1,812 matches
-
încă o zi la noi în clasă. Eu m-am bucurat nespus să aud vocea unei mame care a suferit prea mult și care după o perioadă de durere și-a putut reface viața. Acum M. are o soră, îi sclipesc ochii când vorbește de ea, când vorbește despre noul tată. Nu l-am cunoscut, însă din ce-mi povestește M. știu că e un om extraordinar care oferă iubire în mod necondiționat. E povestea unui copil care a răzbit durerea
Cei 2 ani fabuloși din viața unui învățător: „Dragă sistem de educație, în curând dragonii mei își vor lua zborul în clasa a V-a și aș vrea să-ți spun următoarele” () [Corola-blog/BlogPost/338378_a_339707]
-
am reușit, din când în când, să mai fur câte o lecție de la colegii mei, în care să citim poezii, pur și simplu. E incredibil cătă intuiție are fiecare și putere de oglindire în text. Câți ochi știu totuși să sclipească, câte minți pot încă aduce, în economia discuției, idei surprinzătoare sau sincere nelămuriri. Nu am însă timp de prostiile astea. Mai am de predat definițiile basmului, ale fabulei, nuvelei, pastelului, baladei etc - vreo 30 de categorii literare pentru care voi
Cum am ajuns un profesor prost, dar bun! () [Corola-blog/BlogPost/338383_a_339712]
-
calul. E cal cuminte, trăgaci, are 15 ani; nea Doru vrea să-și ia unul tânăr. Facem pe din două: îl cumpăr eu și îl ții dumneata. Așa am și eu cal când mi-o fi nevoie... Unchiului i-au sclipit ochii a înțelepciune și mi-a răspuns: - Calu ahăla nu-i de oamini batrâni. Îi șî pre mare, mâncă mult, noi nu putem face atâta amar de nutreț. Era toamna, oile erau în transhumanță. Unul din cei cu care eram
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
vrea să suplinească o cronică semnată de un critic valoros care ar fi binevenit să își aplece atenția asupra acestui nume pe care îl semnalez: Lucian Dumbravă. Scrisul lui puternic iese din chenare, depășește limitele unor focuri de artificii care sclipesc și dispar, rămâne în/și formează o conștiință a cititorului, prin amestec de sentiment și rațiune. Foarte atent la detalii, scriitorul surpride toate expresiile, de la agonie la extaz, într-un décor adecvat, tabloul este când unul de primăvară care se
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
L-am vazut odată în slip, pe Ștrandul Tineretului. Apoi, în Casa Studenților. Pe dreapta. O sală mare. O scenă improvizată. Scaune, în spate. Patrel Berceanu îl chemase să-i arate. Cum jucăm, noi, studenții, în “A treia țeapă”. Îi sclipeau ochii de fericire. Apoi, nu l-am văzut. Era în juriu pe Scena Naționalului. Aceeași piesă. Cand a căzut cortina, mi-a tăiat capul. Patrel strigă din culise: Mai repede! Mai repede! Depășisem timpul. “Pentru urcuș! Pentru Apoteoza!” Parcă asta
Liviu Florian Jianu: Bucurați-vă! () [Corola-blog/BlogPost/339324_a_340653]
-
și îl așeza pe pervaz. Un miros slab și aromat de lemn încălzit ajunse la ea. Pielea de pe brațele și mâinile ei era lăptoasă și netedă, pielea unei concubine, în mod miraculos neatinsă de trecerea anilor. Iar pe degetul ei, sclipind în razele soarelui, era smaraldul lui Nurbanu, în adâncimile lui amețitoare mocnind puncte de foc negru. „Tu ce ai face acum în locul meu ?“ se întreba Safiye. Închise o clipa ochii, simțind ultima rază a soarelui pe pielea feței.” Citind această
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
Domnul Gruber Îmi vine în minte un personaj insolit al Uzinei Viselor. Venea la mari intervale de timp, singur, bătrân, încurcat, cald, ezitant, politicos, aplecat, cu ochii sclipind, cu părul alb, îmbrăcat într-un costum simplu, purtat... Cum intră, nu știu. Era primit. Nu existau fotografii, si țarcuri pentru triere a personalului vizitator. Intra politicos în birou, isi scotea pălăria, spunea tremurat: Bună ziua, domnilor, sărut-mâna, doamnelor, am venit
Liviu Florian Jianu: Domnul Gruber. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339487_a_340816]
-
scump este, pe atât este de neputincios, și el, în fața puterii unui singur om. Și omul a închis ochii. Când i-a deschis, era cu 36 de ani în urmă, pe bloc. În întuneric, vedea ochii de sidef ai fetei, sclipind de fericire. Și el ar fi trebuit să știe, încă de atunci, tot ce vorbea de o viață, părintele Cleopa Ilie. Dar nu citise. Dacă ar fi citit, ar fi știut cum să facă, după puterile lui, lumea, rai. Nu
Editorial. Liviu Florian Jianu: POVESTEA OMULUI CARE AJUTA DREPTATEA () [Corola-blog/BlogPost/339555_a_340884]
-
life and my bride, În the sepulchre there by the șea, În her tomb by the sounding șea. Fiindcă luna nu pasă fără-n vise să-mi țeasă Pe frumoasă mea Annabel Lee, Și nici stele se-aprind fără ochii sclipind Ai frumoasei Annabel Lee. Astfel oricît de lungă noaptea stau lîngă Draga mea - draga mea - viața-mi, mireasa, în sepulcrul de lîngă al marilor grind, în mormîntul la marea vuind.
