783 matches
-
când a spart vaza chinezească încercând să bage o pisică în ea, la bucățica de slănină pe care salivase cu atâta lăcomie în cămăruța din spatele MaxiBarului. Maica dădu din cap cu blândețe, ca și cum ar fi înțeles toate astea, își strânse scăunelul și ieși pe ușă. Horațiu rămase singur cu conștiința lui și cu un chițăit deprimant, care nu putea să fie al lui Jerry. * PASAJ RETRAS Dragă Roxănica, Cred că am întâlnit marea dragoste. Imaginează-ți că cea mai frumoasă femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și m-am decis în sfârșit să sun la ușa lui. Aveam pregătită și întrebarea - „Ce se întâmplă la dumneavoastră?“. Fie îmi va spune el, fie voi vedea cu ochii mei, odată și-odată trebuie să se termine. Stăteam pe scăunelul din față liftului și-mi făceam curaj. Dincolo de ușă deocamdată era tăcere. Începusem să tremur ușor, dar mă imaginam într o scenă eroică și asta mă împinse în picioare. Degetul meu era acum deasupra soneriei și aștepta un impuls. Iar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-a-nvățat. De-aceea am un ciot de coadă Și sunt tare supărat... Vulpea: Vai, cumetre,nu mai plânge, Și fără coadă poți merge. Ești chiar mai frumos așa... Fără coada aceea grea. Acum pari mai frumușel Stai colea pe scăunel Să te ospătez regește Cu-o saramură de pește. Ursul: Mulțumesc, vulpe roșcată, Văd c-acum te-ai schimbat, După ce peștele vom termina, Te invit la palat Căci mare chef am de dansat. Prezentatorul 4: Și-acum să vedem fetița
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
oameni, Înșirați, frumos, ca niște rândunele pe o sârmă de telegraf, Înainte de a-și lua zborul, spre țările calde. Și, tot acolo, o să găsești, cum Îți spun, pe lângă cei unul lângă altul, În fața lor, pe cineva, care stă pe un scăunel cu trei picioare. Acela, să știi că e șeful taxei de bară, pentru ziua În care ajungi la Piață. Acela este rămas, de la ultimul plecat, cu ofertantul, să muncească, pentru ca, seara, norocosul, care azi a avut de lucru, să vină
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
așteaptă, cuminți și răbdători, să-i Întâmpine pe ofertanți, atunci, desigur, când, ofertanții se arată la orizont. La care orizont? La orizontul lor, de dinaintea ochilor fiecăruia. Ai Înțeles? Da. Dute. S-a dus. A nimerit. S-a edificat. Cel de pe scăunel l-a luat În primire: ai venit la Piață? Da. Ia loc, acolo, alături de ultimul. Roșia Montana s-a supus, docil. Aștepta. Așteptau cu toții. La un moment dat, de după colț, apăru un om. Au tresărit. Acela se apropia relativ vesel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
doar, că, nu-și făcea prietenii și nu vorbea. Mut-mut! Întro zi, afară fiind cam răcoare, copiii au fost introduși Întruna din sălile largi, frumos Împodobite, cu de-ale lor, și lăsați să se joace pe la și printre mesuțele și scăunelele de care sala era plină. Mutul a văzut un dulap. Iar pe dulap - un căluț de lemn. Și-a pironit privirile În el. Și nu și le mai lua de-acolo. Educatoarea a observat. L-a făcut să Înțeleagă că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și când la gură ea dă să ducă prima sorbitură; o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce-i trecea prin minte acestui Puck, chicotea bătrâna, dezgolindu-și șiragul de dinți falși. Nu cumva să-mi faci și tu astfel de năzbâtii...“ Într-o zi, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
masă mare, la care invita nu numai prietenii, vecinii, ci și rudele cu dare de mână pripășite la oraș. Pe unchi Îl punea În capul mesei și, pentru ca acesta să fie la Înălțimea celorlalți, pe scaunul obișnuit mai așeza un scăunel. Mereu ridicând paharul În mână și ținând toasturi peste toasturi, Pancratie nu uita să vorbească despre cât de bine se trăiește-n Uniunea lor: „Nu zic, spunea, ștergându-și mereu cu batista ochii Înlăcrimați, că la voi nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dormi mai mult. Și apoi, m-am luat cu gândurile și nici n-am simțit cum trece vremea. Apoi, a mai apărut și Ippolit... Am avut un fel de halucinație... Dar