753 matches
-
de răcoritoare - alt sifon cu lămâie - este refuzată. Acest moment scurt are un potențial crescut de intimitate (conversația, privirea în ochi, acel abia șoptit „cum vă merge cu adevărat?“), domolit de prezența celor șase slujitori ai nababului. Trei însoțitori duc sceptre în forma penelor de păun, alți trei poartă cozi de iac montate în argint, toți foarte serioși, așa cum se cade la o astfel de ocazie. Sir Wyndham îi ignoră cu stoicism, pretinzând că-și drege glasul. — Înălțime, vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
izbucni în mijlocul ringului, luminând actorul are îl interpreta pe Arlecchino, îmbrăcat în costumul său cu model de tablă de șah, cu pătrățele albe și negre, cu jumătatea sa de mască asortată. Privi viclean în jur, ținând ridicat în aer un sceptru lung. Bang. Păși înainte și porni în marș prin ring, iar o procesiune de artiști i se insinua în spate; alte personaje din commedia dell’arte, precum și spirite, zâne, prințese și prinți, vrăjitori. Unii pășeau, alții dansau, veneau pe roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ne revedem la altă berărie: mania paranoidă a lui Hudiță putea să ne pună din nou într-o situație ridicolă. Tipul era oricând în stare să se proiecteze în cine știe ce personaj istoric și să vadă în halba de bere un sceptru ori un buzdugan numai bun pentru a-și pedepsi supușii care nu-i prea înghit discursul patriotic. Am rememorat momentul oridecâteori am analizat cazul unor maniaci mult mai cunoscuți decât sărmanul Hudiță din Târgu Ocna. Aceștia s-au identificat cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ne revedem la altă berărie: mania paranoidă a lui Hudiță putea să ne pună din nou într-o situație ridicolă. Tipul era oricând în stare să se proiecteze în cine știe ce personaj istoric și să vadă în halba de bere un sceptru ori un buzdugan numai bun pentru a-și pedepsi supușii care nu-i prea înghit discursul patriotic. Am rememorat momentul oridecâteori am analizat cazul unor maniaci mult mai cunoscuți decât sărmanul Hudiță din Târgu Ocna. Aceștia s-au identificat cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit Într-un singur cincinal; iar pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o umbră care nu s-a arătat decât în visul Clitemnestrei, povestit Electrei de către Crisotemis, așadar, evocat printr-o relatare indirectă: „Cică l-ar fi văzut (eisidein) pe tatăl nostru”, deci pe Agamemnon însuși, „sădind cu mâna lui în cămin sceptrul purtat de el odinioară. Iar din acest sceptru se pare că ar fi răsărit un laur înflorit, atât de mare, încât umbra lui se întindea peste tot ținutul Micenei”. Viziune nocturnă care constituie o sursă de phobos („groază”) pentru Clitemnestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în visul Clitemnestrei, povestit Electrei de către Crisotemis, așadar, evocat printr-o relatare indirectă: „Cică l-ar fi văzut (eisidein) pe tatăl nostru”, deci pe Agamemnon însuși, „sădind cu mâna lui în cămin sceptrul purtat de el odinioară. Iar din acest sceptru se pare că ar fi răsărit un laur înflorit, atât de mare, încât umbra lui se întindea peste tot ținutul Micenei”. Viziune nocturnă care constituie o sursă de phobos („groază”) pentru Clitemnestra ca și pentru Electra, certitudine că imaginile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
apă în care picurase doar câteva picături. Și asta îi luase aproape instantaneu durerea. Pe deplin calm și mulțumit de sine, consulul se opri ca să admire armoariile Franței imperiale. Un vultul de aur pe scut rotund, panglica Legiunii de Onoare, sceptrul și mâna justiției, toate înconjurate de o mantie azură cu hermină pe care erau presărate mai multe albine aurii. „Albina este o metaforă inspirat aleasă”, ținea să sublinieze el ori de câte ori avea vreun vizitator important, dar fără să intre în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
porunci din gură și veșmântul a fost nimicit. El porunci a doua oară și veșmântul a fost refăcut. Când zeii, părinții lui, văzură puterea cuvântului său, Plini de bucurie l-au omagiat : „Marduk e rege [al zeilor]”. Îi dăruiră un sceptru, un tron și un veșmânt regal (Enuma Eliș, IV, 25-29 ; cf. 3, p. 32). Pentru unii filosofi greci, în speță pentru Democrit și Leucip (secolul al V-lea î.e.n.), „de jur-împrejurul Universului” este întinsă, „ca o tunică [chitona], o membrană [himen
