4,770 matches
-
Varlaam și cu palma lui mare, Îndreptă cu blândețe capul copilului spre sicriul, numai mătase și flori, spunându-i printre hohote dureroase, bărbătește reținute, aceeași frază de circumstanță: Mama doarme! Da, mama doarme!, timp În care creștetul lui Varlaam era scăldat Într-o ploaie de lacrimi fierbinți. Bărbatul, de doar douăzeci și șapte de ani, Începu să se clatine, când o adevărată doamnă de țară, Înlăcrimată de durere dar stăpânind cu bărbăție momentul -mai trecuse prin această experiență nefastă, anul trecut
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lumea la praznic, una dintre fete spunea: Mergem ptru-ptru? Mergi Va cu mașâna? Copilul, ca toți cei de vârsta lui, numai atât aștepta! Își Îndepărta, cu un gest devenit mecanic, părul lung și de pe atunci, aspru și lucios de pe fruntea scăldată de soarele generos pentru a zări mașina cu șoferița și devenit, instantaneu, un exemplu de ascultare și cumințenie, i-a zâmbit Didiței cu acel zâmbet sfios și candid, parcă mulțumindu-i, biata fată topindu-se de iubire și fericire, apoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Pe acestea creșteau ierburi, bălării Înflorite, cucute Înalte și ici colo câte un arbust pipernicit. Dincolo de zone, pe dreapta pe Întreaga coastă a unui deal abrupt se Întindeau livezi prost Îngrijite, din care cauză vârful era necultivat, iar pe stânga, scăldată În razele soarelui, trona o mare galbenă-verzuie de păpușoi Înspicat, iar În zare, Va observă o frumusețe de nedescris, nemaivăzută până atunci de copil, ceva de nepătruns care-l speria și Îl fascina simultan, o altă minune a bogatei sale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
radio, dormeau uneori Împreună, cântau și făceau ... poezii. Mai spre seară mergeau la terenul de sport al școlii, unde erau cooptați În echipele de volei. Vorbeau „orășenește”, se verificau și se sancționau reciproc. Pescuiau În iazul lui moș Lache, se scăldau și se Înspăimântau teribil atunci când erau surprinși de către moș Novac, paznicul și vânătorul din Arșița, cel care uneori avea obiceiul de a trage cu sare după ei. Va mai era preocupat și se mândrea cu fanfara sa și mulți copii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
îngăduit acestei femei să existe! Sânii ei de miere, trupul învățând să audă cămașa amurgului, furtuna ascunselor înfiorări. Visele ei împinse de vuietul mării, departe înspre cel mai frumos gând, oferind spre dimineață noi bucurii.“ În aceeași lumină trandafirie sunt scăldate sălile în care au loc concertele, restaurantele, străzile. La un moment dat România însăși apare ca o țară paradiziacă, privilegiată de Dumnezeu: „România este țara aleasă de Dumnezeu pentru a începe mântuirea neamului omenesc. Pentru că a răbdat, a suferit, a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ar fi fost și monoton. / Dumnezeu a cumpănit excelent / ca întotdeauna. / Și ne-a răsfirat mofturile. / Așa că vulpea / continuă să critice strugurii / iar moșnegii - minijupa.“ (De gustibus) Autorul are în mod evident o predilecție pentru judecățile simpliste și prozaice. Se scaldă voluptuos în vulgaritate ca vrabia în praf: „Adunăm ca hârciogii case, mașini, terenuri, /... / Ne buricăm prin academii, / Zdrobim țurloaiele celorlalți“ (Parastas); „Trebuie să recunoști / că fecalele celor avuți / oho, sunt mai consistente“ (Diferență); „Sunt atâtea cărți proaste / că duhoarea lor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în acest stil. Ei nu află, de fapt, nimic nou unul de la celălalt, ci doar simulează dialogul. (Dacă vrem să ne amuzăm, ne putem imagina o discuție a lor din viața de fiecare zi: „Ce mai faceți în această lume scăldată în infinitul necunoașterii, acum, la ceas matinal, când începe un nou ciclu al existenței?“ „Ce să fac, mă duc să cumpăr o pâine care poartă în ea mirosul de lumină sacră al verii trecute, rod binecuvântat al unirii dintre cer
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Emia, Deva, 2007). Unele dintre reprezentările lui seamănă cu bibelourile-kitsch, confecționate din ghips, scoici și oglinjoare care pot fi găsite în bazarurile de la malul mării: „Acest urcior e un arc de triumf al gândului bun, / e un vlăstar al ochiului scăldat în lumină, / la care sufletul meu însetat / se închină. Dă-mi-l să-mi satur pământescul dor / cu apă vie din limpede izvor, / să beau dulceața depărtării, ninsorile, / să curgă în mine crâmpeie vechi, / să mă absoarbă culorile. În mână