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339671_a_341000]
-
altfel, orbești într-o săptămînă, ha, ha, binecuvîntat fie numele lui Mrddl Profetul! Da, știu la ce te gîndești. Ce face un bătrîn șobolan de spațiu ca mine într-o bombă ca asta, în fundul ăsta de galaxie unde stele mărginașe sclipesc palid și fotonii obosiți abia se mai mișcă? Păi, îți spun eu ce fac, mă trotilez mai rău decît un pfrdffl planizzian, asta fac. Se zice că băutura îți slăbește memoria și eu am ceva amintiri care trebuie șterse. Văd
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > BURSUCII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului BURSUCII Ies bursucii să se joace De sub tufe de scoruș, Parcă-s niște ghemotoace, Ochii le sclipesc ghiduș. Unul fuge, se ferește, Îl atacă-n joacă doi, Altul mai isteț găsește Un trifoi cu patru foi. Sar pe el cu toți grămadă Și-l strâng tare la mijloc, Se calcă pe cap și coadă Să-i ia
BURSUCII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341006_a_342335]
-
surâse Alma. *** Mătușa Annie intră agitată în camera Almei. - Draga mea, am un loc potrivit unde poți repeta în siguranță cu cei mici. Surpriza voastră nu e în pericol să fie descoperită. Ca de obicei mătușa ascultase pe la uși. Îi sclipeau ochii de satisfacție și mulțumire. Licoarea magică era unul dintre motive. Annie nu avea multe lucruri care s-o înveselească și apropierea unei petreceri o incita. Părea un copil poznaș greu de stăpânit. Dar știa să se impună și să
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
nr. 1157 din 02 martie 2014 Toate Articolele Autorului Avea drumul pe urmele oaselor de sare semne punând asfințitului apele nopții. Însingurarea se furișa în vânătorii de comori scormonind în cenușa necropolelor, pietrele se obișnuiseră să nu vorbească doar să sclipească din când în când în râuri ochi de flacără. Tărâmul rămas cu aer de templu gol se fereca în dorința îmblânzirii de sine și zâmbea celor lipsiți de prejudecăți. Diminețile lichide acopereau același gând al depășirii limitelor, strigătul unui clopot
APELE NOPŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341291_a_342620]
-
știu, acelasi palimpsest Ce s-a iscat așa cum iscă zorii A deviat o clipă meteorii Și din întoarcere mai e un lest. Am respirat la schitul din Dervent Un aer mirosind a pietre sfinte Și-un suflet rătăcit în oseminte Sclipea în mod ciudat, fosforescent. În trup eu port clepsidre sfărâmate Și-n suflet doar lumini înlăcrimate. SONETUL ISPĂȘIRII În vârf de stea se răstignește vântul Și-o aripa atârnă-n cornul lunii În ochii limpezi se rotesc păunii; Pe crucea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
îngăduitor al unei nopți anuale, care apare și se stinge înainte de a-i putea admira în voie strălucirea-i perfectă. În tenebrosul vid prin care ni se scurg viețile, Crăciunul mi se pare acea undă de lumină capabilă de a sclipi preț de o zi, dar atât cât să cuprindă un an întreg. Oare ar trebui să avem câte un Crăciun în fiecare lună? Pentru că, se pare, el e singurul care ne mai umple viața, care volens-nolens, ne face mai buni
CRĂCIUNUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341523_a_342852]
-
albă, diafană care vindeci orice rană... CRAINIC 1 : Timpu-i scurs dar nu pierdut să vedem cum s-a născut Domnul nostru minunat care ne-a eliberat: INTERPRET 1 : ( cântă un colind) Și-am zis Ler și flori de ger stelele sclipesc pe cer fiecare-n giuvaier dintr-un unic colier. INTERPRET 2 : Și-am zis Ler și flori de nea dintre stele doar o Stea dinspre Răsărit sclipește pe Mesia îl vestește. INTERPRET 3 : Și-am zis Lef și flori de
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
1 : ( cântă un colind) Și-am zis Ler și flori de ger stelele sclipesc pe cer fiecare-n giuvaier dintr-un unic colier. INTERPRET 2 : Și-am zis Ler și flori de nea dintre stele doar o Stea dinspre Răsărit sclipește pe Mesia îl vestește. INTERPRET 3 : Și-am zis Lef și flori de dor după cel Mântuitor. PRIMA FATĂ : Bune meșter lutier fă-mi arcuș de menestrel. Dă-mi noian de diafan nelumesc și neprupesc pentru-acest Pruncuț ceresc. A DOUA
