1,002 matches
-
fiind Iovi, iar ceilalți oameni bovi, Întocmai ca În sentința „Quod licet Iovi non licet bovi” (adică: Ce este permis lui Jupiter nu este permis și boului). Când Mișcarea Legionară a Îndrăznit să-i răspundă lui Iorga cu aceeași monedă sarcastică, atunci mulți tineri În frunte cu Căpitanul, au fost aruncați după gratii, fiind apoi uciși În chipul cel mai mișelesc. Numai Dumnezeu știe câți dintre martirii legionari ar fi devenit savanți ca Iorga, dacă nu și mai vestiți, de n-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
casa Aglaei, fiindcă Marina aduse știrea că Simion e "rău". Otilia lămuri lui Felix într-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discrețiune care se dovedi mai târziu felul ei propriu de a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. Simion, omul așa de blând și părând chiar stupid, care broda, cu o broboadă în spate, avea din când în când toane, considerate ca "păcatele lui", și atunci "dezgropa morții". Făcea scandal, și toată lumea din casă tăcea. Simion fusese în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâna sa albă cu degete lungi și aristocrate sămăna cu toate astea a avea o putere de fier. Toată espresiunea în sine era d-o putere generoasă, deși infernală. Luă un ziari românesc. La pagina anunțurilor citi cu o semivoce sarcastică: Opera italiană... Ughenoții. - Ai vrea să fie romînă? zisei indiferent. - Se-nțelege. N-am putea avea o muzică... mai dulce și mai frumoasă ca cea italiană? - Nu ești venit de mult. - Nu. - Înțeleg, zisei. - De ce? - Oamenii noștri, zic eu, sunt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de-a fi superficial. S-o recunoaștem: Le Bon are talentul de a face descoperiri, dar îi lipsește cel de-a le exploata. Raționamentele lui sînt prea parțiale, observațiile sărace. Întregul nu are profunzime. Cu greu îi putem citi judecățile sarcastice despre masă, revoluție, clasă muncitoare fără a fi năuciți de un astfel de torent de prejudecăți și cinisme față de ceea ce, de altfel, îl fascinează 100. Un al doilea motiv este de ordin mai subtil. Prin originile sale sociale, Le Bon
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
micul dejun al campionilor”. „Am primit comanda?”, a Întrebat nerăbdător unul dintre coordonatorii de servicii. „Nu”, i-am răspuns. „Și-au ales alt furnizor.” Dintr-odată, s-a făcut liniște. „Atunci ce mai sărbătorim?”, a Întrebat cineva pe un ton sarcastic. „Sărbătorim faptul că, În ochii cumpărătorului, am meritat să primim comanda”, am spus. Am continuat mărturisindu-le cât de mândru eram de eforturile lor și că mai mult nu se putea face. „Mai degrabă pierd meritând să câștig”, am spus
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
din urmă - în pofida vervei lor iconoclaste și a patosului demitizant - să impună mituri noi, „nu mai puțin proiectate în ordinea sublimului”324. Cazul cel mai interesant este, cum s-a remarcat, acela al lui Geo Dumitrescu, poet a cărui manieră sarcastică și paradoxală de a se raporta la realitate nu exclude totuși un elogiu, adeseori à rebours, adus „dialogului, spiritului dialectic, nevoii de comunicare și, într-un sens mai larg, vorbirii umane, funcției ei democratice”325. Un poem ca Dar eu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Părintele social ambiția vastei Creații și-l Împinge spre marile modele, muză cu puteri ascensionale, muză vizionaristă, hrănită cu sublimități. A treia este muza omului „buclucaș”, cum l-a numit Iorga, muză „mult pestriță și fîșneață”, născocitoare de expresii pitorești, sarcastică, dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo, Exclusivo”, căzînd, uneori, În savoarea vulgarității: „Se cățălesc ielele; Ielele, șoimanele, FÎțîie crăcanele, Fleici azvîrle țîțele, Miorlăie ca mîțele, Danță hora boalelor În mocirla balelor... Zmeii Își bat coadele Și-și scutură noadele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceva dincolo de mormînt e aproape nulă. Dăm și de urmele contestației (sirventes) În cutare poem de Matei Milu, Stamati, Asachi și, mai ales, În poemele ironice, și tîrgovrțe ale lui Anton Pann. Printre trubaduri era celebru Macabru pentru canso-urile sale sarcastice Împotriva femeilor. Un discipol al lui Betrand de Born, Peire de Bossinhac din Dordogne, scrie un veritabil pamflet contra femeilor pe care le acuză de lipsă de loialitate, de inimă, de noblețe. Satira misogină apare și la Pann, și la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nedelicată, întîi pentru că îi atribuise fără control o vârstă pe care n-o atinsese și pretindea a n-o arăta, al doilea pentru că acela îl exilase egoist într-o vârstă de demisie