1,144 matches
-
de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet, își trecea mânile prin barba rară, căruntă, și scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta, părinte... —Tu ești, Neculai? întrebă popa, răsărind ca din ațipeală. —Eu, părinte. Zice Petrache că pe unul l-a pălit damblaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vere Costache, grăi Neculai cătră un țăran tânăr și mărunțel; du-te până la Baba Catinca, ad-o încoace; ea poate s-a pricepe mai degrabă ce să facă. Popa Ștefan intră, cu ochii sticlind, bătând tare cu cârja în podele și scărpinându-și nasul înfocat. —Bun rachiu; are bun rachiu Petrache! vorbi el. — Care nu se mai află, părinte... răspunse Neculai, tușind cu înțeles. Părintele se opri înaintea necunoscutului, își puse cu grijă cârja dinainte și începu să se uite la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i vorbă - dar n-are a face! Ai vreme dimineața? —Am, neică Marine, cum nu?... —Ei, atunci să vii într-o dimineață. Mâne, dacă vrei. Și să te plimb eu pe apă... Auleu! maică-măiculiță, dimineața să vezi frumuseță... Și se scărpină în cap, cu pipa în colțul gurii, cu privirile o clipă încălzite. Pe mine mă înfiorau neliniștea, nerăbdarea, făgăduiala unei vânători cum n-am mai văzut, și-mi luceau ochii de bucurie. Atunci mâni, o să vin mâni negreșit. Să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țigara în gură, și întreba de sus, cu nepăsare: — Ce vrei, bade?... Omul începea o tânguire încâlcită, și „băieții“ își puneau penele după urechi și ascultau. Apoi începeau dăscălirile grefierului, câte timbre trebuiesc, câtă muncă este de făcut; omul se scărpina în cap, iar Bucșan sta cu ochii la pândă. Pentru scris, iaca, înțelege-te cu dumnealui... rostea domnul Ionescu arătând cu degetul. Și Ștefan sărea de la locul lui, ieșea cu omul în sală, îl grămădea într-un colț și prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grămădea într-un colț și prindea să-l descânte și să-l cerceteze. Îl făcea să-și scoată punga - rupea gologan după gologan, supărându-se, râzând, vorbindu-i de domnul grefier și de domnul judecător. Și omul rămânea amețit, se scărpina în cap, își căuta căciula, iar Bucșan strecura gologanii în buzunar și se întorcea în vârful degetelor la locul lui. Toată grija, toată luarea-aminte erau îndreptate asupra ușii. Cum zăreau cu toții sumanul ori cojocul, își încetau scrisul, și Bucșan scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neagră a pădurii. Deci ursul venea asupra lor. Culi a stăruit cu binoclul, a mai cercetat în jurul locului ciutelor. Ursul nu s-a mai văzut. Totuși părea că se află acolo, undeva, un ochi care pândea oblic înapoi. Paznicul se scărpină în cap, nehotărât. Căută în juru-i puncte de sprijin, ca să deslușească locul unde se găsea. Nu se putea bine lămuri. Între acel alb violent al iernii și verdele sumbru al brădetului se alcătuiau, sub lumina împuținată a soarelui aplecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răcoare, în ghețărie, cu iahnie de crap. Dar dacă te pun lângă hârb, scuipă în tine catranul. Întâi să fiarbă catranul - îl înjura el pe catran - și după aia te aduc și pe tine. Se ridica de pe vine și se scărpina în capu-i pleșuv. Mai avea puțin păr cărunt numai pe la urechi și deasupra cefei. Am pus lemne pe foc. Iar căuta ceva, întinzând ghiarele-i de coloarea mâlului într-o parte. Pe urmă își aducea aminte de alta. — Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dăm bandajele la o parte de pe astea. Și de pe cea de pe bărbie. (O bucată perfect rotundă de piele mi se luase chiar din mijlocul bărbiei. O să-mi fie de ajutor când vreau să-l imit pe Kirk Douglas.) Dar fără scărpinat, domnișoară! Desigur, rănile de pe față sunt vindecate atât de bine în zilele noastre, a spus pe un ton de expert, repetând ca papagalul ce ne spusese doctorul. Cusăturile sunt mult mai bune decât copcile. Doar asta mai e, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-i spui și ei asta. Jacqui