42,999 matches
-
împărțind lumina albă într-un spectru. Astfel încât nimeni nu se mișca în viață liber de vise. Noi imagini și gânduri veneau spre mine rostogolindu-se. La urma urmei poate că timpul nici măcar nu exista. Numai anotimpurile ne bântuiau - în arhitectura scării vârstelor, în formă de spirală dublă, suind și coborând vieți omenești. Dacă toate astea erau adevărate nu avea nici un sens să mă grăbesc; totul era infinit, fără limite, în absența timpului. Totuși trebuia să mă grăbesc încet, să ajung acasă
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
holul rece, legată iarna cu cîrpe, ca să nu-i pleznească țevile. Cîte 4-5 etaje serioase (unul se lungește cam cît două etaje din blocurile bucureștene), fără ascensor. Ajungi sus gîfîind, ca telefonistul din Desculț în parc. Pe lungul drum al scării către etajele de sus, ai însă o consolare: să admiri balustradele jugendstil, una mai frumoasă ca alta, cu șerpuiri neașteptate, care mai de care mai decorative, de parcă toate clădirile s-ar fi înscris la un concurs de balustrade. Hei, coșar
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
am viețuit la rădăcina caisului, Am supt apa, am supt lumina, Am fost mâncată de viermi și de clipe, Am așteptat secole să vină primăvara, Am înnodat nopțile fibră cu fibră. Ploile mi-au întins sforile, Umbrele mi-au ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
SOMN. SOoooooMN.... Mă joc? Nu mă joc. Dușmanul meu mă mușcă de ceafă și, pînă să mă apăr, resturi nedigerate de imagini și gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară rezemată de un perete alb, scobesc o țeavă de stuf, plină cu polen de albine, în timp ce pe aripa mea stîngă s-a așezat un fluture cu un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
duse concertat în "Scânteia", în "România liberă", în "Victoria" (director: N. D. Cocea), în "Contemporanul", în "Revista literară" (director: M. R. Paraschivescu), în "Orizont" (director: Sașa Pană), cu nuanțe care le deosebesc, ce e drept, cu diferențe de ton pe scara agresivității, dar toate urmărind, ca efect ultim, reducerea adversarului la tăcere și scoaterea lui din joc. (V. și V. Igna, op. cit.). Nu putem susține că doar oportuniștii politici au dus în epocă aceste campanii. Erau și intelectuali aliniați din convingere
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
Și dacă nu-mi suiam privirea Spre cer către un cârd de berze Care vâsleau atunci spre soare-apune, N-aș fi descoperit ce-i nemurirea. Penitență Mă apăsau deșertul nopții, Cetatea în paragină, muțenia, Când L-am văzut pe treapta scării La care nu puteam ajunge. ' Cum vii cu mintea dezbrăcată Ca să-mi aduci în dar nimicnicia, După atâta vreme de zăbavă ? Întoarce-te și pregătește-mi Înfățișarea ta de sărbătoare'. Am alergat acasă într-un suflet Și-am început să
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
făcea târziu, trecură anii, Până în ceasul de-ntuneric Când m-am înspăimântat la gândul Că nu se mai putea să mă aștepte. M-am smuls cu grabă dintre lucruri, Și-am izbucnit în golul nopții, Am revăzut cetatea părăsită, Treptele scării fără nimeni Și am căzut cu fața în țărână. Pe când mă zbuciumam jelindu-mi Întârzierea, viața mea pierdută, Grăi pe-aproape glasul nentrupării: 'Împodobită-mi ești de deznădezde: Lumină fie-ți sfâșierea' . O cale Mergeam printre coloanele de arbori, Sub
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
înfăptuire se prefigura într-o activitate continuă la care visasem în adîncul ființei mele, de cînd începusem să cunosc taina și atracția lecturilor de la care mă adăpam. Am ajuns la timp la gară. Lovinescu săltă cu un avînt tineresc pe scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea ferestrei, fluturînd cu mîna un gest de rămas bun, încărcat de o înțelegere tandră
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
a momentului, factura însăși a prozei din Euridice, simbolică, onirică, mitică. Învinuirea de evazionism, de estetism decadent putea oricând să cadă asupra lui Petru Dumitriu, astfel cum căzuse asupra Ninei Cassian, colegă de generație, pentru poeziile din volumul postavangardist La scara 1/1, și el din 1947. Mai bine să se piardă în cețuri, își va fi zis Petru Dumitriu, acel în- ceput de carieră literară stânjenitor, de se va găsi cineva să-l aducă în discuție. S-ar fi văzut
