756 matches
-
lucească (nu știu sigur de ce asta ar fi o problemă, dar este un mod de a o face pe Lisa fericită fără să fiu nevoită să port o bluză strâmtă) și încă zece secunde cât mă dau cu o chestie scârboasă rozalie de consistența vaselinei pe care Maria mi-a cumpărat-o drept compromis, la refuzul meu de a mă da cu ruj. Douăzeci de secunde și sunt o femeie de 38 de ani care are un nou bărbat dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
baionetă, nu se mai prezentă ca să mă ceară corpului de gazdă. Știam și pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-una din zile, că ofițerii batalionului s-au îmbătat ca porcii și că unul dintre ei îi furase sonda. „Scârboși!”, spusei destul de tare, pentru ca să fiu auzit de maior, care tocmai răsărise din spatele conacului. -Cum de îndrăznești să rostești cuvântul „Bosch”? mă întrebă comandantul, consternat. - „Am zis „scârboși”, domnule maior, și asta înseamnă pe nemțește „Eckelhafte”. - „Cu atât mai grav”, hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
s-au îmbătat ca porcii și că unul dintre ei îi furase sonda. „Scârboși!”, spusei destul de tare, pentru ca să fiu auzit de maior, care tocmai răsărise din spatele conacului. -Cum de îndrăznești să rostești cuvântul „Bosch”? mă întrebă comandantul, consternat. - „Am zis „scârboși”, domnule maior, și asta înseamnă pe nemțește „Eckelhafte”. - „Cu atât mai grav”, hotărî maiorul, și trecu mai departe, înspre biroul său. Din ziua aceea fui supravegheat cu severitate îndoită. O bestie saxonă, cu galoane de plutonier, cu un ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
latrina trupei. Unul lângă altul, ședeam pe vine pe bârna cu tunete. Fiecare se căca lângă fiecare. Asta nu mă deranja. Acasă, însă, closetul aflat la mezanin, pe care-l foloseau patru familii de chiriași, îmi devenea din ce în ce mai penibil până la scârbos, pentru că era tot timpul murdărit de copiii vecinilor sau ocupat tocmai atunci când aveai nevoie de el. O celulă plină de duhoare, ai cărei pereți fuseseră mânjiți de degete murdare. Ca pe o rușine, le ascundeam celorlalți closetul situat în afara locuinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceea ce eu le-am livrat aproximativ fierbinte. Așa cum mi-am dorit cu adevărat. Este chiar de presupus că gestul meu repetat de neputință, răzbunarea din fiecare dimineață, m-a ajutat să fac față la instrucție și chiar la cele mai scârboase șicane cu un rânjet lăuntric; în compania învecinată cu a noastră, un recrut s-a spânzurat cu cureaua de la masca de gaze cu puțin înainte să-și înceapă serviciul de pedeapsă. Încolo, am îndeplinit fără crâcnire tot ce mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de faptul că podeaua de beton nu avea fundație. Mica provizie de cartofi pentru iarnă fusese atinsă de ger. Odată dezghețați, îți intra degetul în ei. Fie că-i fierbeai în coajă ori curățați, rămâneau apoși, sticloși, aveau un gust scârbos de dulce. De alături puțea grajdul, iar pe dinăuntru peretele exterior al încăperii lucea înghețat. Dormeam într-o singură încăpere. Fiica în pat cu mama, fiul cu tatăl. Înghesuiala era și mai mare decât în copilăria mea; atunci, în locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
carnea“, a spus el și și-a ascuns mâinile în mânecile rasei; așa procedează întotdeauna călugării atunci când îi atacă diavolul. Totuși, câteva decenii mai târziu, la o producție continuă, succesul îmi devenise obișnuință, faima - plicticoasă, iar pizma obișnuită - pe cât de scârboasă, pe atât de ridicolă; când cearta pe teren politic cu adversari atât din tabăra dreptei, cât și din cea a stângii se sleise pentru un timp, când, ca artist cu dublă profesie, ca soț, tată, proprietar de casă și plătitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rămas numai în rugăciune. Dar nu lasă să se vadă, totuși, nimic din toate astea. Cumva, mai straniu și mai deformat, același lucru se petrece și cu mine. Știu de ce s-a supărat. I s-a părut că-l asemăn scîrboșilor care-și consumă violența în crize intime și sînt înclinați, altminteri, spre sensibilități dulcege și utopii mîntuitoare sperînd ca opera să le salveze hidoșenia. Îi spun că n-am intenționat asta „-Nu-i nimic, nu te mai scuza”-îmi răspunde. „Tu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
