638 matches
-
la Iași, după un proiect conceput de masterand Carmina Ungureanu (îndrumător lector univ. dr. Ilie Krasovski) de la Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design. Se poate lesne observa că proiectantul acestei medalii recurge pentru avers (fig. 60av) la motivul efigiei schițate, iar pentru revers (fig. 60rv) la cel al figurilor geometrice împletite. Prin jocul de culori (galben și gri deschis strălucitor) și de planuri (vertical-orizontal) proiectantul ușurează posibilitatea de receptare a mesajului și sporește notă de originalitate a medaliei. Menționam că
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
capul doctorului Juvara, având alura efigiilor imperiale de pe medalioane române. Chipul este prezentat în profil spre stânga, cu trăsături ce-i dau o notă de măreție. Prin reliefuri accentuate sunt redate trăsăturile chipului: mustăcioara sub care transpare un zâmbet abia schițat, nas ușor acvilin de dimensiuni impresionante, pomeți proeminenți, maxilare puternice, părul pieptănat în bucle supuse, care acoperă partea de sus a urechii și ceafa. Sub gât este inscripționat numele gravorului și mai jos, spre marginea medaliei, o stea în cinci
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
oferită de ideile celor doi autori va prilejui atât o trecere în revistă a principalelor tipuri de instanțe performative, cât și discutarea posibilității de a considera manipularea și seducția drept performanțe sau limite discursive, aparținând unui anumit nivel. Perspectiva rațională schițată va permite astfel o comparație cu structuri și strategii discursive care aparțin altor domenii, în special afective (a se vedea seducția). Distincția dintre persuadare (instanță extrem de importantă pentru oratorul preocupat de rezultat) și convingere (prima fază care conduce la acțiune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
destinatarilor scrise clar. Această constatare apropie și mai mult Tristele de Ponticele, și nu numai din punct de vedere cronologic, ci și al ideilor, al atitudinii politice, ca și al personajelor, destinatare ale scrisorilor respective. Putem ajunge la concluzia (deja schițată) că, în mare parte, personajele trebuie să fi fost același, fie ele destinatarii Tristelor sau ai Ponticelor 163. Din punct de vedere practic, rămâne însă fără rezolvare problema identificării destinatarilor din Tristele cu cei din Ponticele. Încercările de până acum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
649 și urm.). La început Ovidiu trebuie să fi avut intenția ca pornind de la origini răspândite peste tot să ajungă încetul cu încetul, urmărind marile etape ale istoriei poporului roman și evenimentele casei Fabia, până la epoca contemporană. Pe lângă diversele legende schițate, amintite, dezvoltate, legate de originea casei Fabia, pe care le-am trecut în revistă, Sulmonezul ne prezintă și alte pasaje importante pentru reprezentanții stirpei Fabia. Vrem să mai scoatem în evidență două elemente, după părerea noastră, foarte semnificative: primul îl
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
zbucium". Profund tulburat, fiul armurierului începe să se gândească "la trecutul lui", pe care încearcă să și-l amintească mai întâi în mod conștient, cu ajutorul imaginilor adânc întipărite în minte. Rezultatul acestei rememorări voluntare se dovedește a fi chiar biografia schițată anterior, biografia omului fără însușiri, pe care naratorul lovinescian, la momentul bilanțului lucid, o consideră complet inutilă: Bizu "trăise fără evenimente", "nu i se întâmplase nimic în tot acest sfert de veac", "nu fusese niciodată nenorocit în adevăratul sens al
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o primă fază "romanțate" involuntar (după spusa lui Lovinescu), să intre într-o configurație narativă complexă (romanul-melodramă), ca niște "episoade" sau "scene-pivot" aparent autonome, legate însă între ele cu un anume sens, relevabil abia la final. Cu alte cuvinte, o dată schițată, psihologia invariabilă (schematică, schizoidă) a eroului lovinescian se cerea ilustrată epic printr-o serie de situații și procedee specifice, care s-o scoată în evidență cât mai pregnant ceea ce nu era posibil (aceasta e, în fapt, "fatalitatea" literară atât de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
psihologic" și "fantastic" fiind doar una de limbaj, de "formă", și nu de "fond"). Din acest motiv, după cum ne dăm seama și din dosarul receptării critice a romanelor sale, Lovinescu s-a văzut contestat nu atât în calitate de critic (profilul psihologic schițat poetului nostru național admite, desigur, unele nuanțări, dar e, în linii mari, plauzibil), cât mai ales ca romancier, pe motiv că "ficțiunea" sa nu e "verosimilă" (în sens aristotelician) și, în consecință, nu rezistă la un examen estetic cât de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
