960 matches
-
triumfătoare. NU MAI ESTE VORBA DESPRE INFERNUL INTRAPSIHIC AL OMULUI NERVOS, CI DESPRE "IADUL VIEȚII PE PÂMÎNT" creat de cupiditatea inter-reacțiilor perverse ale numeroșilor oameni cu diverse grade de "moarte sufletească și spirituală". Trăsătura comună a maladiilor spiritului datorate Contra-Spiritului Satan este încercarea zadarnică de a restabili armonia, îmbucurătoare dat fiind că este condiția acordului cu sinele. Nervozitatea încearcă în zadar să restabilească acordul prin refulările repetate ale dezacordului culpabil. Banalizarea reușește acest lucru, dar cu prețul distrugerii intenției armonizante a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru euforiile convenționale ale reușitei sociale, bazate pe înșăși pierderea viziunii satisfacțiilor mai intense, sărăcirea esențială a vieții. Pervertirea și suferința exaltată care rezultă de aici (vina și pedepsirea ei) constituie Răul în sine, principiul răului (numit mitic "prințul răului", Satan). Răul în sine dispersat în nenumărate forme ale răului reprezintă distanța dintre sensul vieții și nerealizarea lui individuală și colectivă. Binele în sine este acordul dintre sensul vieții și realizarea acestuia (armonizarea). Trebuie să insistăm în mod special asupra acestor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ceda, justificîndu-l în mod fals. Întreaga viață umană a ființei aflate pe calea spiritualizării este cuprinsă între acești doi poli: răul exaltat sau răul sublimat. Omul este chemat să aleagă: acesta este însuși sensul vieții sale. Simbolul mitic al lui "Satan" este o sinteză a acestor două semnificații: Satan reprezintă pe de o parte legalitatea subconștientă, iar pe de altă parte greșeala individuală, imaginația exaltată, prima fază a întunecării vanitoase. Binele și răul, armonia și dizarmonia, răsplata și pedeapsa, satisfacția sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a ființei aflate pe calea spiritualizării este cuprinsă între acești doi poli: răul exaltat sau răul sublimat. Omul este chemat să aleagă: acesta este însuși sensul vieții sale. Simbolul mitic al lui "Satan" este o sinteză a acestor două semnificații: Satan reprezintă pe de o parte legalitatea subconștientă, iar pe de altă parte greșeala individuală, imaginația exaltată, prima fază a întunecării vanitoase. Binele și răul, armonia și dizarmonia, răsplata și pedeapsa, satisfacția sau insatisfacția esențială sînt manifestări pozitive și negative ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
manifestări pozitive și negative ale legii armoniei și ale justiției sale imanente. Putem spune în această privință că răul este umbra aruncată de lumină la întîlnirea cu un obstacol, obstacol care este culpabilitatea perseverentă vanitos justificată. (Vanitatea-șarpe, simbol al ispititorului Satan.) Funcția legală a răului a suferinței cu tendință spre exaltare este avertizarea împotriva pericolului esențial (așa cum durerea fizică avertizează împotriva unui pericol somatic). Tocmai pentru că este legal, acest avertisment nu-și poate pierde forța atît timp cît individul rămîne expus
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
singurătatea înfricoșătoare a omului în fața misterului. Dar acesta este tocmai veritabilul sentiment religios, sentimentul care, sublimîndu-se, a putut inspira toate imaginile mitice susceptibile să fie rezumate de aceste două imagini opuse și complementare: Dumnezeu și dragostea sa în opoziție cu Satan și Răul. Din punct de vedere mitic, răul satanic constă în a nu te supune lui Dumnezeu, simbolul misterului. Semnificația ascunsă a acestor imagini se rezumă la pericolul vital de a ceda în fața tentației convenționale, a minciunii seducătoare a subconștientului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
există, nici un pericol în a se supune tuturor capriciilor dorințelor exaltate și a ignora legalitatea misterioasă a vieții: imanența justiției. 3. Valori și non-valori 1) SFINȚENIA ȘI SĂNĂTATEA PSIHICĂ Justiția imanentă poartă în ea nu numai sancțiunea punitivă reprezentată de Satan și de Infernul (din noi), ci și remediul. Și nu doar remediul biblic (sfințenia, salvarea, mîn-tuirea), ci și remediul terapeutic adaptat elanurilor limitate: principiul etic, valorificarea justă a sinelui și a celorlalți. Legalitatea raportului dintre sănătate și maladia psihică pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
