1,129 matches
-
cu unul dintre copii. Înțelegeam obiecțiile lui Judy privind stilul ei, care părea creat cu scopul de a fi cât mai neprietenos cu putință. Denisha - bănuiam că ea e - nu păru să observe, totuși, dispărând deja până reușise Stacey să scaneze cu succes pachetul și să mi-l bage în sacoșa deschisă. —Mersi, am zis eu. Gata, am scanat frumos totul, deci? —Optișpe lire patruzeci. Da. Oare era vreo fetiță slăbuță înăuntrul ei, încercând să-și scoată capul la iveală? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fi cât mai neprietenos cu putință. Denisha - bănuiam că ea e - nu păru să observe, totuși, dispărând deja până reușise Stacey să scaneze cu succes pachetul și să mi-l bage în sacoșa deschisă. —Mersi, am zis eu. Gata, am scanat frumos totul, deci? —Optișpe lire patruzeci. Da. Oare era vreo fetiță slăbuță înăuntrul ei, încercând să-și scoată capul la iveală? Era greu să asociezi un cuvânt așa de activ cum e „a încerca“ acestei creaturi pasive. Și era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zis eu primul, clătinând din cap către fată. —Salut. —Nu-i Stacey în dimineața asta, observ, am continuat eu, sigur fiind că sunt roșu ca focul și rânjesc ca un maimuțoi. Nu, nu-i de dimineață. O, Hristoase, fursecurile fuseseră scanate și casa îmi arăta totalul. Mai aveam doar câteva secunde, cât plăteam și-mi luam restul până să rămân fără pretexte să vorbesc cu fata. — E-n concediu, nu? S-a uitat la mine și jur că se strâmba. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Mami-mi tot șoptea numele chestiilor când le scotea din cărucior când a văzut că mă panicasem. La toate - chiar și la toate alea cu cod de bare, așa că-ncercam să-i zic să tacă fiindcă tre’ doar să le scanez, da’ ea nu pricepea și-mi tot șoptea crochete de pește, Stacey sau albă feliată, draga mea, parcă eram idioată. Dumnezeu știe cum de-am păstrat slujba aia, da’ când văd cât se chinuiește s-aducă personal nou, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mea să fie distrusă. Ruby dădu din cap. —Sam, nici nu pot să-ți spun cât de rău Îmi pare. Cu chestia asta plus toate celelalte probleme, cred că ai trecut printr-un iad Îngrozitor... Oricum, am aflat că Jill scanase numele tău și l-a pus pe formular. A făcut la fel și cu ceilalți doctori străini. Ideea era că, dacă afacerea cu surogatele se va afla vreodată, tu și cu ceilalți doctori străini să Încasați ponoasele. Nimeni nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un timp aflase că se sinucisese. Deși i se păruse, la vremea aceea, deosebit de veselă și curajoasă, În stilul elitei luptătorilor de dinaintea creării statului. Primarul Ierusalimului ar trebui să interzică folosirea cuvântului „veșnic“, cel puțin În limitele orașului. Începu să scaneze În minte harta Africii, de la nord la sud, din Egipt până În Namibia, apoi de la est la vest, din Madagascar În Mauritania, căutând numele țării din careul Tamarei. În tot acest timp Îl vedea cu ochii minții pe doctorul Gad Eitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dezamăgesc. Așteaptă puțin. Am căutat în geantă și am scos un teanc de șervețele și i-am pasat câteva lui Kieran. Pe-ale mele ținându-le sub masă să nu fie reperate. Pentru ce sunt astea? întrebă el. Eu am scanat zona ca să mă asigur că nu se uită nimeni și apoi am răsturnat ce era în farfurie în șervețel. Cu grijă, am băgat totul în geantă. Kieran făcu același lucru și chiar atunci sosi și chelnerul nostru. Panicat, Kieran a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Marina Militară era interesată deoarece exista posibilitatea ca obstacolul să fie un submarin nuclear chinezesc, clasa Wuhan, echipat cu rachete SY-2. Chinezii pierduseră un astfel de aparat cam În aceeași zonă, În luna mai a anului 1984. Ocean Explorer a scanat fundul oceanului, folosind un sonar cu vedere laterală extrem de sofisticat, care a realizat această imagine. Colorată, imaginea apărea aproape tridimensională În claritatea ei. — După cum vedeți, fundul oceanului apare plat, exceptând această aripă triunghiulară care se ridică la aproximativ nouăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Adam, unde te duci? a vrut să știe una dintre fete. Blondă. Gurița bosumflată și roz. Foarte tânără. Foarte frumușică. M-am întâlnit cu o veche prietenă, i-a răspuns el. Mă duc să beau ceva cu ea. Eu am scanat rapid mulțimea ca să mă asigur că Helen nu era pe-acolo. Din fericire, n-am