54,049 matches
-
Ionel Mihăilescu (Anucikin) franțuzit, prețios în atitudinea cu care se ia în serios, fiind înfrînt chiar de propriile limite, Marius Chivu (Panteleiev), un personaj care nu apare în piesă, doar se vorbește despre el, pe care regizorul îl aduce pe scenă, cu bîlbîielile lui cu tot, sporind umorul, Șerban Pavlu, servitorul lui Podkolesin, Irina Petrescu (Arina Panteleimonovna, mătușa fetei de măritat), Ana Ioana Macaria (Duniaska). Doar Răzvan Vasilescu și Doru Ana nu au jucat și în “Unchiul Vanea”. Și aici, și
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
prăfuit. Este nevoie de comedii, de regizori inspirați, care să-i conducă pe actori spre spiritualitatea replicilor, care să salveze căderea în derizoriul ieftin și imediat spre care prea mulți tind la prima mînă. E foarte greu să pui în scenă o comedie fără adaos comercial. E foarte greu să-i faci pe oameni să rîdă din tot sufletul, dar fără stridențe. Această montare a reușit. A reușit să revigoreze mijloacele ce păreau epuizate ale unor actori implicați, a reușit să
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
din decorul scenografului Mihai Mădescu, de pașii pe care îi fac unii sau ceilalți pe podelele din lemn, unduindu-se pe lîngă siluete de case strîmbe, strecurîndu-se pe străduțe înguste-înguste, tot atît de bine culoare meschine din interioarele locuințelor protagoniștilor. Scena devine brusc mult prea mică atunci cînd cei cinci pretendenți intră cîntînd la cîte un instrument muzical, folosit ca ultimă armă de seducție - fluier, chitară, cinel, trombon, acordeon. Formează ad-hoc o mică orchestră, un cvintet ce interpretează o serenadă, o
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
ad-hoc o mică orchestră, un cvintet ce interpretează o serenadă, o modalitate, alta (a cîta?) de a o cîștiga pe nehotărîta Agafia Tihonovna. Inocentă, seducătoare și chiar îndrăgostită de toți cei cinci bărbați. Dar numai unul îi poate fi soț! Scena devine într-o secundă mare și pustie în finalul spectacolului cînd alesul, Kocikariov, fuge pe geam, luînd în fuga lui și orice umbră de promisiune făcută. Ba a sărutat și buzele dulci ale viitoarei soții... Înainte de a sări pe geam
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
Yuriy Kordonskiy...O realitate pe care avea să o introducă în spectacol, cîndva, pe nesimțite, ca o tînguire vizionară, o romanță rusească tulburătoare, un comentariu al sunetelor ce anticipează șirul de frustrări, de refuzuri, de tristeți care se instalează pe scenă odată cu izgonirea celor patru pretendenți perdanți... “ Birjar, nu-ți goni caii! N-am unde să mă mai grăbesc Și astăzi pe cine să iubesc? Birjar, nu-ți goni caii!”
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
ruși, proaspăt traduse aici în Apus, un univers foarte diferit de clișeele curente - romane polițiste cu mafioți ruși, story-uri sentimentale à la Doctor Jivago, memorii și mărturii despre ororile totalitarismului ori dezbateri interminabile în jurul problemelor democrației ruse. Cunoscătorii avizați ai scenei literare ruse se referă la o adevărată revoluție culturală, manifestată printr-o deschidere fără precedent spre circuitul de valori, idei și bunuri din întreaga lume, dar în prelungirea unor tradiții ale literaturii ruse postbelice neoficiale, în care groaza și absurdul
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
relațiilor cu bătrînul continent, primejdiile globalizării și ale terorismului etc. Printre autorii interesați de deslușirea surselor și mecanismelor atentatelor sinucigașe, de pildă, figurează și Joseph Croitoru, un publicist care în paginile presei germane s-a dovedit un bun cunoscător al scenei intelectuale românești. În același teren minat al actualității se avîntă și cîțiva filozofi, între care francezul Jaques Derrida, dar și reputați politologi ca de pildă americanul Chalmers Johnson sau marea doamnă a intelighenției de peste ocean, Susan Sontag. Triumful literaturii de
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
pînă aici a fost pregătit pas cu pas, ca orice performanță adevărată și solidă. Apropierea de one man show a însemnat și spectacolul Cetatea soarelui, în regia lui Mihai Măniuțiu, dar și rolul extraordinar din Creatorul de teatru, pus în scenă tot de Alexandru Dabija și tot la Teatrul Act. Krapp și structura complicată a monodramei Ultima bandă... au venit pe un teren pregătit cu enormă răbdare și cu responsabilitatea cu care își construiește cariera un mare actor. Drumul acesta spre
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
și el. Mănîncă ticăit două banane, mereu două, trage cîte-o dușcă, sau două, după o perdea, mereu după perdea, lumea lui este amorțită și întoarsă către trecut, definitiv. Parcurge un ritual ca un prolog, ca o pregătire înaintea întîlnirii cu scene din viața lui. Cu el însuși. Așa cum fiecare are o sumă de gesturi pe care o traversează cu sfințenie înainte de a se apuca de treaba zilnică. Are un teanc de benzi de magnetofon pe care sînt imprimate fragmente din viața
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
reia, oprește, plînge, se înjură, se ascultă, oprește, trage o dușcă după perdea, tușește, se șterge la gură cu dosul palmei, dă drumul, plînge, se revoltă... Nu mai e loc de cuvinte. Ci doar de senzații. După stingerea luminii pe scena de la Act, plec în mine. Simt nevoia să împrumut o bandă. Dar nu mai am magnetofon...
