1,552 matches
-
purta de mână pe ring sau prin sala de banchet, parcă erau doi îndrăgostiți, nu doi oameni care s-au cunoscut atunci. Sau poate era strategia fetei să-l facă gelos pe agronom dacă exista totuși ceva între ei! Trenul scârțâia din toate roțile înfrânate în gara Brăilei. Mai aveau puțin și ajungeau și ei acasă. De fapt, Stelian mai avea de mers la autogară, să ia autobuzul de Tecuci și încă mai bine de o oră până acasă. Fiecare începu
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
a spus că mama nu se simte bine și că ,ea se duce să cheme doctorul.Am venit într-o fugă nebună ca să văd cum se simte. Cei doi se apropiară de pat,încet,ezitând să calce pe podeaua care scârțâia,ca să n-o trezească pe Radella.Pe frunte avea o compresa înmuiata în oțet de trandafiri amestecat cu apă și lângă pat o cană cu ceai de mușețel. Lui Karon nu-i venea să creadă că Radella,mai ieri plină
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
mieii! A îmbuibare și Înviere! Să bem sânge de Iisus și să vărsăm pe cel al mielului întru Înălțare ! Să-l smulgem de la ugerul oii, cu botul plin de lapte și să-l frângem întru sfânt ospăț. Strigătul lui să scârțâie porțile cerului, să deschidă calea spre mântuire. Veniți dară de luați lumina și-o puneți pe mese, lângă carnea friptă ce-a tăcut în farfurie. Să-l smulgem cu dinții de pe oase și să scriem pe pereți urări despre pogorârea
SA STRIGE MIEII-A INVIERE! de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360164_a_361493]
-
întepenit în povara ultimului măr din pom ochii i se opresc pe neîmbălsămatul orologiu ce a uitat să se scurgă din clepsidra altui timp se joacă în unghiuri de rubik încercând să găsească rotirea mângâierii unui gând fără să-i scârțâie amintiri și macii printre ruine i se par din anotimpuri cu fluturi și regine dispărute în coate ostoite și-ar cere o cafea de la o Vitoria Lipan cu toiag și costum popular Referință Bibliografică: metempsihoza ferestrei / Radu Liviu Dan : Confluențe
METEMPSIHOZA FERESTREI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359909_a_361238]
-
mă bucur că intri în rol Înveșnicind cu-n sunet nou Cuvântul. De la o vreme cu melancolie te-ascult, Îți este uvertura scrisă-n în la major De parcă ar fi imnul unui cult Sau Sonata Lunii în nopțile cu dor. Scârțâind un si de sus îl tot aud Printre multe armonii muzicale Încât timpul din tablou este ud De-atâtea ploi cu note ieștie-n cale. Un do de sus intrigat și puțin subțire Își face loc pe portativul crengilor din vie
CANICULA DIN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359635_a_360964]
-
mintea ei și se prăbuși , a câta oară, în hăul hulpav, înghițindu-i amintirile. -Doamnă, treziți-vă! Ce s-a întâmplat? Ia, să-mi spuneți cu lux de amănunte ce ați simțit, de ce ați leșinat? Pe un scaun strâmb, care scârțâia din toate încheieturile, un bărbat la vreo 60 de ani(aveam să aflu că avea mult mai mulți ani), în halat alb , cu o privire blândă și cu un glas de înger îi mângâia obrazul , încercând să îi ștergă , mai
FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359642_a_360971]
-
a stârnit furtuna, ochii, fulgerând, mușcă din parfumul sânilor ce saltă înspre buze arse; dinții, ca o daltă, îi sculptează- n focul, ce arde flămând. un potop de patimi curge în șuvoi și m-aruncă valul mai adânc în tine; scârțâie catargul, ca niște suspine, și un geamăt scoate marea de sub noi. cârma se învârte ca un titirez; am pierdut busola în coapsele tale; între cele patru puncte cardinale, cu tine, în brațe, altfel navighez! https://www.youtube.com/watch?feature
CU TINE, ÎN BRAŢE, ALTFEL NAVIGHEZ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345219_a_346548]
-
întregi comunități întruchipează de acum vectorii închiși la culoare ai mersului societal involutiv din postmodernitate. Lumina cade oblic peste o lume strâmbă în concepții și în latura sa morală, aidoma multora dintre sufletele care o compun. Realitatea din jur îți scârțâie din ce în ce mai mult în auz, deși încerci să-i privești cu obiectivitate lipsa de conținut și drama (aceasta din urmă acoperită, în lipsa căilor concrete de eliminare, de mantia unui uriaș arsenal piaristico-imagologic azi). În sinea ta, detești cu putere acest tip
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