concentrare printr-un proces reînnoit sufletul se epuizează, ca un pește pe care pescarul Îl manevrează la capătul undiței sale. Acest pescar este Satana. Prada lui este sufletul iar pentru a o ademeni ajunge să o obosească. ../'pe perna răului Satan Trismegist/ el leagănă Îndelung spiritul nostru vrăjit / iar prețiosul metal al voinței noastre / este În Întregime vaporizat de acest savant alchimist”. Tremurul din oglindă, vibrația pe care o induce Hyperion are menirea de a ține trează conștiința eroinei, a fetei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Durand]. Franța rămâne locul său mitic de origine: "un vieux philosophe de nos amis prétendait que toute Française était plus ou moins douée d'une certaine dose d'infernalité. Elle n'a pas précisément fait ni signé de pacte avec Satan, (...) mais îl s'occupe d'elle, et elle est en coquetterie avec lui" [Girardin, 1843, p.215]. Carmen este femeia independența care își alege liber amanții, trăsătură preluată de Pariziana. Mariolle își dă seama cu durere că astfel de femei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la sfârșitul secolului XIX, sub pecetea insolitării și insolitului, chiar subiectul picturii sale. Filozofii și scriitorii romantici consacră artistul ca ipostază a geniului creator, reactivând și revalorificând un mit precum cel al lui Prometeu (Gilbert Durand), sau cel al lui Satan, ca erou damnat, resentimentar și exclus pe nedrept, ipostază a artistului revoltat, secesionist, "refuzat". Spre exemplu, mulți artiști vienezi cunosc oprobiul scandat filistin al criticilor sau autorităților din Viena, slab sau deloc receptive la noutatea artistică. Scandalurile au ca obiect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reflectă principiile esteticii decadente, și din acest punct de vedere, atât romanul său Sinagoga diavolului, cât și deviza sa blasfemiatoare, "de-a-ndoaselea", " La început a fost voluptatea", sunt concludente. Przybyszewski oferă propria sa interpretare mitului platonic al androginului primordial, numai că Satan este acum cel care separă cele două sexe, inaugurând astfel o căutare fără sfârșit a restabilirii unității primordiale. Ca și pentru artiștii care semnează articolul manifest din primul număr din Золотое Руно (Lâna de aur), arta constituie pentru Przybyszewski un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între eu, ca expresie personală superioară, si ego, ca expresie personală inferioară, si, mai semnificativ încă, de ce ego-ul trebuie anihilat cu orice preț, chiar cu acela al anulării eului. Concret, în Jerusalem, eul, Isus, trebuie să se sacrifice, astfel încât ego-ul, Satan, să dispară. Fiindcă, sugerează Blake, ego-ul, ca întrupare arhetipala a erorii, nu poate exista în sine; el dobândește o vagă extensie ontologica doar în relația dialectica pe care o dezvolta cu eul, ca expresie a autenticității. Dacă adevărul dispare, dispare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Events of Time start forth & are concievd în such a Period / Within a Moment: a Pulsation of the Artery" (E: 127). În concepția lui Blake, momentul inspirației este în afara controlului sau chiar a influenței forțelor râului (personificate de figură lui Satan), cu toate că acestea fac tot ce le stă în putere pentru a se manifestă la rându-le. Atributul fundamental al acestei clipe de grație este extensivitatea: eul creator poate extinde acest interval ad libitum; pentru aceasta, el nu are nimic altceva
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
poate extinde acest interval ad libitum; pentru aceasta, el nu are nimic altceva de făcut decât să persevereze. Mai mult, acest moment unic poate insufla semnificație și clipelor anodine care îl preceda: "There is a Moment în each Day that Satan cannot find / Nor can his Watch Fiends find it, but the Industrious find / This Moment & it multiply. & when once is found / It renovates every Moment of the Day if rightly placed" (E: 136). Ideea de "inspirație" blakeană nu poate evolua
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
p. 37). Toate aceste incidente evoluează aproape exclusiv în registrul miraculosului. Doar în trei ocazii devin viziunile de-a dreptul terifiante: când Blake se întâlnește cu o fantomă la Lambeth, când vede duhul unui purice și când se confruntă cu Satan însuși. Prima viziune este redata succint de Gilchrist în aceeași Life of William Blake, "Pictor Ignotus", dar epitetele ornante individualizează descrierea altminteri clișeizata: "Stând, într-o seară, lângă ușa dinspre grădină să din Lambeth și ridicând, întâmplător, privirea, el văzu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a flea a spiritualization of the thing!"" (Bentley, Jr., 2004, p. 650). A treia viziune, narata tot de Blake și citată tot de Cunningham, îl descrie pe diavol în tusele hiperbolizante ale unui român horror: "At last I saw him (Satan, n. m.). I was going up the stairs în the dark, when suddenly a light came streaming amongst my feet, I turned round, and there he was looking fiercely at me through the iron grating of my staircase window. [...] Its