europeană interesează în mod profund și activ doar o elită intelectuală, citadină, civică, destul de restrânsă, nu avem nici o îndoială că această idee se va dezvolta pe parcurs, pe măsură ce structura și condițiile de viață ale țării se vor modifica în sensul schițat mai sus. Dintr-un fenomen, deocamdată încă predominant intelectual, spiritul european va deveni tot mai mult o realitate publică, asimilată în adâncime. și, împreună cu toate forțele democratice ale țării, el va determina și o nouă politică de tip liberal sau
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mai departe planul nostru ca să nu fim datori altei promisiuni.” Lecturând acest text, pot fi remarcate câteva cuvinte cheie, practic, tot atâtea noțiuni de bază ale nevoinței ortodoxe, precum: înțelepciune, smerenie, virtute, feciorie, blândețe, post, cumpătare. De asemenea, în portretul schițat Papei Gelasius I, teologul daco-roman vorbește de „curăția vieții”, de „convorbirile duhovnicești”, de rugăciune, de răbdare. Tot așa, când recomandă Apusului Viața Sfântului Pahomie, el prescrie un întreg program ascetic, pentru ca acei „creștini numai cu numele, nu și cu faptele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
economice experimentate de statele est-europene între 1945 și 1947 "domesticism". Termenul reflectă o oarecare relaxare temporară a directivelor ideologice sovietice, lăsând astfel loc unor inițiative în plan local, ce-i drept limitate. Ceea ce înseamnă că proiectul sovietizării a fost doar schițat, Stalin acceptând, în incertitudinea anilor postbelici, contribuții personale ale comuniștilor locali la aplicarea "tacticii salamului". Domesticismul este pur și simplu o perspectivă implicită care este inevitabil adoptată chiar și de cei mai loiali funcționari sovietici atunci când le sunt atribuite sarcini
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dreapta, liberal-conservatoare putem înțelege mai bine de ce sistemele economice create de regimurile leniniste au pășit de la început și până la sfârșit cu stângul. În ceea ce privește RSR, economia ocupa un loc aparte în proiectul romantic leninist de transformare a societății, analiza ei, măcar schițată, fiind indispensabilă pentru înțelegerea plenară a variantei ceaușiste a leninismului. Pornind de la premise marxiste, Gheorghe Crețoiu și Ioan Zahiu afirmă că factorul economic are ponderea principală în structurarea societății, chiar și în raport cu cel politic. Dar, "La rândul său", se grăbesc
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
constrângeri suplimentare derivate din natură noastr]. Dar complexitatea naturii noastre ne d] posibilitatea s] prețuim o diversitate de bunuri și s] le ordon]m în diferite feluri, iar aceasta face ca un relativism substanțial s] poat] fi adev]rât. Viziunea schițat] mai sus are avantajul de a l]să deschis argumentul legat de emergentă unei versiuni puternice a relativismului. Ea susține c] nu exist] doar o moral] adev]rât], dar nici nu neag] c] unele morale ar putea fi false și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cât și incompatibiliști care sunt convinși c] suntem liberi și concluzioneaz], prin urmare, c] determinismul trebuie s] fie fals. Și, într-adev]r, ambele tipuri de incompatibiliști exist]. Primii sunt cunoscuți că „determiniști radicali” (din cauza intransigentei acestora în privința implicațiilor determinismului). Argumentația schițat] mai sus este una cu care numeroși determiniști radicali ar fi întru totul de acord (cf. Skinner, 1971), dar exist] și alții care s-ar opune pasului 5, adic] pretenției c] nihilismul rezult] din adev]rul determinismului. Aceștia din urm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
am putea decide și acționa altfel decât decidem și action]m de fapt, cu condiția c] am alege sau am vrea s] facem așa. Așa-numitele analize „ipotetice” ale cerinței de a fi responsabili moral - vezi pasul 4 în raționamentul schițat mai devreme - au fost aprig criticate. Dintre aceste critici, una pe care mulți o consider] conving]toare sun] în felul urm]tor: dac] determinismul este adev]rât, legile naturii, considerate în conjuncție cu o descriere a condițiilor universului în orice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
demonstrație etc.); din acest motiv, am socotit această idee ca fiind doar o condiție imposibilă relativ în sensul de a susține că întreaga cunoaștere se întemeiază pe identitate. Ne putem întreba însă acum dacă nu cumva, în universul judecății omnipotente, schițat deja în cele câteva teme deschise de la începutul acestei lucrări, enunțul judicativ S este P are sensul unui principiu formal al gândirii "egal" cu al celor trei principii aristotelice (și al celui leibnizian); răspunzând, ne-am putea lămuri în privința legăturilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceea a Trupului. A lăsa logos-ul să rămână în urma lucrurilor, trecute, ca obiecte de cunoaștere, în orizont judicativ, înseamnă a bloca tocmai constituirea obiectuală originară; în termeni kantieni, înseamnă a lucra constitutiv cu principii regulative ale intelectului.45 Experiența schițată mai sus, de trecere în "tărâmul deschis vederii", nu este posibilă, așadar, folosind instrumentele și tehnicile din orizontul dictaturii judicativului; de altminteri, odată consumată, ea poate fi