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
solemn folosit de comentatori te face să crezi că este vorba de cartea unui clasic în viață. „Discursul poetic propus de Amelia Stănescu - afirmă Ion Roșioru - este prin excelență unul exorcizant în fața răului provocat de sentimentul efemerității omului ce se scaldă doar o singură dată în râul heraclitean care este Timpul.“ La rândul lui, Dan Bogdan Hanu dezvoltă o retorică sonoră care inițial te intimidează, pentru ca imediat după aceea să te facă să izbucnești în râs. Cuvintele criticului ies parcă dintr-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu zimți ca de seceră. Sosesc acuși, te claponește fata ta, o să te îngrași și o să arăți ca un porc fără fudulii. Nu putea asculta muzică, fremăta de nervi și imaginile din capul ei se succedau rapid, mai toate fiind scăldate în sînge. Îți dă fata nuntă, te face de gen neutru și apoi, după ce te vindeci, o să-ți dau... Rîde gîlgîit și este mulțumită de imagine. Din nou ninge și pe șosea se așterne un strat grosuț de zăpadă. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este locul unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți îl recunoștea cu ochii închiși. Valea Bârgăului, acolo unde cu câteva zile în urmă un furnicar negru mișuna într-o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de generație. Dacă cheltuielile pentru distracții scad cu vârsta, asta înseamnă că generațiile actuale sunt mai înclinate spre călătorie decât generațiile anterioare. O persoană născută înainte de civilizația amuzamentelor și a transportului nu are aceleași reflexe față de călătorii ca o persoană scăldată într-o cultură mai propice relațiilor internaționale. Proporția de persoane care au mers deja cu avionul este un indicator pertinent pentru măsurarea acestui efect. Tabelul 24. Evoluția părții serviciilor în cererea și consumul finale (prețuri curente) Țări Ani Partea serviciilor
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cutare era tot roșu În obraji, celălalt negricios, profesorul Secășan apărea Îmbrăcat Întotdeauna În halat alb, cel de matematică Într-un costum gri, iar doamna de botanică purta o eșarfă cu mari pete galbene, care-mi plăcea mult. Totul plutea scăldat În lumina de amurg a unei veri nespus de strălucitoare. Cicatricea din frunte mă incomoda, copcile fuseseră extrase, dar rămăsese o umflătură pe care o cercetam mereu cu degetele. Oglinzi nu aveam la Îndemînă, Însă Începeam să Înțeleg și fără
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se tră geau trei dintre părinții noștri. Singur tatăl ei venea de peste pădure, adică de undeva, de lîngă Rătești, dintr-o așezare pe la ale cărei margini bîntuisem și eu și-n bălțile căreia, tot de-a lungul Văii Măriei, mă scăldasem. Dacă e să sintetizez, văd trăsăturile de căpătîi ale mamei ca ținînd de prag ma tismul primar al vieții. E Întreprinzătoare, aflată mereu În treabă, plină de idei din care doar vîrful icebergului rămîne vizibil În pofida unei volubilități cît o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aparținea unei familii înstărite. Tatăl ei se numea Syrus, iar mama Eucharia. Era sora lui Lazăr și a Martei. Maria Magdalena era proprietara unui castel din Magdala; Marta deținea casa din Betania, iar Lazăr stăpânea o bună parte din Ierusalim. Scăldându-se în bani, tânăra aristocrată ducea o viață de plăcere și desfrâu, până când Îl întâlnește pe Isus, care o convertește. Extraordinara ei poveste începe însă după înălțarea la cer a Domnului. Împreună cu fratele, cu sora ei și cu Maximin, unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
am pus capul pe genunchii lui. Nu mă săturam uitându-mă la el ! Cred că știa toate prostiile pe care le făcusem și asta, cu scara -, dar nu era dojană în ochii lui, era ca un soare blând care mă scălda cu totul și eram bucuros și liber că, dacă aș fi avut aripi, aș fi zburat sus, sus de tot... iar el vorbea și din când în când mă mângâia și iarăși vorbea... Soarele luneca spre asfințit și, în liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a tăcut. Obosise. Răsufla greu. A început iar să plângă. "Și ce-ți mai aduci aminte ?" am întrebat-o. Dacă vorbește, măcar nu mai plânge mi-am zis. A întors iar spre mine fața aceea de copil senină și frumoasă, scăldată în lacrimi : "Nu-mi amintesc decât ochii. Avea ochi de lumină, o lumină verde-albastră, ei înșiși erau lumina o lumină verde-albastră, așa i-am văzut în somn, era la început doar o lumină albă, nesfârșită, ca a soarelui de amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