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nivel metafizic, conflictul dintre aspectele metafizice ale ființei umane constituie criză, Apocalipsa este regenerarea, iar adevărată cunoaștere intuitivă reprezintă redescoperirea armoniei. La nivel estetic, criza este constituită de greșelile săvârșite de Milton în textul eposului Paradise Lost, războiul împotriva lui Satan, corupătorul artei vizionare, este regenerarea, iar reunificarea cu Ololon constituie regasirea armoniei. În fine, la nivel religios, criza este gelozia pe care Albion o nutrește față de Jerusalem, care este sortită să devină Mireasă Mielului, regenerarea este reprezentată de respingerea propriului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Who when convincd can still persist . tho furious.controllable / By Reasons power. Even I already feel a World within / Opening its gates [...]" (E: 368). Chiar și după contemplarea siluetei care reifica deznodământul acestei teribile lupte intelectuale profilul abominabil al lui Satan, descris ca "a Shadowy hermaphrodite, black & opake" (E: 374) -, Urizen continuă să fie dominat de confuzie și de ignoranța. Nereușind să înțeleagă aspectul pernicios al tuturor cuvintelor scrise, al căror mesaj poate fi corupt sau deturnat ad libitum, zeul rațiunii
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the breath of the Almighty. such are the words of mân to mân / În the great Wars of Eternity, în fury of Poetic Inspiration, / To build the Universe Stupendous: Mental forms Creating" (E: 129). Metaforă complexă ce descrie sânul lui Satan înfățișează de fapt ruină completă a artei decăzute. Fiindcă omul se găsește în centrul tuturor eforturilor estetice blakeene 201, arta este personificata, iar cititorul este confruntat, astfel, cu perspectiva unui construct antropomorfic steril și lipsit de viață. Formă arhitectonica prezentată
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
palaces & cities & mighty works; / Its furnaces of affliction în which his Angels & Emanations / Labour with blackend visages among its stupendous ruins" (E: 139). În Book the Second, sub finem, Milton renunța la propriul ego, simbolizând eroarea și, implicit, figură lui Satan, pentru a îmbrățișa artă adevărată, ca produs al forței conjugate a inspirației și a imaginației. Discursul său este o apologie estetică perfectă, un exemplu de retorica bine instrumentata, care are în centru diferența dintre artefacte vizionare și non-vizionare, deci dintre
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cercul se închide (libertatea socială, traversând crize de factură metafizica și estetică, este reorganizata, pe o treaptă superioară, ca libertate spirituală). Întregul epos narează sacrificiul de sine al lui Albion (anihilarea sacra a ego-ului grosier este simbolizata de respingerea lui Satan) și refacerea stării de unitate primordială a tuturor ființelor. Trebuie să semnalez, aici, metaforă elaborată care descrie Golgonooza, Orașul Artei și al Manufacturii, clădit de Los203 în inima Britaniei, chiar pe malurile Tamisei: "Therefore Los stands în London building Golgonooza
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of Sand în Lambeth" (E: 183) trebuie pusă în relație cu simbolismul încriptat în poemul Auguries of Innocence, "To see a World în a Grain of Sand" (E: 490), si in Milton, "There is a Moment în each Day that Satan cannot find / Nor can his Watch Fiends find it [...]" (E: 136). Ultimele versuri sunt reproduse aproape literal în Jerusalem: "There is a Grain of Sand în Lambeth that Satan cannot find / Nor can his Watch Fiends find it: tis translucent
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
si in Milton, "There is a Moment în each Day that Satan cannot find / Nor can his Watch Fiends find it [...]" (E: 136). Ultimele versuri sunt reproduse aproape literal în Jerusalem: "There is a Grain of Sand în Lambeth that Satan cannot find / Nor can his Watch Fiends find it: tis translucent & hâș many Angles / But he who finds it will find Oothons palace [...] / [...] / Here Jerusalem & Vala were hid în soft slumberous repose" (E: 183). Chapter 2 se încheie tot cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
evidențiază caracterul nociv pe care deismul îl dobândește în ochii lui Blake: potrivit acestuia, religia și filosofia naturii sunt doar expresia credinței fariseilor care l-au ucis pe Christos (E: 201). Europa, ni se sugerează, este devastată de religia lui Satan și de propagatorii acesteia, Voltaire, Rousseau, Gibbon, Hume etc. În comparație cu idiomul profetic al viziunii cvadruple, limbajul tuturor acestor philosophes pare prea mecanic și artificial. Cântecul Mielului este unul dintre cele mai sugestive epitalamuri din întreaga poeziei blakeană, imitând tonul patriarhal
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sugerez că, fiind autorul unei opere atât de complicate formal, Blake și-a atras ură criticilor întocmai cum demiurgul gnosticilor și-a atras condamnarea credincioșilor. 166 Argumentația mea se bazează pe analiza lui Malcolm Lambert. Astfel, bogomilii moderați susțin că Satan, ca fiu al lui Dumnezeu, este creatorul universului material (Lambert, 2002, p. 132). Diferența fundamentală dintre aceste concepții", susține Lambert, "rezidă în statutul râului: este el creat de un spirit căzut sau de un principiu etern al râului?" (2002, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]