nu avea timp de introspecții: realitatea era una singură. Ceea ce, ca filosofie de viață, își are avantajele sale - deși o iubesc foarte mult pe Rachel, uneori mi se pare că nu pot să mă scarpin fără ca ea să găsească un înțeles ascuns în acest gest. Dar, pe de altă parte, n-are nici un rost să-i spui lui Jacqui că ești deprimată pentru că reacția ei invariabilă este: —O, nu! Ce s-a întâmplat? Și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a confirmat. —Tatăl tău spune că dai vina pe cealaltă persoană, dar c-ar trebui să te uiți la partea ta de vină pentru ceea ce s-a întâmplat. Nicholas s-a întins, și-a ridicat mâinile deasupra capului, s-a scărpinat gânditor pe piept. — Poate, mda, probabil că are dreptate. Ce chestie. Mulțam, tată. A urmat o nouă repriză de tăcere, apoi a venit cineva pentru femeia cu sandale din anvelopă - pe care o chema Barb - și i-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ne priveai de foarte aproape ai fi observat că eram altfel. Am început cu Pădurea tropicală, unde erau mai ales maimuțe sau primate sau care-o fi numele lor științific. Erau toate soiurile de maimuțe - săreau prin copaci și se scărpinau și se uitau posomorâte în gol -, prea multe ca să mai fie interesante și singurele care mi-au atras atenția au fost cele cu funduri roșii strălucitoare pe care le scuturau în fața mulțimii. —Arată de parcă și-au ras fundul, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
armata? Nu ai cu treizeci de ani mai puțin decât el? — Dacă aș câștiga o victorie, s-ar teme de întoarcerea mea în fruntea trupelor. Plimbându-și privirea jur-împrejur, secretarul de stat remarcă icoana și crucea coptă de pe perete. Zâmbi, scărpinându-se fățiș în cap. Avea motive bune să fie intrigat: un maghrebin, înveșmântat după moda egipteană, însurat cu o circaziană, văduva unui emir otoman, și care-și împodobea casa în felul unui creștin! Mă pregăteam să-i povestesc cum ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
față de zeul Marte, potrivit vechilor tradiții. Toți soldații știau că zeii intervin în bătălie și au putere asupra fiecărui luptător. Marte era prima armă a soldaților, înainte de scut și de sabie. Astăzi, în schimb, cum stau lucrurile? — Astăzi? întrebă Antonius scărpinându-și bărbia; un zâmbet amuzat îi lumină privirea: în tonul sever al lui Proculus se ghicea o notă polemică. Astăzi, zici? — Recunoști că un om oarecare vede într-o victorie doar meritul trupelor care ucid cu săbiile? Câți văd, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ascultă de sfaturile celor mai josnici și mai avari indivizi din orașul ăsta, înșfacă bani de pe unde poate, trăiește în lux și crede că are sub control tot Imperiul... Nu vrea să audă ce se întâmplă în provincii. Lucilius își scărpină nasul ascuțit. — Mie mi se pare că împăratul nostru are adepți peste tot... — Doar nu crezi tot ce spun mesagerii! șuieră primul ajutor de bucătar. Știi câți îl ajută pe Vespasianus în Orient? Chiar și regina Berenice din Judaea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așa fel încât capul să ajungă în locul în care fuseseră picioarele. Adierea slabă prinse o șuviță din părul său și i-o aruncă peste față, iar aceasta îl gâdilă ca o insectă. O apucă și o puse la loc, se scărpină pe față și se stăpâni din nou. Ventilatorul scârțâia. Se gândi că era posibil să cadă peste el și să-i strivească fața, să i-o facă la fel de plată ca o față dintr-un desen de copil. Gândul deveni din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
