648 matches
-
regiunile cele mai capabile să acceseze fondurile, respectiv capitalele și regiunile occidentale, valorifică mai bine și mai rapid sprijinul comunitar. Mai mult, ultima programare (2007-2013) redă statelor responsabilitatea executării programelor, însă fără garantarea unei politici cu adevărat regionale. Iată un scârțâit strașnic în articulațiile dintre nivelele funcționale ale Uniunii (cf. întrebării 7)! Scârțâit care reamintește de problema formelor fără fond. 9. Care a fost impactul lărgirii către est a UE asupra Europei? "Europa" ca entitate geoculturală, cu toată imprecizia orientală a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
timpul impresionează prin faptul că vezi „iarna”, iar unii mai sensibili din fire, care cândva au îndurat gerul din toiul iernii, simt pe pielea proprie reacția la ceea ce a redat autorul uimitor de reușit, ba chiar, mai mult, aud și scârțâitul zăpezii de sub picioarele călătorului, care nu se mai vede. În limbajul de specialitate, dar și în contextul acestui studiu, autorul a reușit să impună spectatorului amplificarea pulsației primare, care este timpul (iarna) printr-o pulsație ce vine de la autor și
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
toate încheieturile, drumul alb nu se mai vedea, ne apropiam de râu și de podul de lemn șubrezit, cu pilonii de susținere putreziți de apa tulbure, vijelioasă. Auzeam chițcăiturile popândăilor și ciripitul nocturn al păsărilor. Dar, deodată, a răsunat un scârțâit puternic ca de copaci retezați, urmat de câteva plescăituri în apă. Tot atunci s-a luminat puțin a ziuă și în fața noastră a apărut un moș cu barba lungă. Sau, poate, lumina timidă a cerului nu se schimbase, doar detunăturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
întors în direcție greșită pe sub cămașă. N-am trecut de niciun gard (admițând că n-ar avea nicăieri spărturi). Cel mai înțelept (?) ar fi să dorm câteva ore și apoi să caut legătura. Telefonul mort. 26 noiembrie Mă trezește un scârțâit. Mă gândesc evident la șoareci. Dibui după pistolul-mitralieră, dar îl pun la o parte. Ar putea deteriora interiorul. Merge bine" și numai foc cu foc, după cum zic băieții de la radar. Pătrunde printr-o scândură de la 5 metri dacă deșurubezi dispozitivul
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
în negură. Să fi fost câine, să fi fost lup? Nu știu, așa cum n-am știut cum am ieșit din țintirim, cum am ajuns, scăpând din drumul viilor, pe șoseaua care duce la Epureni și de unde se auzea de departe scârțâitul unor care pe omătul geruit. Ieșisem la lumină, eram lângă oameni și nu mică le-a fost mirarea când au văzut lângă ei atâta omuleț cu o sanie după el la vremea aceea târzie de noapte. Am lăsat în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și de mentalitate. Viața la țara își avea farmecul ei, chiar dacă prietenii mei o considerau un mare handicap. Liniștea imensă și plăcută a vietii rurale, grădină plină de flori, dangătul clopotului de la biserică, mugetul vacilor care se întorc de la câmp, scârțâitul cumpenei de la fântână nu se compară nici pe departe cu blocurile îngrămădite ca niște cutii de chibrituri din orașul acela plin țigani gălăgioși și scandalagii.Orașul mă apasă parcă, încercând să mă antreneze în viața lui searbăda, uneori comică și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și iese în curtea care dă spre drumul mare, nu direct, căci vila e puțin retrasă, ci pe o cărare mărginită de vegetație săracă, pe jumătate acoperită de nisip. Motea, care tocmai deschide portița, bombăne pentru că balamalele ruginite scot un scârțâit strident. Nu aude sunetele ascuțite, surâde doamna Segal, și asta o irită. Acum, că folosim poarta asta din nou, o s-o ungem." Are totuși un aer de femeie cumsecade doamna Segal, cheia enigmei trebuie căutată altundeva. Locotenentul încalecă pe calul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să intru... Pașii îmi sunt extrem de grei mișcările extrem de greoaie, mușchii picioarelor refuză comenzile, creierul dezorientat devine neputincios. În urma mea nu rămâne decât ploaia ce curge continuu din cerul plângăcios... Taxiul care m-a adus, pleacă în trombă cu un scârțâit abrupt de roți. Se ține după el o haită de câini cu ochi rotunzi și întrebători: cerșetorii cei mai înverșunați ai spitalului. Bagajul ce-l car e greu, tavanul încăperii semi-întunecate mă apasă pe creștet mintea începe, totuși, să-mi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și sigur, cum că merge să stingă restul de țigară... ,, Merg să arunc chiștocul și revin!’’ Face câțiva pași în noroiul din fața sa și calcă mucul țigării, cu multă îndârjire de parcă ar fi strivit un vierme. Deschid ușa, cu un scârțâit sâcâitor, intru cu pași mărunți și obosiți, mă așez într-un colț, așteptând să vină funcționarul înalt și cam burtos pentru vârsta sa. Da domnule...dați-mi documentul de identitate, vă rog...! Și trimiterea...! Aveți un cupon de pensie, ceva