recunoscută cu greu în acest orizont; totuși, poate fi recunoscută. Tocmai de aceea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logica generală a fost deseori considerată și folosită ca organon (adică în mod constitutiv, ca ansamblu de reguli producătoare de cunoștințe), așadar ilicit, ea a funcționat, de fapt, ca o "logică a aparenței". Potrivit punctului de vedere al lui Kant, schițat deja, logica generală poate valora ca o analitică, în sensul stabilirii unui canon al folosirii intelectului și rațiunii, în vederea justificării corectitudinii rezultatelor acestei folosiri în modalitate strict formală; prin urmare, statutul său de analitică este cu totul firesc și justificat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Heidegger nu rămân descoperite la propriu, în sensul că mențin necondiționat o ființare în starea sa de descoperire, ci sunt "descoperite" cu fiecare constituire a stării-de-deschidere a unui Dasein. Mulțimea de transformări pe care le produc actele intențional-factice ale Dasein-ului, schițate mai sus, reprezintă, de fapt, în perspectivă istorică, mulțimea însăși a operațiilor "intelectuale" prin care adevărul devine relație de corespondență între enunț și fapt. Dar Heidegger susține că adevărul ca stare de descoperire a ființării, corespunzătoare stării-de-deschidere a Dasein-ului este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului. Prin operarea reducției asupra judicativului, sunt indicate și câteva sensuri practice ale acestuia. Este vorba despre măsura în care judecata, ca formă logică, reglează constituirea oricărui gând, oricărei rostirii și oricărei făptuirii omenești. În ultima parte a lucrării este schițată problematica unui domeniu de cercetare aflat în strânsă legătură cu dictatura judicativului: este vorba despre "judicativul regulativ". Abia o lămurire a statutului logic și filosofic al acestuia ar putea deschide o cale către problematizarea non-judicativului. În felul acesta, demersul lucrării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
copulativ, din Problemele fundamentale ale fenomenologiei; Partea întâi, Capitolul patru. Raportat la "normele" unei analize a verbului, așa cum acestea sunt stabilite de filosoful german, analiza de față se plasează în zona încercărilor de tematizare ontologică a lui "este", care, odată schițată, face posibilă tematizarea copulativă; așadar, este vorba, aici, despre o preeminență a tematizării ontologice. 206 O poziție opusă celei formulate aici, dar deosebit de semnificativă într-o reducție fenomenologică, în Maurice Merleau-Ponty, Phénoménologie de la perception, Troisième partie, III: "La liberté". 207
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
introducere, o prezentare a autorului, care, sub titlul "Scurtă privire asupra activității mele în legătură cu studiul psihiatriei și al psihologiei", face el însuși un autoreferat în care regăsim elementele de bază ale concepției sale despre bolile psihice. Ele însă sunt doar schițate sumar și însuși acest autoreferat dă impresia unei modestii oarecum exagerate. Cercetările operei în întregime denotă atât prin extindere, cât și prin profunzime o remarcabilă bogăție de idei și ipoteze de perspectivă. C. I. Parhon își divide opera psihiatrică și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sunt din cele ce se observă și în sindromul lui Basedow sau în urma unei hipertiroidizări terapeutice relativ însemnată."148) Și aceste ipoteze au constituit obiectul unor repetate studii. Ele apar, de asemenea, formulate în mai multe prezentări de cazuri, uneori schițate ca simple probabilități. C. I. Parhon atribuia tiroidei un oarecare rol și în patogenia crizelor de epilepsie. Primele lucrări, în această direcție, efectuate împreună cu Ureche, i-au întărit convingerea unor probabile determinisme tiro-epileptice. Încă din 1913, el afirma: "În epilepsie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
virtualitatea lor metafizică ar fi, atunci, dintru început, exclusă. Mă refer la teme perene, ce țin de miezul tradițiilor, dar pe care modernitatea laică le pune într-o tensiune nouă, cărora le furnizează un nou context de percepție. Iată așadar schițate cîteva exemple, pe care capitolele următoare le vor dezvolta. Tema libertății Fondatoare pentru modernitate, ea are aici o statură tot atît de centrală pe cît e de ambiguă. Omul european modern a apărut prin revendicarea unei libertăți în același timp
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de cel care le folosește pentru a Îndeplini operații foarte exacte sau precise, de exemplu: folosirea uneltelor gravorului, ceasornicarului, a instrumentelor chirurgicale etc.) 3.1.2. Alte instrumente manuale 56 I Dispozitive pentru desen sau Înrudite (instrumente folosite la scris, schițat, ilustrat, desenat, proiectat etc., de exemplu: creioane, instrumente de trasat, pensule de pictat, truse de desen etc. - instrumentele de măsurat se includ la altă Întrebare) 3.13. Mijloace fixe 61 I Mașini/echipament (folosite pentru a prelucra, fabrica sau modifica
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]