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Vârsta viitoare (ho aion mellon), dimpotrivă, are toate atributele durabilității: veșnicie, trăinicie, soliditate. Vârsta de acum e alcătuită din succesiunea imperiilor terestre (patru, după Daniel, 4Ezdra și Baruh); vârsta viitoare, atemporală, de fapt, e reprezentată de Împărăția lui Dumnezeu, sub sceptrul lui Mesia. Această vârstă invadează pur și simplu istoria, desființând-o și instaurându-se în locul ei definitiv. Împărăția cerurilor se pogoară brusc, omul neparticipând efectiv la „preluarea puterii”. Metaforic, după remarca lui Vielhauer, deosebirea dintre cele două vârste apare net
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
stătea chiar În fața lui: adânc, lat, Îmbrăcat În piele roșie și cu un suport pentru cap din același material, arătând de parcă era făcut din carne vie. Scăunelul pentru picioare părea să fi fost Împins ușor Într-o parte. Ca un sceptru regal, bastonul cu măciulie de argint era rezemat de brațul drept al fotoliului. Șula spuse: În orice caz, un lucru e absolut sigur: n-a suferit deloc. Totul s-a terminat Într-o clipă. Cândva asta se numea sărutul morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
A căuta originea cărții este o sarcină aproape tot atât de ingrată ca și aceea de a căuta originea vieții.” Eugeniu Speranția 797. „... Cărturarii sunt bătrâni ca vremea Și chiar eu, se pare, nu mai sunt. De la Ștefan: lacrima și sceptrul De la voi e rostul cărții, sfânt.” Florin Muscalu 798. „Cine scrie o carte deschide o ușă ori măcar o fereastră spre zări noi, spre un colț încă nevăzut al vieții ori al cerului.” Eugeniu Speranția 799. „Cititorul este un om
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
trecute: Harvard se mândrește cu a 356-a ceremonie de absolvire. Robele purtate de absolvenți și profesori le moștenesc pe cele ale călugărilor care predau în școlile mănăstirești în Evul Mediu, la unele universități cuvântările se țin doar în latină, sceptrele sunt elemente aproape nelipsite de la universitățile cu tradiție, iar unele amenajează chiar și un tron pentru conducerea universității. Și tocmai această tradiție, la fel ca toate lucrurile bune pentru care îi invidiem pe americani, este în fapt una moștenită de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
mai avea nici un conținut, ceea ce Însemna și că putea fi infinit de relaxată. Oricum rezultatul era același. - Consider aceste cuvinte ca o jignire! strigă Iusuf. Prefer moartea decât un asemenea răspuns! - Ah! tresări Ștefan. Atunci... Cu un gest scurt luă sceptrul domnesc de pe perna ținută de spătarul Mihail, se Întoarse și plesni tâmpla solului cu o forță care Îi zdrobi pe loc oasele craniului. Iusuf se prăbuși, mort pe loc, Într-o baltă de sânge. Voievodul puse sceptrul la loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gest scurt luă sceptrul domnesc de pe perna ținută de spătarul Mihail, se Întoarse și plesni tâmpla solului cu o forță care Îi zdrobi pe loc oasele craniului. Iusuf se prăbuși, mort pe loc, Într-o baltă de sânge. Voievodul puse sceptrul la loc și făcu semn ca trupul solului să fie luat din sală. Însoțitorii acestuia rămăseseră Încremeniți, așteptând porunca de a fi decapitați. - Mai are cineva preferințe? Întrebă Ștefan, calm. Tocmai spusesem că sunteți liberi. Se mai consideră cineva jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce ai făcut. Tu, Ordinul Apărătorilor, și cel care acum nu este aici, Oană. Vă mulțumesc și știu că asta e mult prea puțin. Lăsați-mă singur. Vreau să-mi adun gândurile. Fără Sfatul domnesc, fără spătarii care Îmi țin sceptrul și spada, fără Apărătorii care veghează asupra vieții mele. În această clipă, viața mea mă privește doar pe mine. - Înțeleg, măria ta... Pietro Înclină fruntea și duse pumnul În dreptul inimii. Ceilalți Apărători făcură același gest, În secunda următoare. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era căpitanul Oană, umbra lui, salvatorul lui În atâtea Încercări grele, strategul de geniu care găsise, Întotdeauna, calea spre miracolul victoriei. Totul se schimbase. Se Încheiase o epocă. Și nimeni nu putea ști dacă o alta va Începe, tot sub sceptrul său și tot sub flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Sau poate că nu. Poate că măcelul de la Valea Albă nu fusese decât semnul că trebuia să renunțe la visele lui de libertate și putere a țării și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a adus iepurașul alb Domniței! Marele Dregător: Aha!... Împăratul: Dar tu mi-ai adus bomboanele? Marele Dregător: (Îi dă un cornet cu bomboane) Sigur, Măria Ta... Împăratul: Acum iar o să stau cuminte pe tron fiindcă miai adus! Mi se topește sceptrul de plăcere când mănânc bomboane! Marele Dregător: (Scoate o hârtie și o pană și le prezintă împăratului) Și acum, Măria Ta, iscălește, te rog, aici! Împăratul: (cu gura plină) Nu vreau...nu-mi place să scriu, că mă murdăresc de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
său este incompatibil cu excesele sanguinare ale unei administrații japoneze în care se poate întrevedea mecanismul violenței sistematice a statelor totalitare. Nu mai puțin transparentă este și sinteza realizată între efigia mitică a Ruritaniei și critica militarismului german, în Le sceptre d’Ottokar. Până la un punct, regatul de turtă dulce și de păpuși în care pătrunde Tintin, Syldavia, pare să nu fie decât o replică a calmei Ruritanii, atât de familiare publicului de limbă engleză. Și totuși, odată eliminat convenționalismul de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
într-un regat al imaginației eliberate, ci pătrunderea într-o fortăreață inexpugnabilă, dincolo de marginile căreia se întrevăd amenințările. Știința-ficțiune a lui Hergé se grefează, în acest diptic, pe obsesiile thriller-ului. De aici și reapariția colonelului Jorgen, conspiratorul din Le sceptre d’Ottokar. Ca și Olrik al lui Jacobs, colonelul este expresia ultimă a geniului malefic ce nu ezită să exploateze păcatele umane, spre a corupe și trăda. Relația dintre colonel și inginerul Wolff, unul dintre membrii-cheie ai expediției lunare, se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aruncînd văpăi în soare, simbol al unei libertăți care acum dăinuia de mii de ani, o libertate stranie și ciudată care rezistase celor mai periculoase dintre atacurile ce puteau fi îndreptate împotriva ei de ambiția nemărginită a celor ce mînuiau sceptrele puterii. Pe măsură ce autoavionul se înălța în aer condus de el, atelierul rămînea tot mai mic și mai neînsemnat în urmă, înconjurat de grădina ce alcătuia un decor plăcut. Curînd îl pierdu din vedere în mijlocul unei adevărate jungle de clădiri comerciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lui Marte. Pentru Jup - Acel Trup - Saturn centurat în aparte, Uran ca un tiv, Neptun aditiv; Cădelnițare în cor a nunților, Din zece Lune, în rampă, O foarte cerească și amplă Mătanie a Frunților! Salut de pe scară de noapte, La sceptrul seral De trei ori spiral: Al lumii râu static de lapte; Plecăciune joasă, La fața păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
s-o crească, Lance sau catarg s-o urce În durata lumii turce. NASTRATIN HOGEA LA ISARLÎC Lui Al. R. Țara veghea turcită. Pierea o dup-amiază Schimbată-n apa multă a ierbii ce-nviază, Când, greu și drept, pe sceptrul de pai mărunt la fir, Gândacul serii urcă ghiocul de porfir. Cer plin de rodul toamnei îmi flutura - tartane - Tot vioriul umed al prunelor gîtlane: Grădină îmi sta cerul; iar munții - parmalîk. Un drum băteam, aproape de alba Isarlîk, Cu ziduri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lactee,/ La surpări de curcubeie,/ - În Firida ce scîntee/ eteree" (Idem). Cu Ion Barbu, poezia devine o solemnitate de adorație, ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de noapte,/ La sceptrul seral,/ De trei ori spiral: / Al lumii râu static de lapte; // Plecăciune joasă,/ La fața păroasă,/ Suptă, care ajună/ Apusă-n cărbunii din lună;// Mătanie adîncă,/ Îndoită încă/ Norului violaceu,// Fumat lung, de soare,/ La ziua-n revărsare,/ Când pipăi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În acest timp sultanul apărea înconjurat de un fast extraordinar, vorbea puțin și în cele mai multe cazuri, chiar deloc. O singură mișcare din cap sau un cuvânt de-al lui era considerat drept o favoare extraordinară. De la sultan, Duca iese cu sceptrul aurit, cu buzduganul bătut cu nestemate, care servea nu numai ca baston de mareșal, ci în mâna voievodului avea și o altă întrebuințare: ,,un boier putea fi bătut, dar numai de buzduganul domnesc. I se dă o masă de către marele
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]