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
la o țigară pe aleile părculețului dotat cu băncuțe din lemn, așezat într-o pădurice de salcâmi bătrâni locuită de multe familii de ciori ce stau amorțite în cuiburi. Ușa s-a închis în urma mea, aproape din inerție, cu un scârțâit asurzitor; am început să mă schimb într-un ritm rapid pentru a pleca mai repede către corpul ,,G'' (spitalul nou și început a fi construit încă de pe vremea regimului comunist și neterminat de aproape 20 de ani), acolo unde am
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
neclară și evaluarea obiectivă nu se poate realiza, schemele automate legate de pericol prevalează. Nu sunetele care se aud în întuneric sînt amenințătoare, ci semnificațiile pe care le asociem lor. De exemplu, cineva care a fost trezit din somn de scîrțîitul unei uși și va da vina pe motan va adormi cu ușurință la loc. Dar, dacă se va gîndi că i-au pătruns hoții în casă, va deveni agitat și speriat, inima îi va bate nebunește și gura i se
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sâmbetele...”, când reproducând versuri încrezătoare ca în cazul fragmentului inedit din „Prietenii” de Liviu Marian, din care redăm următoarele: În bojdeucă-s numai eu Singur cuc, lipit de hornu-mi, căutând să mă mai ieu Când cu torsul motănimii, când cu scârțâitul penii; Răsfoiesc prin tărfăloage doar opri-voi zborul vremii, Ce ferice-aș fi când vremea s-ar întoarce înapoi Să fim iarăși împreună, caltădată amândoi!” Versuri încrezătoare? Revista Făt-Frumos nr.2 din 1942 dezvăluie că expediindu-i poezia, Marian mărturisește
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prestigiu, cum a fost cazul de curând la Cluj, În Alma Mater clujeană. C A P I T O L U L IV (Bătrânețeaă 1 Cam pe la cincizeci de ani am simțit „primul fior” al unei „alte vârste” (Lucian Blaga: „un scârțâit de osii ca de zodii - sus!”Ă, apoi, la șaizeci, cu o anume fermitate, dar, ciudat - din pricina vitalității sau a unui naiv optimism, acea formidabilă capacitate de auto-Înșelare cu care ne păcălim, dar ne și insuflăm un tip de curaj
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
victimă proastă și ușoară, până Într-o uliță sinistră ca În filmele criminale nemțești din acea vreme; a scos din poșetă o cheie care nu se mai sfârșea și a des chis o poartă la fel de nesfârșită, făcând să răsune cu scârțâitul ei un gang care nu se vedea unde duce, dar unde femeia m-a oprit, mi s-a așezat În genunchi, m-a descheiat repede de nasturi și a Început a abuza, În felul cunoscut ei, de teama, de spaima
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
creierul parcă i-au amorțit, nu mai era capabil să se gândească la nimic, nu era preocupat decât de cum să scape de frig și de foame. În a patra zi, pe la orele zece ale dimineții, trenul a frânat cu un scârțâit înfiorător, a șuierat locomotiva și curând ușa vagonului s-a deschis, iar un gardian le-a strigat: -Dați-vă jos, gata, am ajuns! Au fost strânși toți în careu. Se adunaseră vreo două sute de oameni: pe parcurs, la garnitura cu deportați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îmbibat cu mirosul de pâine aburindă și de ulei aromat. Și cum știu că toată viața am fost un ticălos și un revoltat, un anarhist neavând nici prieteni și nici admiratori, voi fi fericit să aud pe drumul satului doar scârțâitul roților tras de carul cu boi pe drumul spre veșnicie. "Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mare, găurit și ponosit, având culoarea tenului specifică locuitorilor din continentul african, ființa aceasta producea fiori de spaimă ori de câte ori își semnala prezența alternativ prin cele două obiecte muzicale, care, în ciuda eforturilor disperate ale interpretului, nu reușeau să emită decât niște scârțâituri și zgomote apocaliptice. Pe drept cuvânt, la auzul acestei "muzici" sinistre cu inflexiuni ucigașe, copiii se simțeau cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-mea, nu știu să descriu boli și de aceea e normal ca ele să se răzbune ca orice femeie care constată că e ignorată, de ce n-ar avea boala, logica unei femei? - un potpuriu de rezonabilități care, așa cum săreau în scârțâitul vagoanelor și pustietatea stepei, puteau fi și țipetele unei rațiuni enervate de frigiditatea ei; nu mă emoționau, nu-mi tăiau respirația, nu-mi speriau pulsul, iar cordul le asculta ca un nebun ce se prefăcea liniștit înainte de a-și face