văzut-o. În schimb, am remarcat, în mijlocul grupului, o femeie mai în vârstă care-a aruncat o privire foarte agitată în clipa în care Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să perforeze și cu-atît mai puțin să corupă noul organ metalic de ordine. Și pentru ca acțiunea să prindă și la consumatorii de pentium, cuirasatul are-n creier un computer ce-i permite printre altele, nu prea multe, să localizeze, să scaneze și să dibuie electronic punctele vitale ale țintelor omenești infractoare, pe care le doboară, după semnal, cu pistolul mare. S-a vorbit mult la vremea respectivă despre violența acestei capodopere. Nimic mai fals. Nu este o violență În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simțit că roșesc. Iar dacă mușc, Îți promit că o să‑ți facă plăcere. După care s‑a răsucit În loc și a pornit‑o spre bar. Ca nu cumva să leșin sau să‑mi zboare gândul la ceea ce se petrecuse, am scanat vizual bezna de cavernă a localului În căutarea lui Lily. Nu intrasem decât de trei minute și ea era deja adâncită Într‑o conversație cu un tip negru Înalt, asculta cu mare atenție fiecare cuvințel de‑al lui și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
foarte mare noroc, Kate, și ești foarte bună. Oamenii buni merită un mare noroc. Apropo, ți-a zis Rod că avem nevoie să te duci la Frankfurt? Așezându-mă la birou, simt că practic plutesc, nu am nevoie de scaun. Scanez cursul valutar, verific piețele, apoi Îmi verific e-mailurile. Zâmbesc văzând că În capul inbox-ului mă așteaptă două de la cele mai dragi prietene ale mele. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy, EMF Încerc disperată să găsesc altă dădacă. Anka a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
or putea unii să se îmbrace ca un doge venețian în minijupă nu știu, dar dacă aș avea picioare ca ale lui Jazz, aș rescrie și eu istoria modei. Ν — Dumnezeule, e atât de AAAS în seara aceasta, oftă Julie, scanând aglomerația de la Salvați Veneția, care se ținea în sala mare de bal a Hotelului St. Regis. Stăteam la bar bând cocteiluri cu căpșuni. Julie era îmbrăcată într-o rochie dreaptă, lungă, strâmtă din lamé auriu - un Halston autentic, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
putea urmări pistele astea, domnule inspector. — Firește... Vă accept cu mare bucurie sfatul, domnule Prentice. Ca jurnalist, ați avut ocazia să vedeți o mulțime de polițiști la lucru, spuse Cabrera pe un ton sec, dar În același timp privirea lui scana zgîrieturile de pe jos, parcă Încercînd să calculeze Înălțimea atacatorului. Este evident că vă e dragă profesia asta... — Contează asta, domnule inspector? Paula păși Între noi doi, iritată de interogatoriul lui Cabrera. Chipul Îi redevenise calm; mă apucă de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de regine părăsite. Aranjamentul de vinuri, tării și lichioruri care acoperea peretele pînă la tavan avea ceva de catedrală În vastitatea sa, iar un rudiment de viață corticală licărea În ritmul spasmodic În care capii de familie și soțiile lor scanau prețurile sticlelor cu vin. — Inima culturală a Residenciei Costasol, mă informă Crawford. Cel puțin mai au energie cît să bea... probabil reflexul de la cot e ultimul care se pierde. Se uită lung la coridoarele tăcute dintre gradene, căutînd o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foarte cunoscut, de ultima generație. Motorașul ăsta pornea în același timp cu Word-ul (eu speram că și cu mintea lui Paul), anunțându-l că a primit un mail. Mesajul era real, expeditorul nu. În timp ce Paul își deschidea poșta, virusul îi scana toate fișierele, trimițându-mi-le pe loc. Nimic nu rămânea ocolit; și cel mai obscur gând devenea transparent, cum trebuia să fie. În plus, dacă amicul avea proasta inspirație să plece de la masă, lăsându-și calculatorul deschis, virusul forma automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dacă un marțian s-ar fi uitat în clipa aia la noi, i-ar fi dat dreptate Mariei. „Cred că știu unde vrea s-ajungă căpitanul Picard cu programele lui.