698 matches
-
putere. Russ se uită la mine și își coborî încet mâna cu palma întinsă, ca un dirijor care-i cere orchestrei să se oprească. Cu mâna liberă mângâie fata pe creștet, apoi îi făcu semn lui Sears cu degetul. Fata scânci: — Nu sunt lesbi, nu sunt lesbi! Nu s-a întâmplat decât atunci. Millard o legănă ca pe un copil. — Betty era lesbiană, Lorna? o întrebă Sears. Mi-am ținut respirația. Lorna se șterse la ochi cu reverul lui Millard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ai vrea să... Am sărit în picioare și l-am pocnit cu spătarul scaunului. A primit lovitura în gât, a căzut la podea și a lins din nou covorul. I-am proptit țeava pistolului în ceafă. Căcănarul de detectiv particular scânci, apoi mă imploră rapid: — Uite ce e, n-am știut că erați așa apropiați! Nu eu l-am ucis și dacă nu vrei decât să-l prinzi pe făptaș, ies din peisaj. Te rog, Bleichert, fir-ar să fie! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apoi mă imploră rapid: — Uite ce e, n-am știut că erați așa apropiați! Nu eu l-am ucis și dacă nu vrei decât să-l prinzi pe făptaș, ies din peisaj. Te rog, Bleichert, fir-ar să fie! Am scâncit la rându-mi: — De unde știu că nu mă minți? Pe plajă e o groapă de nisip. Jandarmii aruncă leșuri acolo. Un puști mi-a zis că a văzut mai mulți tablagii îngropând un alb solid în jurul datei când a pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și Madeleine erau întinși pe patul imens, cu baldachin, amândoi îmbrăcați. Ea era așezată cu capul în poala lui, iar el îi masa umerii cu mâinile lui butucănoase, de dulgher. Tatăl-amant a fost cel care m-a văzut primul. Madeleine scânci când dezmierdările încetară și scoase un țipăt în clipa când umbra mea atinse patul. Emmett o reduse la tăcere, astupându-i gura cu degetele lui încărcate de inele sclipitoare. — Ăsta nu-i incest, băiete, spuse el. E pură afecțiune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arăta el. Nebărbierit, cu cearcăne, și cu părul negru făcut vâlvoi și Încrețit de ploaie. Isobel deschise gura parcă pentru a spune ceva și apoi o Închise. Ploaia se izbea de partea de sus a cortului, aparatul foto păcănea și scâncea În timp ce, blițul se declanșa cu o frecvență amețitoare, generatoarele mormăiau. Cu toate astea, liniștea era asurzitoare. Medicul de serviciu fu cel care rupse vraja: — La naiba! Stătea Într-un picior, scuturându-l pe celălalt, În care se putea vedea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
stăpâna!“; femeia strânge copilul la piept, Îi spune că tatăl lui trebuie lăsat să se joace, În timp ce el trebuie să mănânce bucata de pâine pe care i-o pune În mână. „Dar nu are nici un gust, nu are nici un gust...“, scâncește micuțul. (Aveam strania senzație că eu jucam, pe rând, personajele acestui vis, schimbându-mă În funcție de importanța rolului asumat, prin simpla punere a unor măști; masca tatălui, masca copilului, masca femeii; pe fiecare mască În parte scria cui anume aparține, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
locuri ca să moară, dar el voia să rămînă pe stadion și să moară În fața Cadillacurilor albe. Jim șterse cu furie muștele de pe fața domnului Maxted. RÎzînd de doamna Vincent, Începu să se clatine pe genunchi, cum făcea cînd era copil, scîncind și bătînd monoton pămîntul. — Jamie... Jamie... Un soldat japonez patrula pe pista de zgură din apropiere. Trecu pe iarbă și se uită În jos la Jim. Iritat de zgomot, era gata să-i dea o lovitură cu bocancul uzat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
