat să mai fie vorbită în secolul 3 î. H. În zilele noastre, în India ea are statut oficial, ca limbă sacră a brahmanilor și limbă de comunicare savantă scrisă (chiar și în presă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cum era latina în Evul Mediu european. Numele ei vine de la cuvântul samskrta(m) „perfect“, opus lui prâkrit „puțin îngrijit, în stadiu natural“, denumire dată limbilor comune (în una dintre aceste limbi a predicat Buddha, în secolul 6 î. H.). Sanscrita a fost fixată în celebrele Vede, cele mai vechi scrieri sacre indiene. Continuă, de trei milenii, să asigure difuzarea celei mai vechi și mai bogate literaturi a budismului. A avut o mare influență asupra multor limbi, inclusiv cele europene. În
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vechi scrieri sacre indiene. Continuă, de trei milenii, să asigure difuzarea celei mai vechi și mai bogate literaturi a budismului. A avut o mare influență asupra multor limbi, inclusiv cele europene. În română, nu există niciun cuvânt luat direct din sanscrită; există, în schimb, o serie de cuvinte care, pornind din sanscrită, au călătorit prin multe limbi până au ajuns la noi. Benga, cuvânt care, în argou, înseamnă „drac“, opusul îngerului, este la originea îndepărtată skr. vyanga „broască“, ajuns la noi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
celei mai vechi și mai bogate literaturi a budismului. A avut o mare influență asupra multor limbi, inclusiv cele europene. În română, nu există niciun cuvânt luat direct din sanscrită; există, în schimb, o serie de cuvinte care, pornind din sanscrită, au călătorit prin multe limbi până au ajuns la noi. Benga, cuvânt care, în argou, înseamnă „drac“, opusul îngerului, este la originea îndepărtată skr. vyanga „broască“, ajuns la noi prin intermediul limbii romaní, limba vorbită de țigani, care se mai numesc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
înseamnă „drac“, opusul îngerului, este la originea îndepărtată skr. vyanga „broască“, ajuns la noi prin intermediul limbii romaní, limba vorbită de țigani, care se mai numesc și romi. Romaní este o limbă indoeuropeană din grupul indic (din care face parte și sanscrita), înrudită cu marathi și bengali. Camfor este un cuvânt pe care l-am împrumutat din lat. med. camphora, ca și franceza, care l-a preluat însă mai devreme (în secolul 14). Cuvântul latin este o formă alterată a ar. kăfūr, iar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din secolul 16, piatra episcopilor din Biserica catolică. În tratatele medievale scrise pe tema pietrelor prețioase, se susținea că safirul aduce bucurie, moderează pasiunile interioare și îl face pe purtător pur, neprihănit. Prima „gară“ în care s-a oprit cuvântul sanscrit a fost ebraica (sappir), de acolo a ajuns în greacă (sáppheiros) și apoi în latină (sapphirus, cum apare la Pliniu). Franceza l-a împrumutat pe saphir din latină (în secolul 12), dar în franceză cuvântul a pătruns și prin vechea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cobalt pentru colorarea sticlei și pentru a obține emailuri bleu). În spaniolă, zafiro a venit prin arabă. Româna îl are pe safir din franceză, ca împrumut neologic. În vechea română, exista o variantă zamfir „safir“, care provine din același cuvânt sanscrit, dar ajuns la noi din v. sl. samǔfirǔ, preluat din gr. sáppheiros. Încă o dovadă că româna a fost o limbă între Orient și Occident. Șacal a ajuns la noi pe un drum destul de lung: pornind din skr. srgăla, a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
prin pers. šagăl, a ajuns în tc. šakal, care a devenit fr. chacal. Se pare că în română cuvântul șacal vine atât din turcă (în secolul 18), cât și, mai târziu, din franceză. Zahăr este, la originea îndepărtată, un cuvânt sanscrit: çarkarâ „bob“. Zahărul era rafinat în Persia, așa că prin intermediul persanei cuvântul a intrat în greacă (sákchar), iar din greacă în limbile slave din răsăritul Europei. În română, vine din ngr. záhari. În limbile europene occidentale, cuvântul sanscrit a ajuns prin
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
îndepărtată, un cuvânt sanscrit: çarkarâ „bob“. Zahărul era rafinat în Persia, așa că prin intermediul persanei cuvântul a intrat în greacă (sákchar), iar din greacă în limbile slave din răsăritul Europei. În română, vine din ngr. záhari. În limbile europene occidentale, cuvântul sanscrit a ajuns prin ar. sukkar. Datorită faptului că arabii au plantat trestie de zahăr în Andaluzia și Sicilia, zahărul devine un produs de larg consum (înainte era folosit numai în medicină, fiind rar). Italienii au împrumutat cuvântul de la arabi, transformându
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