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
I-a lăsat un gust minunat acea avalanșă de săruturi. Urcându-se deasupra lui Mircea își permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii prin fereastră și a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepși frumos conturați, nasul drept și lung, maxilarul puternic, iar pe fața sa se citea virilitatea bărbatului tânăr și sportiv. Pozițiile lor se succedeau continuu, când bărbatul era între
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
și o pungă de chipsuri! - Mersi, pentru! ... Da', nu trebuia ... - Hai lasă, că meriți! Mai scos campion la partida asta - cu toate că fraierul ăla nu mai ieșea el din mat-ul meu. Auzi, să-mi iau papuci! Hâm! Lui Titi îi sclipiră ochii a afacere și înaintă o ofertă: - Domnule, campion! Nu te cunosc, nu mă cunoști. Mai caută un fraier d'ăsta concentrat în șah cu lipici la pariu. Eu vin, îl enervez, tu îl bați, îi iei banii și-am
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
ea sarmale cu umplutură de bacnote și du-le lu' tac'tu la pachet - îi sugeră Balconistu din experiența sa. Mai ales că e din inox. Nu ruginește în șase ani la zdup. La cuvântul “inox” lui Sticlă Goală îi sclipiră ochii ca două monezi nichelate. - Inox, ne-inox ... . se confiscă. E din frontul meu de lucru. Altădată să nu mai scapi lucrurile din mână. Și-așa, varza pentru sarmale e împuțită. Nu vezi ce miroase Balconistu ? - Nu văd nene, că
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
așa cum afirmăm mai sus, amestecata cu visul. Pentru că, poeta însăși declară: “latona 1969... visează! sau speră! nu am să las toamnă să moară de singurătate, de durere... există atâtea povești în roată soarelui! voi fi inelul cu rubin al dragostei, sclipind în ciocul corbului - voi fi idealul, înflorind sacrificiul.” Octavian Curpaș Phoenix, Arizona Referință Bibliografica: Atunci cand aroma teilor de seară se numește Latona 1969 / Octavian Curpaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 167, Anul I, 16 iunie 2011. Drepturi de Autor
ATUNCI CAND AROMA TEILOR DE SEARA SE NUMESTE LATONA1969 de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341751_a_343080]
-
Mama deschide ochii și-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > STELUȚE DE GHEAȚĂ Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Steluțe de gheață Azi, înc-o Iarnă-adun în viață! E aspru gerul, în Gerar. Privesc steluțele de gheață, Sclipind strident pe trotuar. Cu gândurile, fug acasă, Chem amintirile din ceață. . . Copilăria mea frumoasă, Stă sub steluțele de gheață! Un foc în soba-ngrămădită De cinci copii, de dimineață, Prea tare nu era-ncălzită. . . Precum, steluțele de gheață! Pe geamuri, desenam cu
STELUŢE DE GHEAŢĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341921_a_343250]
-
din larg se vedeau feeric. Șoseaua dintre Venus și Saturn era iluminată ca un loc de promenadă, distanța dintre cele două stațiuni fiind relativ mică, de nici un kilometru. Vama Veche se profila spre orizont, la granița cu Bulgaria, unde luminile sclipeau deasupra apei ca niște licurici. Doar o linie imaginară și câțiva metri de apă despărțeau cele două țări. Ștefan le-a promis că le va duce la Albena și la Nisipurile de Aur, dar nu știa cu ce mijloc de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
de bine păstrate și cu atâta ușurință activate de memorie! Inspiră adânc, netezi cu palma așternutul și apoi duse la chiuvetă ceașca de cafea, o spălă și se pregăti să iasă în oraș. Afară ziua era însorită dar soarele, deși sclipea, părea să nu emane niciun pic de căldură. Gerul înroșea obrajii și împodobea fularele ridicate până peste nasuri ale trecătorilor cu promoroacă. Oamenii treceau grăbiți, cu umerii strânși într-un gest de înfrigurare, fără a se privi unii pe alții
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]