1,131 matches
-
Cu silă-n neagră lui pornire El uneltea, și-n drumul său N-afla nicicând împotrivire - Și s-a scârbit de-atâta rău. III Peste Caucaz, cu norii-alături, Cel izgonit din rai plutea ; Sub el Kazbekul în omături Că diamantul scânteia; Și-adânc, cu povârnișuri sterpe, Ca unduirile de șerpe, Cotea Darialul luminos, Iar Tereku, ca leu-n salturi, Zburlindu-și coama viforos, Urlă, și păsări din înalturi, Si fiara-n munți cu răget crud, Al apei vuiet îl aud ; Și
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Pământul , roditor , sătul , Se-mbracă-n verde și-nflorește; În grea tăcere de cavou Se pierde-al vocilor ecou , Și pacea totul stăpânește . Pe drumuri caravane vin Sunându-și clopoțeii lin... Un râu ce dintre stei tișnește Aleargă-n spume scânteind , Și-n veșnic tânăra-i sclipire , De viață nouă fremătând , Natura , veselă vuind , Ca un copil voios din fire , Se joacă singură , râzând . Dar de-al ospețelor tumult Castelul nu se mai răsfăța ; Stă trist și părăsit în ceață, Ca
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
încrețiți. În picioare, purta pantofi subțiri, cu vîrful ascuțit, ciorapi galbeni, albaștri, liliachii. Gîtul i se înalță trufaș dintr-o cravată somptuoasa de muselina. O pălărie bicorn îi acoperea capul împodobit cu o perucă mov, iar în mînă albă, îndantelată, scînteind de giuvaiere, răsucea elegant un baston scump... (oh, c'est incoyable, c'est incoyable, mă paole d'honneu^). Cu timpul însă - modă, vai, e atît de efemera! - personajul s-a metamorfozat. Zorzoanele regalității demodîndu-se, el părăsi opoziția monarhista, bicornul, panglicile
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
dea izbucniri lirice adevărate. Iată, de pildă, un Criticilor mei, în varianta Caragiale: „De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii./ Posteritatea dreaptă mă judece și-acuze!/ Surâsul să se stingă pe veștedele buze:/ N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii!”. Firește, după violența tonului, împodobit, mai apoi, cu neologisme complicate și referințe livrești, după încrederea în posteritate (în genul dar când patru generații peste moartea mea vor trece...), autorul ‘adevărat’, să zicem așa, nu poate fi decât Macedonski. Scuturat
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
cam neglijent. Iartă-mă. În scurt timp ne vom revedea, deocamdată prin scrisori. Salutări alor tăi! Îți scriu niște ritmuri rimate. Ce-mi cam bat în auz de când ne-am despărțit: Mi-e tâmpla încă fierbinte și ochii Încă-mi scânteie prelung în orbite și fața mi-e neagră de privirile tale și mâinile tulburi, tâmpite. Cum să îți spun? Tu ești prima furtună Ca un trăznet ivită în sufletul meu Prin fiece umbră plăcută, pe stradă trecută Sufletul meu sincer
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
altceva. La care eu am acces, citind. într-o noapte, acum cîțiva ani, mă aflam în Africa de Sud. Am privit, reflex, cerul. Era cerul pe care-l știam din copilărie, cînd îl cercetam curios, cu cărțile lui Flammarion în minte. Stelele scînteiau la fel. Constelațiile se grupau în figuri splendide. Spuma Căii Lactee îmi era nespus de familiară. Și totuși, unde erau Carul Mare, Steaua Polară, Venus? Și ce anume purtau stelele pe care le vedeam? Cerul emisferei sudice sub care stăteam perplex nu
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
ce-o privește pe ea, de lumânare? Un editor explică chiar astfel:”Înăuntru, visătoarea, Începând să se dezbrace, suflă În lumina lumânării și o stinge. Afară, ochii iubitorului În Întuneric, sub stelele care pâlpâie prin ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, În ferestrele Întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor că acesta ar fi un poem al tristeții: mai degrabă dânsul reia un șablon, zicându-se Îndeobște că poezia de dragoste eminesciană
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
în capul consumatorului, ci prietenos, plin de voie bună. Nu vei auzi lălăituri primitive; ci numai vorbe de duh, întîmplări cu haz. Nu vei vedea fețe schimonosite, ochi holbați sub părul coborît sălbatic pe frunți; vei vedea chipuri vesele, ochi scînteind de evoluțiile oratoriei locale despre care un bucureștean ursuz ar avea cuvinte nu tocmai onorabile. Ei, nu; dînd impresia aceasta și care ar putea să se închege, pasul este anulat pe loc, o eschivă se petrece ca a unui spadasin
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
