1,002 matches
-
terasă a devenit un lux ce tinde să devină exorbitant, băuturile populare mai tari ies încet-încet din uz, dimpreună cu întreaga sociabilitate de bistrou francez care iese discret din viața poporului francez. În schimb, în vitrinele magazinelor au apărut afișe scandînd : „Vive le culte du corps !”. Prima revelație a acestui nou „cult” am avut o în urmă cu mai mulți ani la New York, în Central Park, unde fumam visător o țigară pe o bancă. O doamnă plesnind de sănătate la cele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la români se poate atunci cînd nu se mai poate. În termeni mai puțin metaforici, pactul social s-a rupt. Puterea și statul în ansamblul lor sînt delegitimate, și nu o persoană, o lege sau alta : „Ne luăm țara înapoi !”, scandau unii manifestanți în vîrstă. Iar alții, mai tineri și mai puțin optimiști, glumeau macabru : „Opriți istoria, mă dau jos la prima !”. De acum, orice este posibil. Dar pentru putere un lucru este sigur : este începutul sfîrșitului ! Iar semnalul l-a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
blazare, această nouă generație revine la politic, dar învățînd pe cont propriu Limba gîndirii critice, din care visează să facă noul suport al jocului politic în România și prin care înțelege să-și afirme propria autenticitate. „Fiecare cetățean, propriul politician !”, scandau niște tineri zilele acestea. Refuzul în bloc al establishmentului este refuzul unui dialect compromis, nu supărarea, fie ea și îndreptățită, pe unul sau altul dintre „locutorii” acestuia. După cum evidenția Florin Poenaru, unul dintre acești exponenți ai „revoltei creative”, chiar și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
oraș lucrurile nu par foarte liniștite, există teama unor noi evenimente sîngeroase. Deși Timișoara e declarată oraș liber de comunism. Ceea ce s-a Întîmplat aici nu rămîne fără ecou În restul țării. Azi În Timișoara, mîine În toată țara, lozinca scandată de demonstranți pare să-și Împlinească pronosticul. În cele mai mari orașe au loc evenimente similare, urmînd mai mult sau mai puțin același scenariu - nu În toate orașele se produc violențe, iar numărul victimelor este semnificativ mai mic ca În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Stănculescu a fost unul dintre generalii de Încredere ai cuplului dictatorial atunci cînd lucrurile au luat foc la Timișoara. Trupele de armată organizate În baricade sînt Înghițite de masele de manifestanți (de data asta protestînd pașnic), care forțează momentul și scandează: Armata e cu noi! Oficial, nu e Încă foarte clar dacă e cu noi dar măcar nu e Împotrivă - deși, psihologic vorbind, cazurile În care soldații nu doar că au intrat În pasivitate, ci au fraternizat cu manifestanții sînt de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În pasivitate, ci au fraternizat cu manifestanții sînt de Înțeles și nu au fost puține. S-au Întîmplat la Timișoara, se Întîmplă și acum, În București. Pe 22 decembrie, centrul Bucureștiului e invadat fără opreliști de mulțimi de oameni care scandează. Ceaușescu și o parte din conducerea de stat se află În sediul Comitetului Central. Încearcă să-și convingă acoliții că e necesară o altă ieșire În celebrul balcon al clădirii, pentru a se adresa poporului. Dar În acest moment e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În teatru se știe că oamenii chemați să apere instituțiile socialiste de stat au pornit spre centru, că ceea ce s-a Întîmplat la Timișoara și la București se Întîmplă În toată țara. Piața prefecturii s-a umplut de români care scandează lozinci anticomuniste, Ceaușescu trebuie să cadă. Armata a Împrejmuit strategic zona centrală, dar din cîte se pare nu intervine pentru reprimarea manifestației. S-au auzit zvonuri că de fapt la Timișoara armata a trecut de partea poporului și că există
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ușă, cu mănunchiul de chei. Cei doi maeștri ies, Împreună cu alți actori și personalul din teatru care și-a petrecut noaptea aici, ca prizonieri ai directorului, sînt Înghițiți și despărțiți de mulțimea care Încă se mai scurge spre piața prefecturii, scandînd Însuflețit. Actorul-rapsod e recunoscut destul de repede În mulțime, pentru că nu e casă a acestui oraș În care cîntecele lui să nu fi răsunat, cu diverse prilejuri de sărbătoare, nunți, botezuri, ba chiar și meciuri de fotbal. Lumea Îi strigă numele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