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
individual sînt unul și același, însă nu și cînd se joacă în echipă), scenografia, culisele (zonă în care publicul n-are acces), publicul însuși. Nu e vorba despre clasica dialectică aparență-esență, ci chiar despre mecanismul de producere a sinelui: „O scenă corect regizată și interpretată determină publicului să atribuie un sine personajului jucat, dar această atribuire - acest sine - este un produs al scenei care are loc și nu o cauză a ei.” Spre deosebire de cazul spectacolului de teatru propriu-zis, la care publicul
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
publicul însuși. Nu e vorba despre clasica dialectică aparență-esență, ci chiar despre mecanismul de producere a sinelui: „O scenă corect regizată și interpretată determină publicului să atribuie un sine personajului jucat, dar această atribuire - acest sine - este un produs al scenei care are loc și nu o cauză a ei.” Spre deosebire de cazul spectacolului de teatru propriu-zis, la care publicul ia parte într-o mult mai mică măsură și nu condiționează performarea, interacțiunea socială presupune, pentru buna desfășurare a jocului, o serie
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
sine, echipele de joc social, regiunile și comportamentele regionale (spațiul de joc și culisele), rolurile discrepante și comunicarea neadecvată personajului, arta gestionării impresiei - sînt aspectele de care se ocupă Erving Goffman, în ceea ce, pornind de la locul comun al lumii ca scenă, se dovedește o explorare a sinelui ca produs social, a modelului impus de standardele societății și a limitatei zone de libertate în punerea în scenă a eului. Lucrare avînd în centru microstructurile sociale, Viața cotidiană ca spectacol s-a dovedit
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
de care se ocupă Erving Goffman, în ceea ce, pornind de la locul comun al lumii ca scenă, se dovedește o explorare a sinelui ca produs social, a modelului impus de standardele societății și a limitatei zone de libertate în punerea în scenă a eului. Lucrare avînd în centru microstructurile sociale, Viața cotidiană ca spectacol s-a dovedit în timp a fi, într-un fel, „veriga lipsă” între lectura micro- și cea macro-sociologică, se consideră în lumea științelor sociale. Teoria literară exploatează la
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
ci, dimpotrivă, un artist livresc ale cărui scrieri se subordonează idealului de estetizare a lumii. Așa cum se va strădui autorul să demonstreze, estetismul constituie baza viziunii erotice, thanatice și eroice a poeziei coșbuciene, accentul căzând pe coregrafia, pe punerea în scenă a momentelor dramatice. Sunt indicate mai ales influențele livrești care au determinat opțiunea poetului pentru anumite formule artistice precum idila. Andrei Bodiu urmărește armoniile estetizante din versul coșbucian, caracterul scenic al descrierilor de natură, detectând pretutindeni ecouri intertextuale, toate închegate
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus în literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
și cealaltă, născută prin ricoșeul unei atitudini ferme și violente de contrariere a orizontului de așteptare public nu prin frustrare, ci prin surplus. Exemplu: Michel, din Plateforme, este un împătimit, à défaut, al peep-show-urilor. Houellebecq scrie o carte care, prin scenele sexuale explicite, poate substitui peep-show-ul. Dacă în primul caz literatura este susținută din afara ei, de critică, premii și/sau cercuri academice, în vreme ce scriitorul scrie dezinteresat, în cel de-al doilea sprijinul vine din interior, însă prin intermediul unei apostazii: scriitorul se
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
cabaretul aflat pe colț, la intersecția vecină, unde boema își petrecuse noaptea făcînd tărăboi.» 9) Într-un eseu publicat în 1989, scriitorului Dominique Noguez i se pare plauzibilă întîlnirea dintre teoreticianul dictaturii proletariatului și tinerii dadaiști. Iată cum reconstituie Noguez scena: «În localul afumat, spectatorii se înghesuie în picioare pînă la marginea micii estrade, plină și ea de o faună veselă. Două reflectoare proiectează umbrele gigantice ale veselilor ștrengari conducînd marele sabat... În acel moment, pe ritmul neîndurător de regulat al