așezați-vă, un pic, Îl Îmbie Mașa, Împingând un scăunel spre musafir. Nu vă grăbește nimeni. - Timpul meu e extrem de prețios, spuse oaspetele, așezându-se la Îndemnul femeii pe scăunel. Dar hai, fie, ai fost o gazdă atât de primitoare, Încât nu se cade să plec oricum. Bunele maniere se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai apărut și Ippolit... Am avut un fel de halucinație... Dar așezați-vă, un pic, Îl Îmbie Mașa, Împingând un scăunel spre musafir. Nu vă grăbește nimeni. - Timpul meu e extrem de prețios, spuse oaspetele, așezându-se la Îndemnul femeii pe scăunel. Dar hai, fie, ai fost o gazdă atât de primitoare, Încât nu se cade să plec oricum. Bunele maniere se cad a fi respectate oriunde te-ai afla... - Atunci, multă sănătate și noroc, făcu Mașa, luând de pe masă un păhărel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o jumătate de an, o văzuse pe mamă-sa ieșind din casă. — Mi-a fost dor de soare, de lumină, de aer și am ieșit puțin afară. Ai făcut foarte bine, dar nu sta pe trepte. Îți aduc imediat un scăunel. Cecilia a venit în grabă cu un scăunel pe care a așezat-o pe Silvia și a învelit-o într-un pled. —Nu îmi este frig; este atât de cald și de plăcut, de aceea am voit să ies că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-sa ieșind din casă. — Mi-a fost dor de soare, de lumină, de aer și am ieșit puțin afară. Ai făcut foarte bine, dar nu sta pe trepte. Îți aduc imediat un scăunel. Cecilia a venit în grabă cu un scăunel pe care a așezat-o pe Silvia și a învelit-o într-un pled. —Nu îmi este frig; este atât de cald și de plăcut, de aceea am voit să ies că mă simt în cameră ca într-o închisoare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Este meritul alor mei și în special al Ceciliei, că din partea mea putea să moară grădina. Ajungând lângă ea, doamna Codreanu a exclamat. —Ce mult mă bucur că în sfârșit te văd afară! Cecilia i-a adus și ei un scăunel, invitând-o să se așeze. —Mulțumesc, Cecilia. —Cu plăcere. Vă las să vorbiți că am treabă la bucătărie. Mă scuzați, vă rog. Așezîndu-se lângă Silvia, doamna Codreanu i-a luat mâna într-ale ei și a întrebat-o: —Cum te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bucătărie. Mă scuzați, vă rog. Așezîndu-se lângă Silvia, doamna Codreanu i-a luat mâna într-ale ei și a întrebat-o: —Cum te mai simți? — Dragă Elvira, să bat în lemn, mă simt mai bine, iäa răspuns Silvia, bătând în scăunelul pe care stătea. —Să te simți bine că ți-o ajunge cât ai suferit. — Am suferit și pentru mine și pentru ai mei, mai ales pentru fata asta care s-a sacrificat atâta pentru a mă îngriji. — Ai o fată
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
camera ei foarte încet, că dacă doarme să n-o trezească. Nu era încuiată. S a strecurat în cameră, a pus trandafirii în apă, pe măsuța din mijlocul camerei și-a pus geaca în cuier, s-a așezat pe un scăunel lângă patul ei privind-o cum dormea. A găsit-o fermecătoare cu păru-i răvășit pe pernă, cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu obrajii rotunzi ca două mere, cu buzele cărnoase îmbufnate de somnul profund ca-ntr-un
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
masterandul Își va freca mâinile de bucurie și va scoate arzând În vâlvătăi un ultim strigăt de triumf. În sfârșit, materia lui cenușie, prin intermediul focului, se va contopi cu adevărul ultim aflat În eter... „Atunci”, zise profesorul, ridicându-se de pe scăunelul lui, „eu zic să-l lăsăm În pace. Oliver știe și singur ce are de făcut...” Pe moment, masterandul se arăta a fi satisfăcut de tactica adoptată. De data aceasta, nici profesorul, nici studenții, nici infirmierii care-și vârau nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răsărit. Spun este așezat, pentru că, de când mă știu, numai acolo a stat și nimeni nu i-a schimbat locul vreodată în 56 de ani, decât doar pentru curățenie. Iar eu mă așezam cu coatele pe dulap, mai întâi de pe un scăunel, apoi fără, priveam muntele din față și începeam să plâng. Plângeam mult și greu, iar când mă „trezeam”, mă întrebam de multe ori de ce am plâns. Nu știam, sau, mai bine zis, nu mai știam răspunsul. Câteodată mă mai surprindeau
