835 matches
-
din America pe care Îl aproba. Câteodată uita să stingă aparatul și se trezea la două noaptea ascultând imnul Statelor Unite, transmis Înainte de Încheierea emisiei. Televizorul Înlocui zgomotul de conversație care lipsea din viața bunicilor mei. Desdemona se uita toată ziua, scandalizată de aventurile amoroase din As the World Turns. Îi plăceau În mod special reclamele la detergenți sau orice asemănător, numai să aibă clăbuci animați sau săpunuri răzbunătoare. Traiul pe strada Seminole Își aducea contribuția la imperialismul cultural. Duminicile, În loc să servească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mult mai În vârstă decât mine. Avea părul blond și des. Înfățișarea aceea comună centrului țării. La restaurante Începusem să merg la toaleta bărbaților. Probabil că e lucrul cu care mi-a fost cel mai greu să mă obișnuiesc. Eram scandalizat de mizeria din toaletele bărbaților, de mirosurile râncede și zgomotele porcești, de grohăielile și șuierăturile din cabine. Urina băltea Întotdeauna pe jos. Bucăți de hârtie igienică mânjită erau lipite de closete. Când intrai Într-o cabină, cel mai adesea te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Probabil că stereotipul unguroaicei focoase - perora Predrag - a apărut pentru că populațiile din preajmă, ca românii de pildă, erau rurale, tradiționale în sexualitate, și dacă un român a avut o dată de-a face cu o unguroaică, a rămas probabil uimit și scandalizat de nemaipomenitele lucruri pe care ea i le-a arătat, obișnuite într-un mediu urban, dar care nu erau cunoscute în mediul lui țărănesc de acasă..." Ca de obicei, cei de la masă n-au intrat în joc, se uitau pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Sunt destul de tăcut, dar sunt și un spirit gregar. Trebuie să fii așa ca să poți face față claselor la care predau eu. — Dar nu-ți plac petrecerile, așa-i? Nu, petrecerile ca asta de la familia Pringsheim nu-mi plac. — Te scandalizează comportamentul lor sexual? Te umple cumva de dezgust? — Comportamentul lor sexual? Nu pricep de ce vă tot legați de asta. Totul mă dezgustă la ei. Și în primul rând căcaturile alea despre emanciparea femeilor, când pentru doamna Pringsheim asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
noi cu carioca neagră, verde și mov: ȘI TRAIAN. Seara, după ce am mâncat, am mers în spatele cantinei, unde era marginea pădurii, și am bătut în cuie, de șase copaci, cartoanele de bomboane. Rezultatul a fost îngrozitor, instructorii taberei s-au scandalizat, au făcut careu, au scos câțiva copii în mijloc, dar fără să nimerească pe cei din grupul meu, ci, la întîmplare, pe capii răutăților care se petreceau în tabără. Livia era să fie trimisă acasă, iar Traian devenise complet năuc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cele mai polisate formează obiectul romanului. Spre deosebire de autorii străini, însă, trebuie spus că autohtonii au o mult mai mare deschidere spre grotesc, spre caricatura groasă, spre pamflet. Privirea universitară întârzie asupra ordurii cu pasiune, amănunțindu-i pe îndelete urâțenia și scandalizându-se, dar totodată ascunzându-și sarcasmul sub masca blazării. Mă întreb, odată cu dumneavoastră, de ce e așa? O fi, vorba ceea, specificul național? Gabriela Gavril, Fiecare cu Budapesta lui, colecția „Ego. Proză“, Editura Polirom, 2007 Brandui-m-aș și n-am cum Recunosc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
faceți celuilalt? — O să primească cincizeci de bice pentru că a spurcat apa și o să i se taie mâna dreaptă pentru că i-a amenințat cu arma pe cei ce l-au primit cu gânduri pașnice. Să i se taie mâna dreaptă! - se scandaliză blondul, întorcându-se spre tovarășii săi, care păreau la fel de îngroziți. Vă dați seama ce cereți? — Cer doar să se împlinească legea. Dar este o lege de sălbatici. — Sălbatic este cel ce nu respectă căminul altuia și pune o competiție sportivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