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
tramvaie cu gard, primarii de sector ne oferă piețe cu prețuri ieftine. Dar în clipa în care Bucureștiul se umple de apă, nimeni nu mai răspunde de nimic. Nu contează că au trecut 13 ani de la ieșirea lui Ceaușescu din scenă. El e de vină! Tot Ceaușescu e de vină pentru că nu se face privatizarea a diverși monștri industriali, fiindcă el i-a proiectat autarhic. Dar de 13 ani, tot Ceaușescu e de vină că la noi privatizarea e făcută imbeciloid
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
ca nimeni altul să savureze sonoritatea cuvintelor celor mai exotice, iar sensul lor aproape că nici nu mai contează. Pentru scriitor importantă este doar funcția lor de semnificant, nu și cea de semnificat, așa cum se poate deduce din această savuroasă scenă de bătaie: „Execut fulgerător un myo sho, dar m-a ginit, era vulpoi! Parează cu un kakuyu-matsu, deșirîndu-se prin aer ca o brezaie și-mi întoarce un fukito. Mă prind la timp (...) și zbang! îi izbesc în umăr o thamisho-ta
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
peste un kilometru În lacul Michigan, au răsunat tobele tradiționale japoneze (ce măiestrie!) iar orchestra care a interpretat muzica japoneză și americană a Încântat spiritele. Una dintre cele două violoniste care cântau și dansau În același timp pe o mică scenă Înaltă vorbea românește! Băutura tradițională sake s-a servit direct din bărdace, folosindu-se cutiuțe masu făcute din lemn hinoki cu miros de lămâie. Să bea oricine pe săturate... Câte nu ar fi de spus despre RSNA 2009! Pe site
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
societate. De aici, conchide autorul, decurge metodologia apropriată examinării romanului, metodologie ce n-ar mai putea fi aplicată nici unei alte specii literare: „Reușita unei opere narative - frumusețea ei, cum se spunea odinioară - rezultă din convergența dintre universul fictiv pus în scenă și procedeele formale care îl evocă. Dat fiind faptul că operele narative în general și romanul în special nu se mulțumesc să descrie realitatea, ci o reinventează mereu pentru a o înțelege mai bine, diferența dintre aceste opere nu poate
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
actori și cu mișcările lor, m-am plimbat pe pasarelă, m-am mutat de pe un scaun pe altul, am refăcut, secvențial și fragmentar, momente dintr-o montare pe care n-am văzut-o decît prin ochii celorlalți, o punere în scenă care se modulează în imaginația mea din amintirile altora, subiective, ale celor ce-au văzut Revizorul lui Pintilie de la Bulandra. A fost primul lucru de care m-am atașat în redacție. Schița de decor am primit-o cadou, acum doi
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
Felul în care își comentează decorurile la diferitele spectacole la care a lucrat devine o modalitate care îl introduce pe cititor în dinamica unui alt tip de limbaj, un alt tip de a privi o montare și universul ei pe scenă, provocînd, poate, un alt fel de interes, avizat, să-i spunem. Decorurile lui Paul Bortnovschi sînt tulburător de vii, de moderne ca propuneri și soluții. Paul Bortnovschi, arhitectul sedus de Liviu Ciulei întru magia teatrului, este un intelectual de rasă
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
de Liviu Ciulei întru magia teatrului, este un intelectual de rasă, cu formație solidă, la curent cu tot ce este major și de anvergură în spațiul mondial al arhitecturii și, deopotrivă, al scenografiei. Proiectele fabuloase pentru construirea unor teatre cu scene complexe, mobile, reasamblabile, studiul pînă în cel mai mic detaliu al fiecărei etape de elaborare pun în valoare o minte cucerită pentru totdeauna de modernitate. Pledoariile pentru ieșirea din rigorile scenei à l’italienne sînt, de pildă, adevărate obsesii, formulate
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]