următoarele: „Președintele Băsescu nu s-a comportat ca un străin la noi și nici liderii basarabeni nu l-au tratat ca pe un străin, ci a fost primit cu aclamații și lozinci unioniste în inima Chișinăului. Mii de basarabeni au scandat „Unire”, adresându-se nu atât președintelui, ci elitelor politice românești și întregii națiuni române. Prima vizită făcută și acordurile guvernamentale încheiate președintele Băsescu poate intra în istoria României ca președintele unificator. În locul vechiului „Pod de flori” de peste Prut când guvernanții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
avut prea puține momente în care să-mi pot aminti de Irina. Totuși, m-am gândit la ea în timpul lun gilor nopți din Piața Universității, când, odată cu alte zeci de mii de oameni ce priveau spre balconul de la Geologie, am scandat și eu până la răgușeală „Securiștii-n mină, să ne dea lumină!“, și mi-am amintit de ea în timpul fiecăreia dintre mineriade. Între pro iectele mele nebuloase, gândul să scriu ceva despre ea mi-a fost permanent în minte. Nabo kov
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pata cât o farfurioară, purpurie pe brațul meu subțire, cu pielea aproape transpa rentă peste vinele albastre. „Bă tebecistule“, mi-a zis Puică, „nu mai stau cu tine în bancă!“ Copiii s-au adunat în jurul meu și-au început să scandeze: „Of-ti-co-sul! Of-ti-co-sul!“ Cuvântu-ăsta (cu care m-au zgândărit apoi câțiva ani la rând) m-a mirat la început, fiindcă pentru mine ofticos era ăla care se supără la jocurile de cărți sau la fotbal: „Te oftici, bă, te oftici!“, striga
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
asigure succesul “înaltei” vizite, nimeni de pe șantier n-a mai avut voie să miște-n front. Toată lumea a trebuit să se afle pe poziții, adică să simuleze că muncește, iar la apariția “cuiva” trebuie să înceapă să aplaude și să scandeze. Singurii ziariști cărora li s-a permis să fie ziariști au fost... doar cei auotrizați. Cei cu epoleți ascunși. Ceilalți, adică cei de la “Scânteia tineretului”, au trebuit să se confunde cu masele despre care aveau intenția să scrie, așa că au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
suplinitoare în rezervația Winnebago, voluntară la cantinele persoanelor fără adăpost din LA, secretară responsabilă cu relațiile cu publicul la o firmă de avocatură din Chicago. De dragul unui potențial iubit din Boulder, făcuse pentru scurt timp până și pe militanta antiglobalizare, scandând sloganuri protestatare cu un zel care nu putea ascunde simțul ei profund al ridicolului. Ar fi rămas acasă pentru totdeauna, s-ar fi dedicat cauzei de a-și păstra intactă familia, dacă n-ar fi fost familia ei. Acum, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
5,19). Cuvântul obține acest rezultat în interiorul unei serii de acte îndeplinite de diferiți subiecți pe care Dumnezeu îi activează pentru mântuire. Sfântul Paul, într-o frumoasă gradație, indică diferitele etape ale evenimentului salvific; desemnând o logică a misterelor și scandând procedura fiecărei acțiuni pastorale și misionare: „Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit. Așadar, cum îl vor invoca, dacă nu au crezut? Și cum să creadă, dacă nu au auzit? Dar cum să audă, fără predicator? Însă cum să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ci cu răbdare (cfr. cazul orbului din naștere: In 9). Același Isus care se implică cu tot spiritul său înțelegător și plin de răbdare știe să fie și Maestru polemic, provocator și chiar mânios (cfr. Lc 11; Mt 23). El scandează cu hotărâre cei șapte „vai” ai săi (deja folosiți după genul profetic: cfr. Is 5,8 șu), demonstrând că un adevărat maestru trebuie să aibă o inimă și un cuvânt puternic, fără să se teamă niciodată să demaște și să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
să înceapă să lucreze imediat. Despărțirea lor fusese atît de blîndă, că trei minute se simți total fericit, dar pe măsură ce timpul și spațiul se lărgeau, apărură și resentimentele. Pe Sauchiehall Street privirile trecătorilor îl făcură să-și dea seama că scanda cu glas tare: „Dacă exiști, lasă-mă s-o omor, dacă exiști, lasă-mă s-o omor“. în atelier nu văzu nimic altceva în pictura lui decît un talmeș-balmeș de linii urîte. Se așeză și le privi neclintit pînă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dată „credinței comuniste”. Se dovedea astfel că atât comunismul cât și fascismul au produs și au ordonat genocide abominabile. în octombrie 1956, în timp ce Occidentul rezolva Criza Suezului, sovieticii zdrobesc cu tancurile revoluția maghiară pe străzile Budapestei, Parisul clocotea de indignare scandând vehement: Libertate Ungariei și Sovieticii sunt asasini. În același Paris revoluționar știut, zeci de mii de tineri francezi voiau să se înroleze voluntar și să lupte alături de insurgenții maghiari, apoi răzmerițele se vor muta dintr-o capitală în alta. A