foarte bine ce face, îl contrazise targui-ul. Doar că pentru el, noi, niște amărâți din deșert, reprezentăm ceva mai mult decât un câine pe care-l strivește cu mașina când îi iese în drum. Cum puteți spune așa ceva? se scandaliză Amed Habaja. — Uite că pot! Câți oameni au murit de când a început raliul african? Știți câți? — Cu totul, vreo patruzeci de participanți și asistenți. — Și răniți? — Nu știu. Sute... Poate mii. Asta e imposibil de calculat. — Înțelegeți ce vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mână, și probabil că pentru așa ceva aș face pușcărie - rupse creionul în două cu o mișcare bruscă. Să fim practici! spuse în încheiere. În ce mă privește, de problema sechestrului ar trebui să se ocupe autoritățile locale. — Autoritățile locale? se scandaliză Amed Habaja. Ce tot spui? Știi foarte bine că „autoritățile locale“ sunt o adunătură de imbecili nerușinați. — Și eu ce vină am? protestă celălalt. Îi plătim ca să ne protejeze; iar dacă nu sunt capabili să ne apere, eu nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bine la ce ți-am spus și nu mă mai bate la cap cu soarta cretinilor ălora... După câțiva metri, se întoarse: — Era să uit! exclamă. Poți folosi un milion de franci ca să-i salvezi. — Un milion de franci? se scandaliză celălalt. Atât de puțin prețuiește viața acestor nenorociți? — Este mai mult decât plătește asigurarea, dragul meu. Cu mult mai mult! Pilotul rămase uluit și, în cele din urmă, se așeză pe scara aparatului, locul său preferat, de unde privi acel du-te-vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
trei cămile. — Vrei să te întorci acolo cu cămilele? întrebă surprins Nené Dupré - și, în fața gestului mut de aprobare, întrebă: De ce? — Acum am nevoie de ele. — Pentru ce? Mă vor ajuta să lupt împotriva dușmanilor mei. — Trei cămile hămesite? se scandaliză celălalt, incapabil să dea crezare celor auzite. Când nu ai mai nimic, te mulțumești cu orice. Nu contează puterea armelor, ci felul cum știi să le folosești. — Cum dorești! spuse pilotul, derutat. Până la urmă, ar fi mai bine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
greșeală? — Puteți spune ce vreți, doar să recunoașteți că responsabilitatea vă aparține întru totul. — De acord. — O să accepte Mecanicul? Dacă nu acceptă, eu și un coleg de-al meu o să semnăm ca martori. Altceva? — Să predați armele. — Toate armele? se scandaliză Sam Muller. Îți dai seama ce-mi ceri? — Desigur. Celălalt refuză cu convingere. — Asta n-o vom face niciodată. Am rămâne la mâna voastră. Ceea ce putem face e să vă predăm o parte din arme, dar să ne păstrăm destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îi aminti interlocutorul său. Și toate din aceeași cauză. — Dar de celelalte nu mă simt răspunzător - zise. Să lupți împotriva imohagilor în deșert a fost întotdeauna o sinucidere, și ați avut mult noroc că ați scăpat cu viață. — Noroc? se scandaliză însoțitorul său. Despre ce dracu’ vorbești? Am avut tot ghinionul din lume. — Greșești... - îi răspunse Gacel cu naturalețe. Ați avut tot norocul din lume, fiindcă încă nu v-ați înfruntat cu cel mai rău dintre dușmani. — Mai rău decât căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gheare, iar mitena le lasă a se-ntrevedea, la dame, în chipul unor unghiulare unghii policrome... Aș mai adăuga, iubită Nora (iubită-n ora când mă joc cu Carmen!) că striptizul acesta digital, dezmănușarea va să zică, n-ar trebui să te scandalizeze mai mult decât înmănușarea, care-i inversul celui dintâi, după cum inversul lu-Aron e Nora și al lui Elisav, Vasile. Dl profesor se gândea, desigur, la un fragment din Poarta neagră, unde Arghezi îl descrie, în detaliu, pe filfizonul de director
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
din aceasta vreo consecință practică, malițios cu candoare, având păreri definitive în toate chestiunile fundamentale, dar procedând șovăitor în cele banale. Teribilismele sunt o mască a nesiguranței de sine, nesiguranța și poza fiind caracteristici pentru erou. Pe firava Lilli o scandalizează cu opiniile despre profesori. Sunt mulți imbecili printre profesorii tăi?, întreabă el făcând pe grozavul. Nu... cum ar putea să fie? Se uimește fata. În nuvelele Icoane la mormântul Irinei și Conversații cu o moartă autorul este obsedat de moartea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
uneori apar lipsite de sens, alteori potrivnice sensului, absurde, eventual libere în privința sensului. Nu le numim întotdeauna astfel, dar sesizăm, de pildă, că se sustrag ușor înțelegerii obișnuite. La limită, ajung de neconceput pentru mintea omenească, fiind în stare să scandalizeze gândirea însăși. Apar uneori de-a dreptul stranii, ca dintr-o altă lume. Aduc în față tocmai limitele comprehensiunii și ale exprimării noastre, generând atunci paradoxuri insolubile. Nu îmi propun o cartografie a celor străine sensului, lucru probabil cu neputință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și retrasă. În unele situații, ajunge de-a dreptul diafană, enigmatică. Astfel, se spune despre Diogene, excentricul filozof din Sinope, că își scandaliza contemporanii cu gesturile sale neobișnuit de libere. Printre altele, . Cum singur va mărturisi, dacă a le face ca atare nu-i absurd, nu-i absurd nici a le face în piață (Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filozofilor, VI, 69