morală. Dan Bogdan avea alt obicei agasant. Zâmbind sarcastic (așa i se părea lui Ioanide), semnala fără greș firele noi de păr alb. - Domnule Ioanide, îl prevenea, ca și cum era cu putințăsă ia măsuri grabnice până nu se prăbușea, îți albește părul. Ioanide se indispunea nu de nuanța părului, ci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ultimă dată, aproape confidențial, între patru ochi: - Plătesc, domnule Ioanide! Numai Saferian, armean curat, zâmbea pașnic și inocent. Când Pomponescu tăcu, își exprimă și el opinia asupra problemei, zicând că orientalii sunt triști, mai mult poeți și moraliști decât spirite sarcastice. Ioanide însă nu mai era atent. Încă mai demult contemplase pe Ioana, întîi cu coada ochiului, apoi privind-o franc cu pupilele lui de un albastru turburător. Cu mâinile bătea darabana pe masă, ceea ce la el însemna, fiind la mijloc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
coarne: ceru audiență la palat, urnind tot tribul ei. l se aduse la cunoștință că audiența nu putea fi acordată, însă din înalt ordin i se hărăzea favoarea de a asista la execuția nepotului său. Grația avea și o față sarcastică. În vreme ce se petreceau aceste lucruri în legătură cu Hangerliu, al treilea prizonier, Cioarec, individ care făptuise multe crime și lovituri, trecea printr-o agitație nemaipomenită. N-avea pe nimeni la îndemînă, deoarece rudele abia știau de urma lui. El, care cu atâta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spune că, deși ministru, Pomponescu era trecut pe această listă. Autoritățile nu avuseseră curajul de a confisca numărul. Guvernul era în derută, lumea în alarmă, și membrii Mișcării, care până atunci șezuseră ascunși de frica arestării și împușcării, ieșeau acum sarcastici în plină stradă. Grupuri suspecte se aglomerau la colțuri de stradă, elevi de școală mergeau in corpore pe trotuare. Absorbit exclusiv de conferință și matrimoniul lui, Gonzalv nu bănuia nimic. . - Bine ai făcut că mi-ai atras atenția! mulțumi Gonzalvlui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
său mitic, un arhitect însuflețit de mărețe proiecte, imposibil de înfăptuit în lumea mercantilă, filistină. Ioanide construiește, în ciuda tuturor împotrivirilor, concurat de profesorul de beton armat Jean Pomponescu, un monument original, O bazilică prevăzută cu cupolă de sticlă, replică îndrăzneață, sarcastică, la proiectul conformist al rivalului său, "catedrala neamului". Actualizarea mitului poate fi urmărită maideparte. În legenda meșterului Manole, creația, mănăstirea Curtea de Argeș, nimicește procreația, Manole fiind nevoit să-și sacrifice soția și copilul spre a împiedica dărâmarea zidului și a da
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care nu-i interesează nimic, pe care nu-i entuziasmează nimic. Ei și-au pierdut pasiunea, interesul, curiozitatea. Nu-i mai surprinde nimic. Totul li se pare lipsit de sens, caraghios, inutil, stupid. Drept urmare, râncezesc. Fac adesea aluzii ironice, chiar sarcastice. Se menajează, lăsându-i întotdeauna pe alții să facă mai mult decât ei. Fac, în multe situații, remarci severe și demoralizante. Ei nu se entuziasmează niciodată, nu participă niciodată din plin, nu se angajează total. d. Dezordonații. Mai degrabă, par
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
înțeles că vom vorbi cu ei atunci când se vor calma. Perfidul. Se referă la acea categorie de oameni care folosește atacul ascuns: se angajează în comentarii răutăcioase, făcând remarce nerelevante (dar agasante) care derutează oamenii. Această categorie are un umor sarcastic, un ton mușcător și clasica rotire a ochilor. Ei speculează teama celorlalți de ridicol sau de umilință publică. Perfizii atacă atunci când îi supără turnura evenimentelor; când acțiunile celorlalți interferează cu propriile lor planuri sau doar pentru a brava, pentru a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și transformă balul mascat în hecatombă, precum și Balerca de Amontillado operă care creează terifiantul în afara fantasticului. Răzbunarea lui Montresor, care își zidește de viu dușmanul, este o exacerbare a cruzimii, intensificată de narațiunea la prima persoană, de batjocurile călăului, de sarcasticul ,,In pace requiescat’’ care apare în final. Bineînțeles că nu toate traducerile din proză, puțin numeroase, făcute de Caragiale mărturisesc afinități speciale cu autorul respectiv. Ele ar putea exista și pentru Broasca minunată a lui Mark Twain, de exemplu. Sunt
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
