658 matches
-
vine să te și crucești, nu alta. Până și la țară, Tudorele frate, pleacă lumea la muncă în Italia, să facă bani de satelit cu canalul Playboy. Ați adus lumea de vă ling tălpile norod cu norod, că v-ați scârbit până și voi. Tudorel: Să știi că eu unul nu mi-am închipuit că va putea să cadă atât de jos. Angheluță: De ce nu? Tudorel: Bineînțeles, noi îl încurajăm, dar îți spun ca între noi, pur și simplu nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Paco. Uite. Îndreptându-și trupul zvelt, mai făcu patru mișcări perfecte, dezinvolte, elegante și pline de grație. — Și taurul? Întrebă Enrique rezemându-se de chiuvetă, cu paharul În mână și Încins cu șorțul său. — Se ține Încă destul de bine. — Mă scârbești. — Cum așa? Ia și-nvață. Enrique Își scoase șorțul și, Întărâtând taurul imaginar, desenă cu trupul În aer patru verónica gitane, desăvârșite și languroase, terminate-ntr-o rebolera care făcu șorțul să fâlfâie Într-un arc perfect pe deasupra nasului taurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șorț, scoase un pumn de monede și numără restul. Țăranul Îl luă și ieși. Imediat ce acesta plecă, hangiul intră și Începu să vorbească cu paracliserul. Se așeză la masa lui. Vorbeau În dialect. Paracliserul era amuzat de ceva. Hangiul era scârbit. Apoi paracliserul se ridică-n picioare. Era scund și avea mustață. Se aplecă peste fereastră și se uită-n stradă. — Uite-l că intră. — Unde, la Löwen? — Ja. Schimbară din nou câteva vorbe și apoi hangiul veni la masa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
martie cu părul căzut și șosete de culori diferite. Cine știe ce voi fi zis mîine. Nu-mi pare rău că m-am dus. Atunci Îmi părea. Mai ales că picam În cenaclu direct din trenul de navetă, Înghețat, obosit, pe-ntuneric, scîrbit de viața la țară unde se năștea Întruna ceva veșnic, capital, oul, iar corolarul teoriei zigotului, omul de la țară Îl mînca dogmatic, precum Columb abia așteptam să fac un duș, să Înfulec o friptură, să pipăi o conductă de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trăiau mai mult decît doamnele din România eclipsei totale de soare, cu toate că nu foloseau eutanasu pentru protecție. Zeffirelli a ecranizat romanul la 42 de ani după filmul lui Robert Stevenson, cu Joan Fontaine și Orson Welles În rolul cetățeanului Kane scîrbit de nevasta dilie din turn. Singura parte de reținut a acestui remake inutil este prima, cu Jane copil, cu internatul și atmosfera lui dickensiană reconstituită epocal, ca Într-o galerie de artă. Dar nu durează mult și, În ciuda imaginii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
locului, cu scopul de a-și lua-n primire moștenirea de la unchiu’. Moștenirea constă Într-o nevinovată rețea de bordeluri. Nevinovată dar curioasă, Vanessa vizitează cu aparatul foto japonez cîteva astfel de lăcașuri de cultură indiană, privește, pozează, scapă, se scîrbește fiind pură, fuge cu camioneta-n munți, se-mprietenește la cataramă din lipsă de imaginație cu o altă europeană, ce o inițiază În arta unui lesbianism destul de limbut, și pînă la urmă se Întoarce acasă, tot cu avionul, dar Îngîndurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-o de vie. Al nostru, paralizie, ațipește, vine baba cu brîu’ de lînă, cade cometa, sfîrșit. Interpretarea lui Steinhardt este că victima nu-și ia nici o măsură de apărare și vrea să se contopească cu mama natură fiindcă „s-a scîrbit și nu mai vrea să trăiască printre astfel de oameni”. Cred că am citat destul de exact. Explicația este inexactă. Nu-l obligă nimeni pe ciobănel că trăiască cu mitocanii. Poate emigra oricînd la BÎrlad, de pildă. Sau la Roma. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pat ca să faci pipi. Or, simplul gînd de a scrie te obosește pînă la pierderea dezinteresată a controlului sfincterelor (nu și pe al celor psihice, care rămîn strînse cu Încrîncenare). Nu vreau Însă să las impresia că-s permanent abătut, scîrbit de viață, melancolic. Dimpotrivă. Acum tocmai am venit de la un parastas. I.M. Toate cărțile tale s-au bucurat de elogii, au fost răsplătite cu numeroase premii. Într-o lume (teoretic) neatentă la cultură te-ai bucurat de recunoaștere. Este această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sikh din Bhowanipore, copii bătuți și femei rănite, ca să mă revolt și eu de-a binelea. Dar atunci n-am mai judecat și osândeam pe britoni fără rezervă, mă înfuria orice nouă brutalitate pe care o afiam din ziare, priveam scârbit orice alb întîlnit în tramvaie și am renunțat la tutunul englezesc, la pasta de dinți englezească, la orice lucru adus din Anglia, Nu mai cumpăram decât obiecte swadeshi sau, dacă nu găseam de acestea, marfă japoneză. De altfel, viața mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