chiloții jos și să nu mă cațăr pe patul de consultație. Doctorul a făcut ce-o fi făcut el acolo. Adică ceva care a adus-o în scenă și pe vechea mea prietenă, mănușa lubrifiată. Îmi cer scuze dacă sunt scârboasă. Sincer, înțeleg perfect cum vă simțiți. A fost o vreme când și mie mi-ar fi venit rău numai la gândul unui test Papanicolau. Acum, după ce fusesem însărcinată și născusem, cred că puteam să suport să mi se facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nefericită face Însă ca, odată cu savantul, În cilindru să intre și-o muscă. Ea va fi mixată genetic cu inventatorul, În cilindrul nr. 2, de unde va ieși un-om-tot-mai-muscă, bineînțeles, rea. După ce se cațără pe tavane, zboară, rupe antebrațe (!), dizolvă cu scîrbosul ei suc gastric laba piciorului unui director de ziar, condamnă și amenință cu sucțiunea societatea nedreaptă, musca este Împușcată de iubita ei, care plînge și trage asupra acestei producții din lumea insectelor cu toate că, lăsînd la o parte categoria C fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
O imagine frumoasă, momentul cînd pescarul prinde acei țipari cu ajutorul unui craniu de cal de pe care nu se luase În Întregime pielea. Din gura deschisă și din orbitele calului vedem cum ies lungii țipari albi. Este exact cît trebuie de scîrbos, dar parcă ar s-ar mai fi putut adăuga ceva, un balon roșu, de pildă, ieșind pe o nară. Balon care mă poartă spre o altă constatare: nu ecranizezi niciodată o operă importantă dacă, din diverse motive, vorbești pițigăiat. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
por, celulă, ribozom, genă și fir de păr. Cum am mai mărturisit, am urît Greierul și furnica pentru că-i o mare porcărie, funerară și injustă, greierul fiind cît se poate de simpatic, cîntă și e vesel, iar furnica, o creatură scîrboasă și antipatică ce cară paie ca idioata și-l lasă pe muzician să moară de foame, este simbolul absolut al lipsei de talent, de umanism, al muncii cu un singur obiectiv, mîncarea, obiectivul istoric al românilor, probabil că La Fontaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scris, Păcat, Încheie cîinele. Și Joana Carda trase o linie pe pămînt cu nuiaua de velniș. *José Saramago, Peștera, Editura Polirom, 2005. UN SOCIALIST ÎN PIRAMIDĂ* NUME: Amenhotep, schimbat apoi În Akhenaton. PORECLĂ: Ereticul. SEX: nici bărbat nici femeie. ESTETICĂ: scîrbos. PĂRINȚI: Amenhotep al III-lea și Marea Regină Tiye. FRAȚI: Tuthmes (care moare repede) și Tutankhamon. STARE CIVILĂ: căsătorit cu Nefertiti, o fată din popor. COPII: cîteva fete, despre care se bănuiește că nu au fost făcute de el, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era o asistentă care îl ajuta și acasă la orânduirea fișelor de curs? N-ar fi avut nici un rost vreo discuție cu el, era mult prea îmbrobodit, a încercat o singură dată și s-a ales doar cu niște vorbe scârboase despre cât de nu știu cum e cealaltă în nu știu care clipe. Ca și cum mai era nevoie să-i spună, din moment ce o auzea noaptea gâfâind și țipând de plăcere, încât îi era ei de-a dreptul rușine de ce vor gândi și crede copiii. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu renunța la utopiile tinereților ei? Credea că o să învingă și o să fie o excepție și poate o vor urma și alte femei. A revoltat-o când era copilă - dar și mai târziu - viața monotonă, cu etape foarte clare și scârboase, hărăzită unei femei încă de la naștere: să gătească, să șteargă praful, să spele hainele, să calce, să spele vasele - o predestinare hărăzită oricăreia, fie ea oricât de bogată, pentru că și atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Simon spuse: — N-ar trebui să comandăm ceva și pentru - cum o cheamă? Maria? — Cine? — Bona ta. — A, ba da. Ar trebui. Hilary o chemă înapoi pe chelneriță și comandă un hamburger. — Josephine ce mănâncă? întrebă Simon. — A, un terci scârbos care se vinde în borcănașe la supermarket. Intră pe o parte și iese pe cealaltă peste circa zece minute sub aceeași formă. E o treabă dezgustătoare. Și urlă tot timpul. Să-ți spun sincer, trebuie să plec undeva câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