domnului Thiers 54 privind Proprietatea. Asociația însăși a contribuit pentru subscrierea a 5.000 de exemplare." Aș fi dorit să fiu prezent când acest anunț flatant a ajuns sub ochii dumneavoastră. Îmi închipui că a provocat o scânteie de bucurie sarcastică. Se zice pe bună dreptate: căile Domnului sunt tot atât de infailibile pe cât sunt de impenetrabile. Căci dacă aveți bunăvoința de a-mi conceda pentru o clipă (ceea ce voi încerca curând să demonstrez) că Protecționismul, generalizându-se, devine Comunism, tot așa cum un
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
blocuri sau alianțe; o politică a ușilor deschise ar duce la deschiderea universală a piețelor. Populația americană a fost de acord cu intervenția în afara granițelor, "pentru a face lumea (nici mai mult, nici mai puțin) sigură pentru democrație", așa cum nota sarcastic Kennan (1967: 323) în memoriile sale. Aceasta a creat o contradicție între o politică externă privită din interior (idealistă) și una privită din exterior (mai pragmatică) (Loth 1983: 32; Yergin 1978: 57, 68). Roosevelt a murit pe 12 aprilie 1945
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că pretențiile de adevăr nu sînt doar o reprezentare neutră a lumii exterioare, ci o parte a ei: ele acționează asupra lumii. Cunoașterea este, la rîndul ei, condiționată de situațiile sociale în care ea este generată. Să ne amintim riposta sarcastică a lui Carr contra teoreticienilor britanici comozi, care postulau o armonie a intereselor atunci cînd ea servea interesului de moment al celor puternici de a menține status quo-ul. De aceea, cercetătorii din științele sociale trebuie să-și asume faptul că
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui Molière este ironia sarcastică; arma lui Boccaccio este vesela caricatură. Pentru a regăsi formele și intențiile acestea, trebuie să mergi până la Voltaire. Giovanni Boccaccio a fost, într-o anumită privință, un Voltaire al secolului al XIV lea.”526 523 N. S. Thompson, Chaucer, Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu avem în aceste Legende o imagine ironică, pervertită, a unor personaje feminine, percepute până atunci ca virtuoase, ci, mai mult, că poemul nici măcar nu ar fi despre femei, ar aborda mai curând imaginea masculinității, aceasta reprezentând o nouă subtilitate sarcastică chauceriană. După părerea unui critic literar avizat, Elaine Tuttle Hansen, Legenda femeilor cinstite este mai mult un poem despre bărbați decât despre femei, și ar ilustra mai curând o absență feminină și o anxietate masculină 706. Poemul acesta ridică, din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru soții lor un motiv de temut, fiindcă îi domină și își impun autoritatea în orice situație. Atitudinea negativă, declarativ misogină a lui Boccaccio, vis-à-vis de personajul feminin, apare în Il Corbaccio 1024. Această lucrare, de dimensiuni reduse, atât de sarcastică, este un gest neașteptat venit din condeiul celui care scrisese Decameronul, unde, în cele o sută de povestiri, a dat dovadă de echilibru și de amuzament benign la adresa slăbiciunilor firii umane. Textul poate fi înțeles mai bine ca o remedia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mille passioni spiacevoli e abbominevoli pure a ricordarsene, non che a ragionarne”1028, iar bărbații ar trebui să le caute doar pentru a-și satisface nevoile fiziologice, ca pe niște latrine, și apoi să le părăsească. Iubirea cunoaște definiții la fel de sarcastice: „pasiune oarbă a spiritului, deviind inteligența”, „văduvind memoria”, „distrugătoare a forțelor trupești”, „inamic al tinereții și moarte a celor bătrâni”, „mama viciului”, „un lucru lipsit de orice rațiune, ordine sau stabilitate”, „viciul minților nesănătoase”, „îngrădire a libertății umane” 1029 . Zâmbetul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui Molière este ironia sarcastică; arma lui Boccaccio este vesela caricatură. Pentru a regăsi formele și intențiile acestea, trebuie să mergi până la Voltaire. Giovanni Boccaccio a fost, într-o anumită privință, un Voltaire al secolului al XIV lea.”526 523 N. S. Thompson, Chaucer, Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu avem în aceste Legende o imagine ironică, pervertită, a unor personaje feminine, percepute până atunci ca virtuoase, ci, mai mult, că poemul nici măcar nu ar fi despre femei, ar aborda mai curând imaginea masculinității, aceasta reprezentând o nouă subtilitate sarcastică chauceriană. După părerea unui critic literar avizat, Elaine Tuttle Hansen, Legenda femeilor cinstite este mai mult un poem despre bărbați decât despre femei, și ar ilustra mai curând o absență feminină și o anxietate masculină 706. Poemul acesta ridică, din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]