anotimpul pepenilor. Înainte să-l tai, trebuie să-ți lipești întotdeauna urechea de coajă și să-l ciocănești într-o parte. Așa îți dai seama că e bine copt. Spionul își luă notițe pe un caiet de școală și se scărpină încurcat în cap. Era prima sa misiune importantă de când se alăturase Societății, care se mândrea cu oameni distinși precum cel care dezvăluise mecanismele prin care se ridica guru-ul cu șocuri electrice, cel care descoperise înșelătoria cu toaleta care exploda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care o umilise la cinema. E clar că a fermecat maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un vaccin antitetanos. Era încă devreme. Fumul de la focurile aprinse în gheretele de ceai acoperea soarele palid de iarnă. Băiatul de la Hungry Hop se afla în bazar împreună cu toți vânzătorii, care abia se pregăteau să-și deschidă dughenele, căscând și scărpinându-și burțile între timp. Indiferent de standard, băiatul acesta era cam încet. E drept că avea oarecare umor, era bine intenționat și, în general, bine dispus, numai că nu era foarte conștient de ceea ce se întâmpla în lumea din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Mâine va dispărea cu totul. Toți cei de aici călcaseră strâmb, toți păcătuiseră din cauza banilor și acum banii îi făceau să plătească. — Asta îmi amintește, am spus eu. N-ai cele șase mii de lire, nu-i așa? Alec se scărpina în ceafă. Nasul său lung avu o tresărire. — Da, îmi pare rău. — Ce s-a-ntâmplat? — O parte din ei i-am dat lui Eileen și pe ceilalți am încercat să-i înmulțesc la ruletă. Grozav, recunosc. Oricum, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă duc la closet, să-mi tai unghiile, să mă bărbieresc, să borăsc, să mă spăl pe dinți, să mi-o iau la labă, să iau o aspirină, să-mi aprind o țigară, să mai comand niște cafea, să mă scarpin în ureche și să mă uit pe geam. Am început iar să citesc. La întâlnirea lor animalele cântă un cântec. Animalele din Anglia. Era insuportabilă, era cât se poate de insuportabilă căldura din camera mea. M-am dus și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
are nici un rost dacă ele nu au hotărât dinainte. Hotărârea e luată de ele, cu mult înainte. Au ele motivele lor profunde. Ceea ce nu are nici o legătură cu tine. După care, într-o seară sau alta, te trezești borând și scărpinându-te la subsuoară și gândindu-te la bani - ai intrat în belea. Dar ceva s-a întâmplat, ceva s-a întâmplat pe stradă, ceea ce poate că mi-a scos-o pe Butch în cale. Nu știu. În nici un caz nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
materie de mirosuri: scrumiere, explozii din cantina săracilor, cabine ponosite din prăvălii pornografie, unsoare de armă, vapori de alcool. Nu încape nici o îndoială că zdreanța asta și-a trăit veacul pe niște tipi foarte grași, beți și bolnavi. Mi-am scărpinat nasul. Pfui. De la subsuoara dreaptă se înălță o altă bășină ticăloasă. Martina pufnea și se chircea. Să procedăm cu delicatețe, mi-am spus eu și am încercat să stau nemișcat și transportat. Soarta mi-a mai oferit un bun motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei se rupseseră, el continua să-și manifeste grija față de ea. Selina prosperase: era expresia prosperității. Însemna prosperitatea însăși. Selina făcea prospecțiuni și pentru ceea ce numea ea buticul ei, care prosperase și crescuse, crescuse și prosperase. În timp ce vorbea, Selina își scărpina coapsa cu un deget leneș, își încrucișă încet picioarele și își întoarse capul într-o parte ca să se încrunte la un defect de pe mâneca bluzei. Am profitat de ocazie pentru a revedea perspectiva oferită de picioarele ei și chiloții albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-au deschis, înecându-le ezitările. Trupurile lor s-au asaltat unul pe celălalt. La un moment dat Dolores a strigat: — Cocoașa mea! Apucă-mi cocoașa! Iar mâinile lui Virgil au cuprins diformitatea interzisă, ca s-o mângâie, s-o scarpine și s-o apuce. Dolores a tresărit de plăcere, de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase un moment întinsă lângă el. Apoi sări în sus și se așeză deasupra lui, cuprinzându-i cu mâinile pliurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar el cădea înspre ea și apa năvălea pe deasupra capului său și se frângea ca o crenguță. Vultur-în-Zbor s-a trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită îi juca uneori feste. O altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]