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
O banală știre transmisă pe postul OTV, la Dan Diaconescu din 20 octombrie 2010, consemna din Moscova... O mare adunare din Moscova la care participa un maare număr de nostalgici ce însuma un maaare număr de circa... 100 de persoane, scanda vehement pentru reabilitarea lui Stalin. Cu pieptul plin de decorații, fanaticii, aflați în fruntea dregătoriilor altădată, simpli pensionari astăzi, vor neapărat reabilitarea idolului lor. Să-i luăm în serios? Viitorul ne va spune. Generațiile mai vechi știu cine a fost
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai distinsă incarnare a Sophiei, legătura mistică Întru lumea erorii sau Ogdoada Superioară. Nu mă Întreba cum și de ce, dar cu această mediatoare omul acela o să vorbească. Spune-le și lor cine ești tu, Sophia?“ Iar Lorenza, tot somnambulă, aproape scandând cuvintele cu greu: „...Eu sunt... prostituata și sfânta.“ „Ei, asta-i bună“, râse Pierre. „Avem aci la crème de l’initiation și recurgem la curve. Nu, omul aici și acum, În fața Pendulului!“ „Să nu fim puerili“, zise Agliè. „Dați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Provocarea cititorilor“) împotriva noilor contestatari de la unu, denunțați drept insurgenți semidocți: „Noi la Contimporanul croisem începutul unei opere de nivelare a terenului literar ancombrat în morminte false (...). În toată țara, toți ignarii, toți inculții, toți suficienții ce nu puteau să scandeze un vers din Virgiliu sau unul de Homer, toți debilii intelectuali au văzut fals în opera începută de noi o prescurtare a culturii lor. Entuziasmul și adeziunea lor amenință să compromită mișcarea (s.a.)”. Iar în numărul 82, același Romulus Dianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tăie vorba Mariei care anunța că va conduce ancheta Împreună cu șeful de post Morineau. - La Lands’en ne-am rezolvat Întotdeauna problemele Între noi. Poliția n-are ce să caute aici! Pleacă, Marie Kermeur! Un murmur surd urcă dinspre mulțime, scandînd somația. Pleacă... Pleacă... Pleacă... Yvonne dădu semnalul de plecare Întorcîndu-se cu spatele și Îndepărtîndu-se. CÎnd trecu limuzina familiei Kersaint, Îi adresă o scurtă privire lui Arthus. - Măcar o dată, sîntem de acord, nu-i așa? El Îi susținu privirea, păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ocupat de Michael Jackson și gașca lui. Seară de seară dă spectacole Într‑o vastă sală pariziană. Peste foarte scurt timp Își vor face apariția În fața hotelului fanii săi francezi și o mare de capete Înălțate spre ferestrele lui vor scanda la unison: Mikell Jacksòn. Un cordon de polițiști Îi stăvilește pe fani. Înăuntru, dacă privești În jos de la etajul șase de‑a lungul scării de marmură, Îi vezi pe bodyguarzii lui Michael. Unul dintre ei dezleagă cuvinte Încrucișate În Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
județean de partid Victoria socialistă, devenit acum Vestitorul sărăcean, doi profesori de la liceu (unul de istorie și altul de fizică) și câțiva funcționari de la Poștă ADAS și Finanțe au hotărât reînființarea Vechiului Partid Istoric. În sală erau 100-150 simpatizanți care scandau frenetic numele lui Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu, vechi militant al partidului, pe care îl doreau președinte al formațiunii reînființate. Erau figuranții de la cinematografie, specialiști în filmele cu ilegaliști, în care trebuia să apară opoziția reacționară a vechilor partide istorice. Fuseseră aduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îi aștepta înfrigurat. L-au preluat și, pornind spre întrunire, au ocolit puțin pe alte străzi, ca să ajungă să treacă și pe Republicii. Pe tot drumul spre Casa de Cultură, grupuri de simpatizanți se formau spontan, urmându-l pe Afinoghiu, scandând diverse lozinci, între care cea mai des repetată era: „Jos comuniștii, sus Băcănel!“ În fruntea coloanei pășea țanțoș un ins deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă vesel pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, îndemnându-i pe cei din coloană să scandeze cât mai entuziaști numele lui Băcănel. Erau pensionarii de la Casa lor de Ajutor Reciproc, mobilizați și instruiți de pictorul Condrat Focan, vicepreședintele Casei, în funcție încă înainte de triumful Revoluției de la Județeană. Președintele Casei, Timotei Pancovici, fost director al Direcției Financiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]