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
stat 7 ore într-un scrânciob, de începuseră să ne cunoască toți trecătorii din preajmă, ce își puneau diferite întrebări suspecte la imaginea pe care o realizam, având și un fond muzical ce putea fi auzit foarte bine în zonă, scârțâitul scrânciobului. Nu mai era nimeni în parc, doar noi doi și un câine, ce s-a cam învârtit în jurul nostru un timp. Obosiți și flămânzi am urcat în acceleratul de Iași, săturându-ne de a ne da huța în scrânciob
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și trei luni. Sa întâmplat - foarte rar - să primesc o săptămână, dar niciodată mai puțin. Țin minte că, pedepsit fiind, stăteam seara în camera mea și auzeam sonorul televizorului din camera alăturată, unde se uitau ai mei. Auzeam loviturile pumnilor, scârțâitul de roți la curbe din timpul urmăririlor cu mașini, țăcănitul de mitraliere, exploziile, copitele cailor în galop - și toate acestea învârteau și mai mult cuțitul în rană. Cu cât filmul avea mai multe faze de acțiune („cafteli“, urmăriri, lupte, împușcături
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de sârmuliță ca de sită sau celofane prinse-n cuie. La următorul colț făcură dreapta spre o stradă care ducea la locuința lui Valentin. În drumul lor întâlniră un canal înfundat cu gunoaie, iar apa făcea băltoace din loc în loc. Scârțâitul unui leagăn le atrase atenția și se opriră în fața unui cămin de copii. Deodată, Valentin deveni tăcut. Îl luase ca pe un avertisment. La colțul unui bloc, la capătul unei străzi, un felinar în formă cilindrică aruncă o lumină difuză
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care merge tot pe culoarul din mijloc. Motorul tușește de cîteva ori, în timp ce șoferul accelerează și trece pe culoarul de margine. Motorul a tăcut deja, iar mașina mai merge douăzeci de metri, oprindu-se chiar pe bordură, însoțită de un scîrțîit prelung. Pînă aici i-a fost, zice unul de lîngă mine. Șoferul încearcă să pornească motorul de cîteva ori, dar nu reușește. Se ridică de pe scaun, se întoarce spre interiorul cursei și spune: Nu mai poate porni. De-aceea nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aș spune, complet iritant pentru un străin care nu sosește cu intenția de a se lăsa complet dus de val. Nu de puține ori Alfonso rămâne rupt de discuție, prins de ciripitul unei păsări, șuieratul vântului sau pur și simplu scârțâitul vreunui lemn în podea. Stăm la masă și auzim un greiere cântând entuziasmat pe undeva în spatele peretelui. Alfonso ascultă cu atenție. Ce zice, ce zice?? întreb, mai în poantă, mai în serios. Alfonso zâmbește și începe să traducă: „Mâine vor
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Vania mi-am propus de la Început să fac un Cehov mai auster și să rezist tentației oricărei „Înfrumusețări“. Ce ne interesa era ca spectatorii să aibă o relație intimă cu actorii, În așa fel Încât să audă chiar de la distanță scârțâitul penițelor din groapa de unde Vania și Sonia se străduiau să țină conturile proprietății, Învățând să sufere și să trăiască. Și totuși cronicarului de la Times ori nu i-a plăcut gustul ceaiului servit de Dădacă, ori i s-a părut incomod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îi tremură ca o piftie, prodigiosul ei posterior, cu cei trei nasturi Într-o parte, și lăsându-se cu precauție În jos; apoi, În ultima secundă, Își Încredințează corpul voluminos fotoliului de răchită care izbucnește, Înspăimântat, Într-o salvă de scârțâituri. Stătusem În străinătate aproape un an. După ce petrecusem vara lui 1904 la Beaulieu și Abbazia și câteva luni la Wiesbaden, am pornit spre Rusia la Începutul lui 1905. Nu reușesc să-mi amintesc exact luna. Un indiciu ar fi că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]