stelele stau să răsară („umezi pe bolta senină”). Parfumuri suave răzbat vegetal, de ici-colo. Șoapte, strîngeri de mînă... Bănci pe care tineri necopți își ascut armele amorului: mă rog, e confuzia la modă între spațiul public și cel privat. Lacul scînteie luminile orașului și leagănă umbrele copacilor. Un șuierat de mierloi întîrziat, cîteva ciripituri de vrăbii pregătite de culcare completează tabloul... Dar deodată, dintr-o latură, de undeva, de sub o umbrelă pe care n-o observaseși la timp, din preajma unor mese
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
tirul s-a potolit. Cîmpul povîrnit de la poalele zidului era presărat cu mii de morți sau muribunzi și, la căderea întunericului, cei care se mai puteau mișca au stivuit cadavrele ca să-și facă adăposturi. În toată acea noapte aurora a scînteiat irizînd culori fantomatice pe cerul nordic. Acest fenomen atît de rar a fost considerat un semn divin de către oamenii și de o parte și de cealaltă a frontului, care se întreceau să găsească pe cineva în stare să le explice
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Inman orbului a fost faptul că, oricît s-ar fi străduit, imaginea frontului din acea noapte nu-l părăsea, ba, dimpotrivă, i se instalase într-un vis recurent, care-l vizitase mereu în timpul zilelor petrecute în spital. În vis, aurora scînteia și peste tot zăceau risipite ciozvîrte însîngerate - brațe, capete, picioare, trunchiuri - care se împreunau și se reînchegau în cele mai monstruoase trupuri, alcătuite din părți desperecheate. Șchiopătau, se rostogoleau, se tîrau pe picioarele lor șubrede, pe cîmpul întunecat, ca niște
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Femei grase și trandafirii care se-mperecheau cu câini sau cu porci. Plete lungi, sticle de bourbon, bandana roșu și tot tacâmul, un Browning GP 9mm, zațul de cafea, mesageri taciturni. Pietricele scrâșniră sub tălpi de mocasini : pe cer două stele scânteiară. Arătătorul apăsă pe trăgaci, țintind cum nu se poate mai exact. Perfect pulverizate, rămășițele stimatului corespondent te făceau să crezi că plănuia să nu mai întârzie mult pe aici. Traducere de Constantin Abăluță
Daniel Fano - Cinci mici exerciții de dispariție () [Corola-journal/Journalistic/4359_a_5684]
-
Măsurat exact, fiecare mormînt se alătură altuia și nici unul dintre ele nu are voie să se evidențieze într-un mod nepotrivit. Rîndurile erau perfect drepte, fiecare cruce de mormînt era lucrată din același lemn vopsit în alb, astfel încît cimitirul scînteia de departe în soarele camuflat de nori al acelei dimineți, precum o pădurice sommnoroasă de mesteceni. Iar pe fiecare cruce de lemn se putea citi același verset încrustat cu litere negre și aurii: Odihnească-se în pace!"
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
ambiguă a unor pietre prețioase, smaralde și rubine. Imaginea sufletului care fuge din spitalul închisorii într-un decor de mănăstire ireală, ori cea a cerului, adevărat Canaan, promițându-le țiganilor nomazi un belșug cât se poate de concret („Pe cer scânteiau stele de mei și orz” - Convoiul). Aici, în aceste răscumpărări (nici ele definitive, fiindcă în destule episoade un detaliu sordid, aruncat ca poantă, împrăștie vraja abia țesută) stă, cred, diferența semnificativă față de modelul adesea citat, acela al Florilor răului. Frumusețea
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
opune acestui baroc ciclopic scutul său ce se rupe ca o foaie de hârtie și... până și chivăra voinicească pe fruntea-i se pleoști ca o broască... Moment greu pentru monarhicescul pretendent la tron: Nasul îi fuma și ochii/i scânteiară, Și-apucându-l de cap amețeală, Căzu pe un picior, dar venind iară La sine-și, de jos se scoală Lui Bălăban urechiușa-i sboară. Tandaler atacă, tacă, atacă... - (cum recomandă Malraux: Attaquer, attaquer, attaquer toujours, quelle délivrence! - să ataci, să ataci
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
uleiului arzând în ele era uneori mai intensă, alteori mai slabă, făcându-mă și pe mine să am uneori mintea limpede, alteori tulbure. La lumina lămpilor, am zărit numeroși lilieci uriaș de mari atârnând de bolta tunelului: ochii lor lucitori scânteiau în întuneric, iar deseori căcărezele lor urât mirositoare în formă de biluțe îmi cădeau în cap. Într-un sfârșit, am ieșit din tunel, iar după aceea ne-am suit pe o terasă înaltă. O bunicuță cu părul tot înspicat a
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
deznădejdea: "din când în când, în serile noastre lungi de singurătate, după ce am obosit să ne tot jucăm cu Raluca, privindu-ne unul pe altul ca niște camarazi vechi, ce-și cunosc defectele, slăbiciunile, durerile, în fața geamurilor întunecate pe care scânteiază miile de puncte luminoase ale metropolei canadiene, devine apăsător de sincer și, coborând fruntea, apucându-mă de mâini, strângându-le și lăsându-și față în ele ca să nu-l văd, icnește, geme, vrea să-mi spună aproape fără cuvinte că