face cea mai mică faptă bună-n viață, merită s-o faci. Așa că eram bucuros că-l sunasem pe prietenul meu, Pepé, de la Seguridad, pentru că Luis Delgado era un client vechi la Chicote și nu voiam să fie dezamăgit sau scîrbit de chelnerii de-acolo Înainte să moară. Fluturele și tancul În seara aia mă-ntorceam spre casă, de la biroul de cenzură spre hotelul Florida, și afară ploua. Așa că pe la jumătatea drumului m-am săturat de-atîta ploaie și m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dormea Într-o colibă din spatele casei și venise-n bucătĂrie cu o jumătate de oră mai devreme. VĂzîndu-l pe pădurar cum doarme pe podeaua verandei și sticla de whisky aproape goală pe masă, se sperie, Însă În același timp fu scîrbită. Apoi s-a Înfuriat. — Cum adică, nu-i nimic? o Întrebă pădurarul ținînd Încă urciorul În mînĂ. — Așa, simplu. — De ce? CĂ nu-i nimic de mîncare. — Da’ niște cafea? — Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
face un portret-simbol: "abandon al demnității omenești". De ce? Mă întrebi de ce? Pentru că, înfometat la Aiud, sorbea ciorba în care torționarul, un evreu ungur scăpat de la Auschwitz, își storcea ciorapii murdari: "Mai vrei o porție, dom' ministru?" Mai vroia! Tare era scîrbit, povestind astea, Crohmălniceanu. El își lua mesele la Capsa. Ieșit din închisoare în '62, Crainic devenise un personaj umil. Numai Arghezi îl întrecea în lașitate: "Nu-l găsise pe Dumnezeu și de aceea era stăpînit de o teamă fără margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dacă-i cășună pe el! Mica ironie (ah, micile ei ironii cotidiene!) a sorții face să dropez chiar peste talk-show-ul lui Antofiță. Chicotelile despre rîul-ramul care ne-ar fi fost doar nouă prieteni, plus ticul verbal " Am înțe'es!" mă scîrbesc. N-a înțeles nimica fostul utecel. Cred cu înverșunare că vorbele scandate la Timișoara și la București, în acel sfîrșit de dictatură și de decembrie '89, "Noi nu plecăm. Noi nu murim. Noi nu plecăm. Noi nu muri..." (N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Invertitul are talent de imitator. I-a imitat și vocea: "După cobalt 60, nu-mi fac iluzii că mă vindec, că am să dau un concert fără egal, că mai compun pentru orchestre de cameră". Sarcastic? Eu cred că era scîrbit cînd i-a văzut pe cei doi împletindu-și degetele, pipăindu-se pe apucate, sărutîndu-se pe gură, așa cum i-am văzut și eu. La criza care l-a sufocat a contribuit și cuplul Bradutz-Patrick. Detesta sodomia. Îi detesta pe bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de a Învinge? În fiecare zi, Marinică e cu alta. De data aceasta, suntem cei mai buni rieteni, eu am Înțeles perfect că unui bărbat nu-i poți impune să fie sclavul tău. Acum pot afirma fără greșeală că mă scârbește atitudinea lui de Don Juan sentimental, dar râd și-i mulțumesc (În gând, bineînțeles) și lui că mi-a arătat adevărata psihologie a bărbaților. Acum câteva zile mi-a plăcut un băiat. De fapt, și el mă fixa foarte insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când mă găseam lângă el, Începeam să lupt cu realitatea crudă a lipsei de orice aderență Între El și Vasile. Aveam nevoie, Însă, pentru a lucra În voie cu bărbații, să scap de feciorie. Am Încercat cu Vasile... m-a scârbit În ultimul grad și Încă nu mi-am revenit de pe urma șocului. Tot fată sunt și tot proastă. Mă deranjează faptul că nu pot fi liberă În mișcări, că am unele rețineri fără sens și contra mea. După Întâmplarea cu Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cealaltă mână, unde o mut? O dată, Încă odată... P.S. Te iubeam, și totuși, cu trupul Îngrămădit În alte brațe, te-am Înșelat; ca femeie, era periculos să fiu sclava iubirii mele revărsată numai În tine; tu m-ai fi respins, scârbit de atâta dăruire, ca orice bărbat. Vocea lectorială Nu s-a mai semnat În nici un fel; era o modalitate de a rupe orice comunicare, de a se păstra Într-un spațiu de neutralitate unde nu mai intervin alte pulsiuni externe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