putere și-l poartă În spatele colibei și-l aruncă În lanul de urzici bătrâne și-l rostogolesc pe toate părțile. Bitancu urlă Întâi de durere, dar el este slab și prăpădit și Într-un timp nu mai poate țipa, doar scâncește În colțul colibei, unde l-au așezat gol, acoperit cu țolul greu și aspru. Lungile nopți În care se trezește... Îl vede pe păcurarul bătrân care stă lângă el, Îi aude pe feciorii lui râzând pe-nfundate și-i tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Da, sigur, râse Fi cu jumătate de gură. — Nu, pe bune. Mama mea e Însărcinată. Fi veni Înspre masă și se așeză. — Hai, mă! Asta e un fel de glumă sau ce? Connor, care stătea pe umărul ei, Începu să scâncească. Ea Începu să-l frece pe spate. Nu, trebuie să-l nască În ianuarie. Dar cum de a rămas gravidă? — Păi, cum se face de-obicei, bănuiesc. —Clar. Adică cum de a rămas gravidă la vârsta ei, nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și nu lăsa loc de Îndoială pentru urmare. Se așezară pe canapea. Sam o Împinse ușurel și se sui pe ea, făcându-și simțită erecția. Când Își trecu mâinile prin părul ei și-i sărută sfârcurile sânilor, Ruby Începu să scâncească de plăcere. —De ce n-oi fi dând eu drumul la muzică? zise Sam ridicându-se un pic. Fără să-și dezlipească privirea de ea, Întinse brațul și reuși să ajungă la CD player. După o clipă, o voce care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
credeți că femeile astea sunt atât de speriate că o să se Îngrașe Încât le pun pe alte tipe să le poarte copiii În pântec? — Fir-ar-să fie! icni Chanel. Deci așa-și păstrează siluetele. Nu riscă nici un moment. Alfie Începu să scâncească. Chanel Îl apucă de umăr, Îi șopti să nu mai plângă și Începu să-l frece ușor pe spate. Ruby stătea sprijinită de tejghea, Încercând să Înțeleagă ce-i spusese Hannah. Știu că povestea mea sună incredibil și pare absurdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Abia atunci, „Domnul Nae”, patronul localului, în mână cu un ciomag de vișin, se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc! răcni Marcu, aruncându-i banii de argint și de nichel, munciți o săptămână întreagă. Fă-mi socoteala! Țiganca scâncea, spălându-i rănile cu un prosop și străduindu-se să-i oprească năvala sângelui. Consumatorii localului fugiseră fără să plătească și lăutarii dispăruseră ca prin farmec. Numai cântăreața, cu chipul schimonosit de suferință, rămase pe loc. Apoi, îl luă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dirijând în același timp spre cele patru puncte cardinale ale Europei, vagoane încărcate cu fidea și macaroane. Se plângea că, în loc să crăp de foame, îmi tai din curcanul fript o felie subțire pe care o mănânc în silă. E drept, scâncea el că toată friptura mi-o împart în două părți egale ca să-mi hrănesc buldogii, dar după ce îi văd săturați și le dau apă, alerg la tribunal să obțin un sechestru „cu ridicata” și să car în camioane prăvălia debitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plătesc hotelul, și m-am despărțit pentru totdeauna de buldogii mei, după ce postiserăm laolaltă două zile împlinite. Cățelul a fost chiar surprins de portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu, înaltă și dreaptă, întoarse capul cu dispreț către mine și, cârâind printre buzele subțiri, trase ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ta de fier, fiindcă nu am descoperit între strămoșii mei, nici un pensionar al ocnei. Crapă-ți capul singură, ca să pot citit în creierii tăi risipiți, cruntul adevăr pe care mi-l ascunzi de atâta vreme”. „Să vezi cum a fost”, scâncea Gloria. Atunci răcneam să tacă. Nu vreau să știu la ce se gândește femeia mea, atunci când își freacă buza maxilarului inferior, trecând de-a lungul ei degetul arătător pe toată suprafața lui laterală. Nu mai doream nici de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de panică. - Cum se poate „soi pocit”, între surâzându-i bolnav de iubire. Cum se poate să-ți amintești numai de mine? Nici de surioara ta nu-ți mai aduci aminte? Nici de coșulețul tău cu lăcățel?... - Du-mă acasă, scâncește Adriana. - Unde „acasă”, copil nefericit?... - „Dincolo”. - Nu sunt încă destul de bine pregătit, răspund, îngălbenindu-mă. Numai dacă moare Gloria, spun ca pentru mine, și dinții mi se bat, în clămpănitul unui cioc de barză. - Lasă-mă în pace, - se supără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate, în vreme ce asistenții ridicau