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La anticariat, pe Lapusneanu, cele două vînzătoare mănîncă enorme felii de pîine cu parizer și rîd în neștire. Întors, trag scară după mine (casă scărilor!), îmi controlez cuvintele cu trei țevi, le curat îndelung. Număr butoiașele cu pulbere. Mă doare piciorul stîng. Mă voi îndopa cu aspirine, voi sorbi ceaiuri negricioase, voi citi infinit... * Te anunțasem că am cumpărat o "Carte
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La anticariat, pe Lapusneanu, cele două vînzătoare mănîncă enorme felii de pîine cu parizer și rîd în neștire. Întors, trag scară după mine (casă scărilor!), îmi controlez cuvintele cu trei țevi, le curat îndelung. Număr butoiașele cu pulbere. Mă doare piciorul stîng. Mă voi îndopa cu aspirine, voi sorbi ceaiuri negricioase, voi citi infinit... * Te anunțasem că am cumpărat o "Carte de bucate". Știai tu
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
să-l fure sau să-l spargă, deoarece noi suntem mult prea civilizați ca să ne dedăm la chestii din astea mărunte, am văzut o vietate. Pardon? Cine-a vorbit? Că n-am înțeles: adică, să se fure la noi pe scară?! Vai de mine! Se poate? Aici se pot vedea în stare și mărime naturală copii cuminți și babe frumoase, da' știți cum? Pe lângă ele Ileana Cosânzeana e un... mă scuzați de expresie... Așadar, în fața mea stătea femeia pe care eu
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
sub formă de oaie ce-i drept cam rătăcită de turmă, care sunt eu, avea s-o leșine pe musafiră și-i puteam lua elasticul să-mi fac praștie... Prostii! Vorbeam despre ușa cu ajutorul căreia o mare parte dintre locatarii scării comunică între ei, respectiv, scriind cu cretă: "Gicule, sunt la mama, vino și tu, că n-am avut ce face de mâncare..."; "Tănțico, sunt în delegație, pa!"; "Mai treci pe la mine, Alessandra." (o fi cea de la Antena 1?). Copiii sunt
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
vopsea de ulei, de fapt ultima variantă a fost folosită o singură dată și a rămas acolo, în partea de sus a ușii scrisă citeț și apăsat: Aici locuiește un bou!" - semnul exclamării a fost o revelație, că adică, pe scară nu toți sunt mediocri ca mine. Nu exclud posibilitatea ca, pe o altă ușă, să scrie: "Aici locuiește un porc..." Doamne-ajută! - Domnule, ca să nu vă mai rețin, a continuat Doamna, vecinul meu de alături are un câine, un ceva, că
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
domiciliu forțat la Miercurea-Ciuc, mă obișnuisem cu prezența lui alături de Dinu. Rămăsese singur după moartea soției sale, deși era îngrijit de fiica lui, Gabi Defour, și de bătrânele sale surori. Locuia într-o casă veche cu intrare umbroasă, pe o scară strâmtă, într-o cameră mare, plină de praf și de foteluri desfundate, cu rafturi de cărți până în tavan, cu un pat îngust de schimnic vârât într-un colț al odăii. Când intram în această odaie, unde ne chema deseori, aveam
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
de lucru mâinilor noastre. Eram cu Dinu, Dr. Nini Radian și Sandu Lăzărescu cu soțiile lor. Dr. Voiculescu ne citise sonetele scrise în săptămâna ce tocmai trecuse. Dinu asculta tulburat, cu sufletul plutind în cuprinsul lor enigmatic. Seara coboram amețiți scările și ne întorceam să-l mai privim o dată pe bătrânul mag, care ne privea din cadrul ușii, având pe chip un straniu zâmbet, căci ne posedase sufletele, topite în creuzetul imaginației și simțirii sale. După moartea tatălui meu în închisoare, când
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
piele" (a dramaturgului?) pentru "a spune bună ziua rînjind" viitorului chiriaș (poetul? prozatorul?), încearcă, zadarnic, să găseasc diferența specifică dintre proprietarul bogat (dramaturgul) și chiriașul grăbit (poetul, prozatorul) care nu-și plătește chiria, scuipă de la balcon, aruncă coji de semințe pe scară, se poartă ireverențios și se încălzește arzîndu-și scaunele, rafturile, tapetul. Și ce face diferența dintre ei? Fictivul și nonficțiunea? Durata, ziua, viața omului, cum se vede sau, cu vorba lui Radu Petrescu, ce se vede? Ce mai rămîne după scurgerea
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