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
toți copiii are, în rândurile adăugate, puterea redempțiunii: „Când trece o căruță pe lângă ei, încărcată de lume, aude o voce de flăcău că strigă, Ia priviți, e Fefeleaga și bator, calul ei. Pe fața femeii și în priviri lumina fericirii scânteiază. Dii, mă, batore, dii, sărace“. Genericul volumului provine din admirația față de Trenul de noapte al lui Ioan Groșan, un text, altminteri, antologabil, căruia i se născocește în cele de față o urmare demnă de Stephen King. Aspectul de thriller colorat
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
se anunț departe, pe ceru-umbros albind, Trufașe, gemătoare, necontenit venind. Dar vasul naintează p-o mare ca o gheață Și Samos se arată prin azurită ceață. Al lumii far se culcă și-așterne, apuind, Pe mare altă mare de raze scînteind. Mycale se înalță cu vîrful său cel verde, Prin umbre depărtate, mijind, tăcut, se pierde” (Ionienele). Bolintineanu unește istoria și geografia într-un ansamblu de neașteptată coerență. Trecînd pe lîngă insulele grecești, Conrad își rememorează epopeile homerice, ca și imnurile
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
de două-trei ori în revistele literare, mi-l închipuiam masiv și voluntar. Din scris, te-ai aștepta să vezi un ins volubil, sentimental și ardent. Nimic din toate acestea. O modestie grațioasă își ascunde în mișcări și în privirea-i scânteind ca la insomniaci. Nu-i greu să-ți dai seama că autorul Reflecțiilor asupra spiritului creator face parte dintre acei împătimiți deopotrivă de "practica scrisului și experiența lecturii". Din acest punct de vedere, sacerdoțiul său implică multă "petrecere", tandrețe, febricitate
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
să construim împreună - să revelăm? să conjurăm? să ni-l reamintim? să-l visăm? să-l trăim, pur și simplu, cum l-am trăit dintotdeauna și-l vom trăi etern? - misticul, nepământescul, ultradumnezeiescul Shahasrara, diamant al unei lumi de diamant, scânteind orbitor deasupra simetriei noastre de larve spațio-temporale, înălțându-ne, transversal pe lumea noastră, în adâncul adevăratei lumi, din care, ca niște corăbii, am răsărit ca să străpungem membrana fragilă a universului. Shahasrara nu era un lucru ce strălucea, era o ruptură
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
Emil Vișenescu a dezvăluit virtualitățile profunde ale lucrării de o intensitate expresivă și ideatică fără egal. Interpretul a reușit să perceapă în lucrarea care i-a fost încredințată nu numai poezia și verva, ci și aceea latură de adevăr care scânteie. În continuare, ansamblul a prezentat lucrarea compozitorului Octavian Nemescu intitulată Nativitas quindeci, pour 11 heures de la nuit (elaborată în anul 2012) Creația originală, cu profunde semnificații inițiatice a fost redată cu gravitate, cu sobrietate și cu o pronunțată expresie
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
Constantin Țoiu Sisi îl lămurise că, după ce el plecase de dimineață la Vama să înoate în larg, ea se dusese în fundul grădinii la privată și, lângă potecă, văzuse ceva alb scânteind în grămada roșcată de bolovani de calcar, pe care Mitică se gândea să-i folosească la ridicarea unui șopron. Era marmora. Bustul decapitat. Spălat de aversa violentă căzută în zori și care acum strălucea în bătaia puternică a soarelui de la
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
și să-l ajuți să vâre inelușul pe arătătorul mâinii drepte a fetei, și să vezi, atuncea, coană Marioaro, minunăția, minunățiilor! Toate se petrecură întocmai precum zise ghicitoarea... Era a doua zi la amiază. Un soare strălucitor scălda câmpia. Râulețul scânteia prin mijlocul pădurii. Tânărul împărățel sosi la fața locului ținut de mână de doică și cu Rița în față care rosti tare: Cerule iubite, fă să se mărite!... Misiune, cu avânt îndeplinită. Cel mai mult, băiatului de Verde îi plăceau
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
lui rebele. Formularea nu e în spiritul limbii și, mai ales, nu e în spiritul poemului, care nu ni-l înfățișează pe demon urmînd o mișcare preexistentă, ci dimpotrivă, ca acela ce o dezlănțuie: El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. El prezentul îl răscoală cu-a gîndirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. Vrînd să readucă textul pe un făgaș logic, Maiorescu se încumetă a compune el însuși
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]