“, am zis, scărpinându-mă la ceafă. Acolo iradia centrul plictiselii. „Scanează harta, bagă imaginea și informațiile exacte (densitate, grosime, consistență, culoare, ce-o mai fi) și lasă mașinăria să-și facă treaba. E ca și cum ai avea zece creiere independente, închise într-o cutie de plastic. Toate se screm acum să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și Loganuri cu bătrânei sosiți să-și trateze artritele la policlinică. Toți păstraseră în memorie, într-o perfectă stare de conservare, imaginile fricii și-ale dezolării. Fuseseră dresați pentru asta; nu ziseseră nici ei nu. Dacă i-ai fi putut scana, umblând printre meșe și-ajungând la valurile de neuroni de sub țesuturi, ai fi descoperit electroșocul molecular care-i ținea în priză: dorința proaspătă, niciodată sclerotică, de-a distruge lumea, înainte s-o închidă în spatele pupilei. Îi înțelegeam, urma să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și să găsesc detaliile stocate în memoria ei celulară, aș fi aflat cu siguranță ce se întâmplase acasă la Mihnea. Sigur, pe Brutus nu-l lichidase nimeni și nici nu picase cu „Transilvania“ la Balotești, dar procesul rămânea neschimbat. Am scanat polaroidul și-am introdus datele-n calculator. Mă pricepeam și eu puțin la chestii de-astea. Nu eram Bill Gates, dar nici grăsuțul ochelarist din reclama de pe televizor, care-și deschidea unitatea de CD-ROM și, după ce-o studia mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce zice, până mă duc eu la budă.“ L-am lăsat să plece și m-am lipit de ecran. Undeva sus, lângă textul lui Paul, se învârtea un fel de căsuță colorată, de formă dreptunghiulară, ca la antivirușii care-ți scanează mail-ul. Era unul din algoritmii lui Mihnea, mai mic decât Lepidopteros, dar parcă mai rapid. Progrămelul ăsta lucra la greu. Își făcea treaba în liniște, la fel ca Mihnea dincolo de ușă. Puteam să-mi văd de citit. Ce-i păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puțin cocoșat, cu niște ghetuțe de fetru în picioare. Un „pârțar“, după toate aparențele. „Nimic...“, a zis cu seninătate „pârțarul“. „Ia să verificăm...“ Mihnea s-a așezat lângă mine și-a derulat paginile. În câteva secunde, traseul era parcurs. Mihnea scana, nu citea: ajunsese ca agenții ăia de publicitate, care fremătau 14 ore pe calculator, cu ochii săpuniți și imaginea fugindu-le de pe retină. Lumea bună le spunea „copywriteri“. Eu nu făceam parte din lumea bună; le spuneam „oligofreni“. „Mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din Vaillant; cu puțin noroc, dădeai și de numele și-adresa colecționarului. Nimic. Operatorul grafic lucrase corect, pasta fusese aplicată uniform și, pe deasupra, xeroxul mai rău o întinsese. Citisem prin ziare despre metodele prin care „băieții“ îți deschideau corespondența. Se scana plicul ca la doctor, la raze X (cum o fi arătat un scanner ceaușist: ca un televizor mai mic, cu lămpi?), după care intra la presa cu aburi, unde un lucrător poștal îl comprima între două jeturi de aburi. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dat seama că zdroncăniturile se îndreaptă spre biroul decanului. Prevăzător, încuiasem ambele uși pe dinăuntru, după care scosesem cheile din broască. Un clinchet. Cineva încerca să descuie prima ușă. Nu-mi rămăseseră prea multe opțiuni. Am plimbat mobilul pe dosar, scanând paginile rămase: vreo trei-patru. Jetul de lumină albastră bâzâia ușor, în surdină, ca o ecluză pneumatică. În clipa următoare, am auzit un clinchet și mai puternic, apoi o înjurătură. Musafirul scăpase cheile pe jos. Am tras și ultima pagină și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să ieșim odată de-aici. Nu-mi mai rămăsese timp să cercetez restul dosarelor. Fochiștii se puteau oricând întoarce, iar mecanicii abia își începeau rondul de noapte. Cât despre portar, cine știe cât putea să moțăie în cabina lui călduță. Am mai scanat o dată încăperea, apoi am pornit-o spre ieșire. Nu obținusem mare lucru: certificatul meu de naștere lipsea, al lui taică-meu zăcea probabil prin alt dosar, iar pe tipul ăla, Manolescu sau Manoilescu, nu apucasem să-l verific. Sincer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
leagă numele, între altele, punerea pietrei de temelie a Palatului Universității și impozantul edificiu, amplasat în zona Iașului încărcată de istorie, numită Fundație, care adăpostește acum Biblioteca Centrală Universitară, dar care, din păcate, nu este reprezentat medalistic. Splendida realizare medalistică, scanată după un exemplar dintr-o colecție ieșeană, stimulează imaginația contemplatorului prin impresia de masivitate și greutate a coroanei de pe capul regelui Ferdinand, prin compoziția simbol de pe revers pe care personal o văd ca pe o „pălărie de floarea soarelui” alcătuită
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]