german compus împrumutat; de exemplu, cuvântul (rar folosit în prezent) șvarț „cafea filtrată“ vine din germ. Schwarzkaffee, cuvânt format din schwarz „negru“ + Kaffee „cafea“.) Ar mai fi de remarcat că germ. Zucker „zahăr“ < it. zucchero < ar. sukkar < skr. sarkară; din sanscrită cuvântul a fost luat și de limba greacă sákchar > ngr. záchari, de unde l-am împrumutat noi (cf. și bg. zahar). Deci țucără și zahăr au aceeași origine îndepărtată: skr. sarkară „grăunte, bob“. Din germană am luat și nume de fructe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
masculin magh. - maghiar n. - neutru neg. - negație nom. - nominativ nord. - nordic pers. - persan pol. - polon pop. - popular port. - portughez pref. - prefix prep. - prepoziție prus. - prusian răd. - rădăcină reg. - regional rom. - român rs. - rus sb. - sârb sbcr. - sârbocroat scand. - scandinav skr. - sanscrit sl. - slav sp. - spaniol subst. - substantiv sued. - suedez tăt. - tătar tc. - turc tr-sl. - traco-slav ucr. - ucrainean v. - vechi vb.-verb â ETIMOLOGIA GLOBALĂ Percepând limbile din cele patru zări și de pe toată scara istoriei ca expresii zonale ale comunicării sociale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în epoca modernă prin cercetarea comparată a limbilor scrise. A fost simțit mai întâi faptul că limbi precum franceza, italiana, spaniola sunt „limbi surori” și au ca „limbă mamă” latina. Ulterior s-a constatat aceeași înrudire între latină, greacă și sanscrită, de unde s-a conchis că și ele vor fi avut o sursă comună care este posibil să nu mai existe. La limbile presupuse a avea aceeași origine cu sanscrita au fost adăugate gotica și celtica, apoi și vechea persană. Conservarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latina. Ulterior s-a constatat aceeași înrudire între latină, greacă și sanscrită, de unde s-a conchis că și ele vor fi avut o sursă comună care este posibil să nu mai existe. La limbile presupuse a avea aceeași origine cu sanscrita au fost adăugate gotica și celtica, apoi și vechea persană. Conservarea în aceste limbi, după peste trei mii de ani, a unor trăsături comune de natură lexicală și gramaticală, în condițiile în care nici una dintre ele nu poate da socoteală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
popor care să o folosească. Imaginarea unei limbi neatestate care a servit ca sursă pentru limbile indoeuropene a dus la încercarea de reconstituire a indoeuropenei comune cu ajutorul limbilor care se crede că ar fi conservat cel mai bine modelul primar: sanscrita, greaca, latina... Luând această reconstituire ca punct de plecare, Schleicher reducea, în anii 1861-1862, tot vocabularul indoeuropean la câteva sute de morfeme monosilabice, pe care cercetarea ulterioară a istoriei limbii le va lua ca bază genetică a limbajului uman. În
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
gramaticală pe care o reprezintă”. Limitarea zonală și rasială a constituirii prototipului de limbă flexionară întărește ideea de limbă mamă și afirmă constituirea spațiului lingvistic indoeuropean prin migrația dialectelor ariene. Astfel, arată Bréal, „au ieșit din limba mamă i.-e. sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germanica și slava”. Dar tocmai derivarea acestor limbi dintr-o sursă comună este punctul de rătăcire a etimologiei tradiționale, care nu vede în „înrudirea” limbilor continuitatea materialului aglutinant în spațiul euro-afroasiatic. Astfel vgr. kardia, lat. cor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
entitatea nouă pe care o reprezintă o limbă, după o perioadă de timp, în dezvoltarea ei pe baza altei entități care s-a destrămat datorită evoluției interne divergente și a împrejurărilor externe ființei sale. Astfel sunt identificate serii de tipul sanscrită - latină - română, în locul acesteia din urmă putând fi oricare dintre limbile romanice. Prezentând trecerea de la limba veche la limbile noi, autorul analizează limbile romanice mai întâi prin ceea ce reprezintă ele în sine și față de latină, iar apoi prin comparația cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
arate că „limba românească este o limbă veche, primară, fapt dovedit atât prin formația ei, cât și prin înrudirile pe care le are cu alte limbi de mare vechime” (p. 101): „Rădăcinile limbii române intră, cum e firesc, unele în sanscrită, greacă, latină, iar altele în limbile numite neolatine și în cele indoeuropene în general” (p. 94 urm.). Este evident faptul că ducerea limbii române și a poporului care o vorbește dincolo de contactul etnolingvistic daco-latin contravine adevărului istoric. La fel de inadecvat este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]