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
10 cm a pardoselii. Din fericire, formula ei de rezistență se baza pe tensiune. Făcu corecțiile necesare și apoi apăsă pe butonul de declanșare. Greer se prăbuși. Hedrock se duse sus, unde zăcea acum întins individul, cu picioarele pe un scăunel. Cercetă trupul în nesimțire pentru a vedea toate amănuntele. Nu-și rupsese nici un os, iar inima îi mai bătea încă. Bun. Un mort nu poate răspunde la întrebări. Or, erau multe întrebări de pus. Era nevoie de o activitate matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
bătrână. „Intră“, mi-a spus și am intrat, în odaie ardea un fir de foc, dar era tot frig și cam întuneric, oricum, nu ploua, iar alt adăpost n-aș fi putut găsi pe aproape, bătrâna mi-a întins un scăunel cu trei picioare apoi s-a adresat cuiva, unui trup care zăcea destrămat de lumina cețoasă pe patul de lângă perete : „Scoală“, a spus „că a venit dumnealui“. Cel de pe pat a dat să se ridice (mai apoi, când l-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dar așteptăm să moară. Eu am să mă duc la fete, că le am măritate gata, în alt sat, el nu vrea să meargă cu mine, zice că a trăit destul, mai stau aici ca să nu moară singur...“. Am tras scăunelul lângă pat și am zăbovit acolo vreun ceas, până mi s-au zvântat hainele, bătrânelul n-a scos o vorbă, îl vedeam bine, zăcea pe spate cu ochii larg deschiși, senin și liniștit, ca unul care și-a încheiat socotelile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gândindu-mă la câte secrete o mai fi având bătrânul și eu nu le știu...Călugărul avea însă chef de cislă și mi-a povestit câte în lună și în stele...Când oala a fost golită, s-a ridicat de pe scăunel, cu un oftat de bătrânețe, pornind către ușă: Apoi eu m-oi duce să mă hodinesc oleacă. Tu să faci la fel. Pe urmă să citești în cele cărți fiule. După plecarea bătrânului, am băgat de seamă că prin tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
poftire în dugheana lui. Așteaptă cuviincios să intrăm, după care, ca un prâsnel, se repede la o măsuță pe care, deși este curată, o șterge cu șervetul pe care îl poartă pe umăr. La fel face și cu cele două scăunele de lângă masă. Să șade sfinția ta și sluga la mata ca să ne șade și mușteriii! Până să ne așezăm, se arată și Alî cu două ulcele brumate pline cu bragă, din care încă sar mici stropi... Se guste sfinția ta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
hotelului corect puse în ordine, Vladimir se așternu drumului spre casă. De la ieșirea din autostradă, pe ruta secundară către aeroport, se înșiruiau țărănci din Moldova cu funii de usturoi adus la vânzare. Pentru prima dată văzu la ele, pe un scăunel, cununi împletite de căpățâni de usturoi, de care era proptit un dreptunghi de carton cu un slogan promoțional cu totul neobișnuit în trecuta orânduire: usturoi de la Mărăția, întărește inima și bărbăția! După broboada comerciantei destul de tinere, o identifică a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am lăsat noaptea trecută; cele citite într-o parte, celelalte ședeau cuminți pe rafturi în vrafuri colbăite...Am făcut câțiva pași spre masă, fără sfială. Mă simțeam ca acasă. Obișnuindu-mă cu lumina puțină de acolo, m-am așezat pe scăunelul știut și am început să răscolesc, privind din când în când spre ușă. De ce? Nu-mi dădeam prea bine seama, dar parcă așteptam pe cineva...Tocmai când eram cufundat în descifrarea unui hrisov, am simțit că nu sunt singur...Mi-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bunul călugăr!” m-am bucurat eu ca un copil. Vocea caldă a bătrânului m-a adus la realitate: Hai, fiule! Gustă din ceaiul ista și ai să vezi ce bine ai să te simți după aceea. Am luat ulcica de pe scăunelul așezat la căpătâiul patului și am sorbit cu mare băgare de seamă...Am înghițit...Îndată, prin trupul meu a început să alerge o herghelie de cai albi...Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]