celorlalți pasageri la gândul că s-ar putea confrunta în curând cu problema unei persoane care va leșina sau va face o criză sau mai știu eu ce. În același timp, mai simțeam ceva, ceva total diferit: un miros puternic, scârbos, de carne, care începea să se impună peste buchetul de arome rivale emanate de sudoare și alte diverse mirosuri umane. Sursa apăru repede când omul de afaceri slăbănog de lângă mine reuși să-și deschidă servieta și scoase din ea punga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
palavre În spaniolă cu Eduardo lângă lift. — Hei, iat-o și pe fătuca noastră, a zis Pedro și câțiva care se-nvârteau pe-acolo s-au holbat la noi. Am adus totul, ca de obicei: slănină, cârnați și un soi scârbos de cașcaval. Ai comandat un singur mic dejun astăzi! Nu știu cum mănânci toate porcăriile astea și rămâi atât de subțire, fetiță dragă. M-am stăpânit să-i spun că n-are nici cea mai vagă idee despre ce Înseamnă de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe față. Toată istoria asta era de‑a dreptul epuizantă. Mi‑era silă că trebuie să mă duc, dar faptul că trebuia să Îl conving pe el că pentru mine asta era o mare șansă era de zece ori mai scârbos. — Nu Înțeleg. Nu se duce la prezentările astea de o mie de ori pe an? a Întrebat el. Am dat afirmativ din cap. — Și atunci, de unde nevoia asta subită ca tu să te duci cu ea? Lily a Încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
restul adulților și nepoții corespunzători, se plimbă pe pajiștea Înghețată care trosnește sub picioare, croindu-și drum printre vaci Holstein. Gerul năprasnic a transformat balegile de vacă În mileuri mici, rotunde. Copiii sar pe ele făcând să iasă lichidul verde, scârbos, dinăuntru. Cerul e ca o cârpă de vase: nori amenințători străpunși brusc de raze teatrale, neverosimile, de soare. Tocmai admir lumina pe care o aruncă pe dealurile așezate față-n față când Îmi sună mobilul. Și vacile, și Barbara fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să fie singura dată În viață când Înțelegi perfect la ce e bun corpul tău. Stăteam acolo, În sala de nașteri, iar Emily mă explora și-a Început să-mi curgă laptele și m-am gândit: sunt un mamifer! Sună scârbos, zice Momo. Nu a fost scârbos, a fost liniștitor. Ne petrecem Întreaga viață Încercând să controlăm ceea ce a rămas din instinctele noastre, iar acesta - cum e cântecul ăla al lui Carole King? - „O, mă faci să mă simt ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
când Înțelegi perfect la ce e bun corpul tău. Stăteam acolo, În sala de nașteri, iar Emily mă explora și-a Început să-mi curgă laptele și m-am gândit: sunt un mamifer! Sună scârbos, zice Momo. Nu a fost scârbos, a fost liniștitor. Ne petrecem Întreaga viață Încercând să controlăm ceea ce a rămas din instinctele noastre, iar acesta - cum e cântecul ăla al lui Carole King? - „O, mă faci să mă simt ca o femeie adevărată“. N-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Sau „preparatele Reddy“, cum Îi place cumnatei mele să le numească.) Îndepărtez o depunere ciudată de consistența algelor de pe raftul cu pahare. Arunc o bucată de parmezan care miroase a casă de oameni bătrâni. La fel și Figurinele Puiul Vesel scârboase cu care Paula hrănește copiii, asigurându-mă că le-am dosit la fundul găleții. Pentru odraslele mele delicate numai produse naturale. De câte ori trebuie să-i spun? Umplu și golesc mașina de spălat de trei ori. Juanita, din cauza durerilor cronice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
asta nu îmbunătățea deloc situația. Fetele newyorkeze au în comun un tipar comportamental irațional: cu cât un bărbat se poartă mai urât cu ele, cu atât mai mult îl vor înapoi. Dacă reușesc să-l aducă înapoi, el este mai scârbos ca niciodată. Apoi, tot ele pun capăt relației, deoarece el este o scârbă, cum fusese tot timpul, de fapt, le vine mintea la cap, sunt raționale și întregi la minte. Scopul exercițiului este să devii, din părăsit, cel care părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ca și cum noi trei n-am exista, de fapt, și singurul lucru care ar exista ar fi tăcerea ca o particulă imensă și înspăimântătoare de praf, care a acoperit dintr-odată tot spațiul, a acoperit chiar și mortăciunea aia nevăzută și scârboasă care zăcea între mine și ei. Tac și eu. Mă îndrept spre camera mea cu pași ușori, să nu îi tulbur din nemișcarea lor stranie de statui care s-ar putea dez lănțui dintr-o clipă în alta. Nu am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]