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Caracterul său scandalos nu se mai întoarce asupra grecului în persoană, ci pune în discuție ceea ce se petrece în viața publică, în stradă, înainte de toate cele convenționale, ipocrite. Absurd ne apare mai curând gestul omului de bun-simț, care se socotea scandalizat de conduita lui Diogene. Iar scandalul inițial ajunge pentru noi altceva, o enigmă. Se șterge aproape fără urmă conturul aspru sau insuportabil al celor de primă instanță. Dar se poate vorbi totuși despre ceva elementar, de primă instanță? Să vedem
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ghicise în Otilia o prietenă de vârsta lui, un factor feminin care-i lipsise. Că o fată de optsprezece ani arăta atâta interes pentru un om în vârstă, asta i se părea ciudat. Mai curios era că ceilalți nu erau scandalizați. Dacă moș Costache părea de-a dreptul încîntat și specula cu umilință această situație, Aglae și Aurica nutreau în priviri invidia. - Vă plimbați mereu, zise la un moment dat Aurica, cuglas moale, pe noi nu ne onorați niciodată... - Vai! se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
drojdia cu degetul și o mânca. - Ce zici, Costache? îl stimulă Pascalopol. Moș Costache privi prudent în dreapta și-n stânga și apoi, ridicîndu-se puțin ca să vorbească mai aproape de urechea moșierului, șopti: - Și Aglae ce-o să zică? - Doamne, cum ești! se scandaliză blând Pascalopol. Ce-țipasă ce-are să spună cocoana Aglae?! Ea n-are nici un drept să se amestece în afacerea asta, care n-o privește. Otilia este, sau nu fata nevestei tale? E adevărat, sau nu că i-ai folosit banii, fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
grasă, cea de la pian subțire, înaltă, dar cu membre dezvoltate, cărnoase. Felix nu-i cunoștea și privi zăpăcit înspre moș Costache, pe care Stănică îl ținea locului de braț în pragul celeilalte uși, care dădea spre interiorul casei. - Cum, se scandaliză Stănică, nu cunoști pe domnișoarele,pe domnul? - Așa cred, că nu-i cunoaște, spuse timid Weissmann, dumnealor sunt în ani superiori. Stănică privi îngrijorat la moș Costache, către care se vede că afirmase că musafirii sunt prieteni de-ai lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
meu e cam bolnav, nu trebuie să-l supărăm. - De bolnav, e bolnav, n-ai grijă dumneata, replică fata, nepăsătoare. Are un gât congestionat, ceva de speriat! Mult n-o duce așa. - Crezi? întrebă Stănică mai mult interesat decât speriatsau scandalizat de cinismul fetei. - Dumneata, domnule Felix, zise domnișoara de la pian,îmi faci impresia că nu te simți bine cu noi. Ești cast, nu suferi tovărășia femeilor? - Ba da, ba da! spuse automat Felix. - Ce vorbiți, sări Stănică, vărul meu să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
le-am dat a înțelege că aici nu e ce cred dumnealor. Eu însumi, îți mărturisesc, am fost indus în eroare. Mi-au spus că te cunosc, că așa și pe dincolo. Dacă știam, nu-i aduceam. Dar, domnule (se scandaliză el), ce stricăciune, ce lipsă de creștere! Asta e noua generație! Păi, domnule, pe vremea mea fetele erau sfinte! Olimpia să se maimuțărească în halul ăsta?! Am adorat-o, am cultivat-o, și nu m-am apropiat de ea decât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcut nimic.Pentru asta se cere să ai înstinct, să te naști cu sentimentul enibaharului. Fetele de pe pat strâmbară din nas. - Ce, sări Stănică, faceți mofturi? Știți voi ce e mirodenia? Ați mâncat voi pătlăgele vinete cu scorțișoară? - Vai! se scandalizară fetele. - Ba e bun, zise Agripina. Stănică ține minte. Bunicii noștriașa găteau, numai cu untdelemn, cu mirodenii și în tingiri de aramă cositorite. Și mâncau mai mult pește și carne de oaie. Pătlăgelele așa se fac: cureți vinetele de pieliță
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
familie bună. Ana merse până acolo încît, în grabă, oferi lui Titi câteva mici atenții de ordin erotic, de care acesta era atât de lipsit de multă vreme. Veni și soțul, se arătă încîntat și generos, comandă de băut, se scandaliză la ideea ca Titi să plece așa de repede și, când după o noapte de băutură, constatară că s-a făcut ora patru dimineața, toți sfătuiră pe Titi să rămână până se face bine ziuă. Soțul dispăru, și Titi avu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]