tampoane mari de vată de pe tăietură. „Și mai cum?”, ținea să afle bătrânul cu halatul alb, tremurându-i încă o dată mâna înarmată pe deasupra beteșugului... „Aaau!”, mai zise băiatul, când din genunchiul înroșit, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la șapte dimineața, surâzând și pe jumătate adormită încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care adineaori cânta încă atât de bine la muzicuță? Îl recunoșteam pe, infanteristul pe ai cărui obraji se usca spuma de ras... Printre cadavre se târau supraviețuitori - sau stăteau încremeniți ca și mine. Unii urlau, deși nu erau răniți. Cineva scâncea ca un copil mic. Eu am rămas locului, în pantalonii uzi de pișat, și mă uitam la doi pași de mine, la trupul sfârtecat al unui băiat cu care tocmai trăncănisem despre nu mai știu ce. Măruntaiele. Fața lui rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de altă parte, nu era nici măcar ora prânzului. Să-i dăm băiatului o șansă. Dar Adam n-a sunat. Toată după-amiaza am tândălit-o plictisită și nesatisfăcută. Nu voiam să fac nimic. N-aveam nici un chef să citesc. Iar Kate scâncea și plângea, iar eu nu prea aveam răbdare cu ea. Fără prea multă tragere de inimă, m-am uitat la serialele de după-amiază împreună cu mama. Asta fiindcă n-am găsit nici un motiv convingător pentru care să nu mă uit. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
preferatul lui Dudley Smith, care tocmai Îi obținuse revenirea la Omucideri și Îl pregătea să-i fie gorila personală. Stensland era mai vulnerabil: eliberat condiționat, lucra pentru Abe Teitlebaum, un fost bătăuș de-al lui Mickey Cohen. Un bețiv care scîncea că vrea să fie primit Înapoi, În serviciu. Răzbunarea era deja pe drum. Doi oameni de la biroul șerifului cumpărați: o gaură În fondul viager al mamei. Doi oameni pe urmele lui Dick Stens, doi oameni care să-i sesizeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
imparțială. Oricum, am reușit să mă descurc foarte bine. Pentru a prezenta „celălalt punct de vedere“ au adus o doctoriță urâtă ca o scroafă, cu ochelari, de la serviciul național de sănătate și plină de compasiune pentru oamenii sărmani, care a scâncit și a gemut invocând „bunăvoința“ și „subfinanțarea cronică“ până ce am pus-o la locul ei citând câteva date grăitoare. Credeam că n-o s-o mai văd după aceea, dar a venit la mine după emisiune, pretinzând că taică-său mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și scoase un revolver. Cine va fi primul? spuse el. Deși beți, ceilalți se dovediră a fi excelenți trăgători - cu excepția lui Louis, al cărui glonte se abătu cam un metru de la țintă și spulberă la o aplică. Femeile țipară și scânciră, dar nu se mișcară, nici măcar după ce fusese țintit mărul lor. În cele din urmă, veni rândul lui Graham. Nici măcar nu pusese până atunci mâna pe un pistol; dar știa că Mark Winshaw îl punea la un fel de încercare monstruoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deloc, pentru că a mînca, a mă umple cu materie neasimilată, Însemna să devin Încă o dată grotesc de vizibil. Nu m-am gîndit niciodată la asta, zise Kemp. În tot acest timp, pompa revenise la viață și Începuse să vibreze, să scîncească și să țăcăne, iar mirosul de benzină, abia simțit Înainte, deveni amețitor. Kay puse cartea jos și se uită la Mickey. Stătea destul de nonșalant, cu o mînă pe capota mașinii și cealaltă Încordată pe dispozitivul furtunului de benzină, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
covor, cu o altă femeie lîngă ea, care-și freca mîinile să și le Încălzească. În spatele lor, o fetiță se Învîrtea aiuritor. O a doua fetiță stătea În ușa deschisă a unui adăpost. În brațe ținea ceva care schelălăia și scîncea - la Început Kay crezu că era un copilaș rănit. Apoi acesta dădu din coadă și scoase un lătrat ascuțit, și văzu că era un cîine. Praful se rotea În continuare, făcîndu-i pe toți să tușească. În jur plutea acea atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]