ceva centimetri, că ăștia nu dau socoteală nimănui. Ia să mă adun eu și să intru în jocul lor că altfel m-am ars. Nu mai văd în viața mea Fâlfaniul natal! - Cum te numești și cine ești slugă nevrednică? Scârțâi din nou, destul de sinistru, vocea oii. - Maiestate, numele meu este Verdunel Clisă și sunt profesor-doctor la noi în Băilești. Po-runcă! - Mmm, verdun, verdun, asta nu-i o așezare din marea noastră împărăție, cârâi vocea, iar papagalii din jurul ei începură se
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Se oprește, trage aer în piept și continuă pe un ton din ce în ce mai crescător. „Până la liceenii care ucideau mașini de vârsta a treia cu viteza legală ori cinci, grași care nu încăpeau în scaunul scoică racing și omorau suspensiile, teribiliști care scârțâiau cauciucurile la fiecare semafor în linie dreaptă, fără să fie în stare să ia o curbă decentă, dezinteresați care folosesc mașina precum o umbrelă, netalentați care apasă pe frână în loc de accelerație, incompetenți, figuranți, agresivi fără rost. Să mai continui?” Aproape
Majorat la 16 ani () [Corola-blog/BlogPost/338267_a_339596]
-
dar rămân repetenți uneori la capitolul calitatea serviciului pentru simplul fapt că nu știu mai mult, nu au experimentat sau ignoră pur și simplu acest aspect. Ca acele grădinițe super dotate ce îți iau ochii cu dotările, dar strategia educațională scârțâie rău. Se spune despre român că este ospitalier. O fi, la el acasă în căminul personal sau încă ne amăgim frumos. E suficient să mergi la un hotel de 5 stele în Asia și să ți se dea peste cap
Am fost la SPA la Cornu. Hm...se cam duse visul meu de relaxare () [Corola-blog/BlogPost/338732_a_340061]
-
trecea s-abandoneze. În vale, clopotele satului tânguiau mereu - sumbru. Printre dealuri, moartea-și pierduse rostul. Devenise o petrecere banală. N-o mai detesta, pur și simplu o ignora. Ca și Primăvara, nici el n-avea timp de ea. Căruțele scârțâiau dureros pe drum. Toți se grăbeau spre casă căci noaptea nu era departe. Jumătate de Soare mai plutea încă deasupra Hobanei. Se ridică cu greu de pe prispă. Apă mai avea într-o găleată pe o bancuță din față chilerului. Apucă
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
pa deal! mătușile înjugă boii, punem desagii și sapele și ierburile și toate celelalte în căruță, ne suim și noi, claie peste grămadă, ne facem semnul crucii, zicem Doamne-ajută!... și, hăis! cea!... hăis! cea!... către casă, încet, ascultând roțile cum scârțâie și boii cum răsuflă de greutate, ascultând “sfânta osteneală” cum se cuibărește în carne și în oase, cum își cere dreptul la hodină și tăcere!... Chitit lângă mătușa cea mare și abia văzându-mi-se scăfârlia dintre unelte și volbură
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
și vie are apriga-i nevastă. Și, ca să meargă treaba strună, are și măgar cu cărucioară. Sau, cum vreți, cărucioară cu măgar. Măgaru-i cum trebuie, nu-i defect mecanic și n-are lipsă de calciu. Cărucioara nu-i droașcă, nu scârțâie, nu hodorogește, nu trăncănește, nu dă aiurea din roți. Ce mai tura-vura... Mitică poate spune și se poate lăuda că-i om realizat, adică gospodar re/cunoscut și onorat în meleag!... Sigur că da!... Cuplează măgarul la utilaj/atelaj, pune
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
ținta predilectă a unei lungi serii de bombardamente. Mii de gropi și șănțulețe întrerup asfaltul, traseul dându-ți la propriu dureri de cap. Lucrările se schimbă atunci când intri de pe drumul județean pe porțiunea spre localitatea Rădești. Brusc, mașina nu mai scârțâie din toate bucșele, iar stomacul îți mulțumește pentru răgazul acordat. Concomitent cu apariția primelor case, tricolorul românesc te întâmpină la mai tot pasul. Marginile șoselei sunt clar delimitate de șanțurile care le însoțesc, asfaltul este neted, iar pubelele de gunoi
RĂDEŞTI, PRIMA COMUNĂ gălăţeană de la nord de Târgu Bujor care va avea SISTEM DE CANALIZARE () [Corola-blog/BlogPost/340020_a_341349]
-
această exhibare a unui complex? De ce ați privatizat instituția prezidențială mai mult decât a făcut-o Traian Băsescu prin camarila sa afaceroidă? De ce numai prin vânzare de sine ne putem sincroniza unei Europe care (de aici din vest vă spun) scârțâie prin ateism și mașinism inuman, însă găsește totuși căi sociale de dialog. Și ele sunt chiar simțite de către oameni. Acest fapt nu înseamnă acceptarea istoriei, cu bunele și cu relele ei, ci pur și simplu înlocuirea ei cu o nouă
Scrisoare deschisă Președintelui României, domnul Klaus Iohannis – “Cum am spus, liric vorbind, sunteți Ion Iliescu” () [Corola-blog/BlogPost/340029_a_341358]
-
Un regat pentru-o țigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere!... Dar de unde? Scârțâie de vânt fereasta, În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă. Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