Simona Tache Acum două zile, doctorul de familie al capitalei, Sorin Oprescu, a inaugurat pasajul de la Universitate. Totul era bec pe-acolo, scările rulante mergeau ceas, un brăduț urâțel dotat cu o boxa din care curgeau colinde trona modest în mijlocul incintei, iar pavajul de marmură era proaspăt lustruit. Azi dimineață, scările rulante nu mai mergeau. Erau oprite și încercuite de muncitori care le
Văruind vei dobândi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21166_a_22491]
-
Sorin Oprescu, a inaugurat pasajul de la Universitate. Totul era bec pe-acolo, scările rulante mergeau ceas, un brăduț urâțel dotat cu o boxa din care curgeau colinde trona modest în mijlocul incintei, iar pavajul de marmură era proaspăt lustruit. Azi dimineață, scările rulante nu mai mergeau. Erau oprite și încercuite de muncitori care le gâdilau pe ici pe colo, prin punctele esențiale. Rezultă că experiența acumulată cu ocazia sutelor de vizite de lucru ale lui Ceaușescu încă le mai folosește românilor. Un
Văruind vei dobândi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21166_a_22491]
-
mâna cu 2 centimetri mai mult decât era cazul și ar fi înhățat, din greșeală, carnatul de pe grătarul vecinului, scuzele ar fi fost recepționate cu mai multă amabilitate. Una e că vecinul de grătar să-ți fie și vecin de scară, alta e să fie un necunoscut venit din cealaltă parte a țarii. O variantă intermediară acceptabilă, pentru cei care preferă totuși băile de necunoscuți, ar fi grătarul în parcarea de la mall. Oferă și senzația că ai plecat în excursie, dar
La gratare in parcare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21165_a_22490]
-
năvălit în camera în care se îmbracă mirele și i le-a aruncat acestuia în ochi. A mai apucat să-i arunce și un pantof în cap, după care a făcut stanga-mprejur. Suspinând și șchiopătând, a coborât în goană scările, s-a urcat pe cal și dus a fost. Mirele n-a mai plâns, că data trecută. A rămas doar puțin trist. Autoarea trucajului de mai sus se numește Iuliana și e o cititoare fidelă a blogului. Mulțumesc, Iuliana!
De ce-a fugit Stolojan de la altar by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21167_a_22492]
-
urc din nou în tramvai. Ora 10.11: Mă dau repede jos, înainte să închidă ușile. La derută. Ora 14.00: După o ocolire prin Ploiești și 24 de mijloace de transport, dintre care o căruță, o tricicletă și niște scări rulante, ajung la redacție. Îmi îngroș vocea și îi spun lui Dede de la recepție că îl caut pe Mircea Toma. Pe Toma îl caută tot felul de ciudați. Dede îmi zice că nu este. Îi mulțumesc și-i cer voie
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
regim și în două săptămîni (hai, două săptămîni juma’) o să fie ca nou. Plus că poate se enervează și, pe lîngă regim, face și puțin sport. Păi, ce, cît de greu poa’ să fie să urci (zilnic!) două etaje pe scări? Categoria “Sînt la regim” Asta e, după mine, cea mai amuzantă. Pentru că regimul înseamnă, de cele mai multe ori, foame toată ziua și clacat seara, pe la ora 23, în fața unei fripturi cu cartofi prăjiți și murături sau a unei gustări compuse din
Despre burticile bărbaților by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21198_a_22523]
-
din ea o lume a frumosului mut. O lume în care oamenii vorbesc numai prin atitudine. Ai văzut In the mood for love? E un film de dragoste în care, în loc să-și vorbească, protagoniștii se plimbă cu rîndul pe niște scări. Uite-așa te-aș vedea eu pe tine: plimbîndu-te mută prin politică, ca pe niște scări. Te-am privit, odată, la o prezentare și - deși purtai niște sandale cu tălpi de 20 cm și nu aveai la dispoziție scări - mi
Scrisoare deschisă către domnişoara Goe Băsescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21199_a_22524]
-
Ai văzut In the mood for love? E un film de dragoste în care, în loc să-și vorbească, protagoniștii se plimbă cu rîndul pe niște scări. Uite-așa te-aș vedea eu pe tine: plimbîndu-te mută prin politică, ca pe niște scări. Te-am privit, odată, la o prezentare și - deși purtai niște sandale cu tălpi de 20 cm și nu aveai la dispoziție scări - mi s-a părut că ai atitudine. Poate doar mi s-a părut, habar n-am. Dacă
Scrisoare deschisă către domnişoara Goe Băsescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21199_a_22524]