semne de întrebare?... Își găsi îndată scuze: că el a rezistat, că Tanța însăși a venit, că nu orice iubire, cât de mare, trebuie să ajungă la ofițerul stării civile, că și alte cazuri... Își curmă însă gândurile de scuză, scârbit de ele, și-și zise cu dojană: " Ești un ticălos, Titule! Să-ți fie rușine!" 4 Grigore Iuga nu mai putea sta la țară. Singurătatea îl îngrozea tot atât ca și stăruințele tatălui său să nu-și distrugă căsnicia pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Paris, în 1925. Cei doi soți lăsau în urmă America puritană și șovăielnică și se trezeau cufundați dintr-odată în atmosfera frenetică din Montparnasse. Amândoi sunt asaltați de senzații noi și tulburătoare, care îl îmbată pe Hugo, dar o scârbesc pe Anaïs. Când se află la croitor, tânărul bancher "privește îndelung și cu încântare fotografiile dansatoarelor de music-hall, care afișează o nuditate grosolană, cu totul lipsită de poezie", se plânge ea. Și își petrece serile "cufundat în tratate indiene care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unde consum? Lîngă el! Nu e o companie degradantă, nu?!... Există oameni mult mai... Lasă considerațiile, că dacă vroiam filosofie, apelam la Liiceanu! Liiceanu? Nu vine pe la noi... Nici eu, dacă nu pleacă urîtul ăsta de la masă! Cu o expresie scîrbită pe figură, bolborosind ceva de genul "a vorbit unu' frumos foc!", chelnerița a luat de-o mînă pașnicul ursuleț și l-a așezat pe bar, cu spatele la noi. Eu abia așteptam să comand ceva mi se făcuse, brusc, foame și sete
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Ortodoxiei era exprimată de Patriarhul Miron Cristea tocmai în sâmbăta Mare, când creștinii ortodocși îl coborâseră în groapă pe Hristos, după ce, la Prohodul LUI, aceștia cântaseră cu toții grozava înfruntare a lui Iuda: "De iubești pe săraci și de mir te scârbești, ce se varsă curățind multe suflete, apoi cum pe aur Mântuirea vinzi?". Pe bună dreptate, Nae Ionescu vorbește de un duh al Ortodoxiei de care nu s-a atins nimeni până la gestul grav al Patriarhului Miron și de aceea conchide
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ce-s ăia napi? (provoacă la toți surprindere) Ei, ce vă uitați așa la mine? Maria: Cum adică, nu știi ce-s napii?! Alex: (oarecum vinovat) Ei uite că nu știu ce-s napii. Ce-s, floare, copac, iarbă, plantă medicinală...? Maria: (scîrbită de o asemenea ignoranță) Napul e un aliment. Rădăcinos. Alex: Serios? Da' nu ne-ai dat la masă niciodată napi! Maria: Nu prea se mai mănîncă. Val: Săracul nap. S-a demodat. S-a zis cu el. Alex: Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ce facem? Încercăm pupăturile? (Vecin 1 îl strînge tare de braț) Ei, ce facem, plecăm? Vecin 1: (stăpînindu-și furia) Mergem și mîncăm. Vecin 3: Bună idee. (de braț amîndoi, se îndreaptă spre salon; ajungînd în dreptul lui Vecin 4, Vecin 1, scîrbit de extazul acestuia, îi răstoarnă masa cu toate ceasurile) Vecin 4: Vai de mine! Le-ai stricat! Acum ce fac? Vecin 1: (rîzînd) Acum o să le repari iar... TABLOUL DOI (Lumina se reaprinde și prin draperia transparentă se văd siluetele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dispreț la așa-zisa indecență a rusului în dragoste. Cînd îi vedeam prin filme cum cîntă plîngînd, cum își smulgeau părul din cap, cum se tîrăsc, cum se omoară din cauza unei femei, îmi venea să ies din sală. Revoltat și scîrbit de atîta lipsă de demnitate. El n: Adevărul e că rușii sînt ai naibii de sentimentali. Sînt unici în chestiile astea. El 1: N-aș spune că sînt unici. Și englezii, și mexicanii, și eschimoșii suferă și mor din dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
devine În ultimă instanță un sclav. Asistăm la scene de film porno cînd cuplul se află În clubul eșanjist 2 + 2, Împreună cu un altul, de culoare, iar bărbații Își deapănă viața În timpul unei felații „prestate” fiecăruia de partenera celuilalt. Houellebecq scîrbește cititorul, În mod conștient Însă, avînd ca argument ambiția de a reda nefaradat caracterul infect al bărbatului occidental versus cel altruist al femeii. Procedeul s-ar putea numi hiperrealism sau “realism imediat”. Este ceea ce au Încercat două televiziuni franceze de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]