o parte și de altă parte a unei temelii durabile pe care să se construiască. Decenii de dibuiri, de reforme abracadabrante, de imitații sterile, de înnoiri diverse n’au dat roade. Limba românească, corectată întruna de scriitori și filologi pasionați, scârțâia din ce în ce mai rău și nu izbutea să nască poezie. Abia când scriitorii s’au apropiat mai atent de literatura țăranului, au descoperit izvorul limbii și al poeziei românești. Alecsandri a făcut un act revoluționar adunând și dând la iveală o comoară
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
mormăiau înjurături. La Rusciun erau și ofițeri de-ai noștri tot cu haine făcute din sac, nu se deosebeau de noi. Făcurăm un fel de lagăr pe-o miriște și ne dădură niște pâine făcută din tărâță mestecată cu nisip, scârțâia între dinți. Plecarăm către Șiștov (localitate în Bulgaria, n. r.) și de aici, uzi și frânți de oboseală, ne târârăm o zi și o noapte până la Setoi, unde fuserăm puși la muncă. Căram pietriș din râul Bușița de la doi kilometri, din
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]
-
comenzi câteva ore reclamatul), fie că e colaborator și nu au ce să-i facă, asta e viața, ăștia sunt oamenii, nasol, se mai întâmplă. Șoferii de hârburi galbene pe patru roți. Cele mai multe taximetre nu numai că miros, dar și scârțâie din toate încheieturile. Reprezentanții COTAR spun că alte servicii de transport nu sunt autorizate și nu trec prin toate rigorile legii - de la calitatea autoturismelor, până la inspecțiile tehnice. M-am întrebat de multe ori în București câtă șpagă primesc inspectorii care
Am trecut pe Uber, sătul de taximetristul „fă, îți rup picioarele”. Desființați acest grup de infracționalitate organizată () [Corola-blog/BlogPost/339222_a_340551]
-
radio-ul în surdină dacă te văd vorbind la telefon, nu te întreabă cu un ton agresiv unde mergi, nu se plâng că le merge prost, așa cum nu se laudă că le merge bine. Mașinile nu miros în interior, nu scârțâie. Banii se achită direct de pe card fără să aștepte cineva vreun bacșiș, afli valoarea aproximată a cursei înainte de a face comanda prin telefon, nota de plată îți vine tot în smartphone. Că serviciul UBER trebuie să facă o concurență loială
Am trecut pe Uber, sătul de taximetristul „fă, îți rup picioarele”. Desființați acest grup de infracționalitate organizată () [Corola-blog/BlogPost/339222_a_340551]
-
de repede încep să cânte și „să iasă în lume”, „să mănânce varză”, cum zic ei, adică să se ducă la nunți... Astăzi îl vedeai pe câte unul cu un țambal după gât, un acordeon sau o coajă de vioară scârțâind, ca după câteva luni îl vedeai în căruță, îmbrăcat la cămașă albă, cravată, musai cu pălărie, luând drumul Brâncovenilor, Vălenilor și Vlădulenilor la nunțile arvunite din iarnă la o țuică fiartă. Era mare lucru să intri într-o bandă de
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
aceea de luna, care abia se mai vede, dispare în nori. - Lucirea-acelui ochi cernit/ E plină de-un trecut umbrit": Așa spune poetul englez Byron, în „Ghiaurul”, o poveste verificată. Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada scârțâia sub tălpile noastre. Puținii trecători de pe strada se îndreptau grăbiți spre stațiile de troleibuz. Privirea ne alunecă peste vitrinele viu luminate. Zidurile burgului, parcă, ieșeau din istorie. Undeva, un clopot coloră noaptea cu-n sunet de bronz. Din umbră unui
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
nu văzu nici o mișcare. - Săracii, au plecat de mult în lumea cealaltă. Și în amintirea lor decise să le cânte din fluier. Deodată pădurea începu să freamăte, păsărelele să ciripească, puii de căprioare să zburde. În acel moment ușa colibei scârțâi din țâțâni și în prag apăru un bătrîn cu barba albă până la brâu, iar din spatele său se strecură o bătrânică. - Cine ești tu fecior de împărat? - rosti bătrânul. Voinicul se apropie de ei. - Nu sunt fiu de împărat. Am fost
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > COCOSUL Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului COCOȘUL A ruginit cocoșul de pe casă. Nu-l mai aud cîntînd cu veselie. Azi scîrțîie și-un gust amar îmi lasă, În sufletu-mi bolnav de reverie. Cînd strălucea, iluminat de soare, Mii de culori el risipea pe cer! Azi scîtțîie și-mi pare că îl doare Și sufletul înțepenit de ger! De ce mi-o
COCOSUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341237_a_342566]