respirație care să aducă viața, nu mai întâlnisem până atunci. "Poate că n-o fi om", mi-am spus. Și mi-am îndreptat frunzele din creștet spre locul de unde venea respirația aceea. Pe dată, un val de viață mi-a scăldat inima și era în viața aceea bucuria cea mai înaltă și cea mai adâncă tristețe, tot amarul, toată sfâșierea, toate lacrimile oamenilor pe care-i văzusem de-atâtea ori trecând și toată lumina stelei aceleia care clipea deasupra... Auzisem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la mine? Nu pot spune cum. Dar n-am mai auzit nimic, urletul mulțimii încă vuia, dar parcă de undeva, de departe; mama striga și ea... cumnată-sa o trăgea cu mine cu tot, soldații ne împingeau... dar eu mă scăldam în ochii lui. Era liniște, eram pe un pod de lumină în ochii Lui și mă simțeam ușor, ușor... ca lumina aceea care creștea și suia în Cer din coroana Lui... Când m-am trezit, stăteau toți ai casei în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-miu, când eu rămăsesem acolo, în soarele și căldura din pieptul Domnului meu... Nu eram eu cea care-l striga pe frate-miu și-l strângea în brațe și plângea și râdea de bucurie și-i desfăcea lințoliul și-i scălda în lacrimi fața încă rece... ce rece-i era încă fața... nu, nu , eu rămăsesem acolo, în căldura vieții pe care-o văzusem... uite, mâinile lui frate-miu începuseră să se încălzească... iar când mi-a atins obrazul cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ați avut o discuție „frontală” cu doctorul Cuc? ― Bine că ai venit. Simțeam nevoia să discut cu cineva. Ai dreptate. L-am Întrebat de-a dreptul cine a venit În locul colonelului Zdup. Gruia a făcut ochii mari... ― După ce s-a scăldat În toate apele, a răspuns că nu știe... ― Prin acest răspuns s-a dat de gol fără să-și dea seama măcar. Și fiindcă locul unui securist nu poate rămâne gol, fără Îndoială ne vom trezi chemați de vreun altul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi mai bini? Am eu grijî di el - a Întrebat mama Maranda. ― Ce spui, dragul meu? - l-a Întrebat Maria. ― Păi, Tudorel e băiat mare și va sta cuminte cu mama Maranda - a apreciat Gruia... Un apus de soare aprins scălda dealurile Miroslavei, luând În brațele lui de jar mănăstirea Galatei. Totul părea o feerie. Au ajuns repede În parcul Copou. ― De când nu am mai fost noi aici În parc, Maria? - a Întrebat Gruia. ― Abia se născuse Tudorel și l-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la jumătatea drumului! îl povătuia profesorul Barbilian de câte ori îl vedea pe coridor. Într-o zi, el îl chemă chiar într-un cabinet și-l întrebă ce părere avea despre spațiile barbiliene. Cum nu prea era în temă, încercă să o scalde, spunând că nu avusese încă timp să aprofundeze problema, dar că avea de gând să se documenteze serios cât de curând. Bine, documentează-te! admise profesorul, ștergându-și cu o batistă chelia roșie și transpirată. Mă interesează părerea unui june
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai luminos, mai clar ca până atunci, cuvântul : "Clemență". Justin întoarce fața spre Dora. Dar nu, nu mai este chipul Omului cu Umbrelă cel de azi, așa cum l-a văzut ultima oară, ci a unui tânăr cu o față dumnezeiască scăldată de frumusețe, de bunătate și iubire. Cu o voce de mezosoprană, ca cea a Alindorei Bosch, îi spune : "Pentru tine m-am rugat la Cel Atotputernic și ți-a acordat clemență. Iar protectorul tău pe calea grea a reîntoarcerii va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
te ajutam să devii un spirit reîncarnabil, ca și mine. Și puteam să îl întâlnim pe unul și același tată, care să nu mai fi făcut deosebiri între noi. Aș fi avut și eu, în sfârșit, sentimentul de a fi scăldată împreună cu tine în șuvoiul acele-iași iubiri. Dar dacă nu poți să mă iubești, nu ai decât să rămâi în obscuritatea și nimicnicia pământului, poate o să găsești pe acolo și urmele surorii tale, Minodora... Spiritul Dorei mai percepe doar un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]