701 matches
-
Mad Marty, având fața bandajată și semănând astfel cu un monstru din filme, a participat la mitingurile organizate de CASL împreună cu grijuliul său tată și, în ciuda cererii acestuia, a povestit istoria lui José Diaz și a bărbatului cu voce de scoțian. Nimeni nu l-a crezut. Toată lumea l-a luat de sus, căci era fratele mai mic și un pic țicnit al lui Reynolds Loftis, cel cu fața arsă într-un incendiu - minciuni pe care i le inventase chiar tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
i-au fost scoase și Coleman era tatăl lui, dar cu douăzeci de ani mai tânăr. Iar Reynolds și-a sedus propria imagine din tinerețe. Coleman a acceptat. Știa că acum nu mai trebuie să se teamă de Vocea de Scoțian. În timp ce se refăcea după operație, habar n-avea cum va arăta noua lui față, dar acum știa că e chipeș. Era o perversiune îngrozitoare, dar permanent excitantă. Se simțea ca și cum ar fi fost o wolverină și ar fi mișunat printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scandal despre asasinarea lui Wiltsie și Lindenaur. Și-a amintit că numele lui Wiltsie fusese pomenit cu ani în urmă în timpul ședințelor terapeutice cu Reynolds Loftis. Tăieturile zoot i-au amintit de fantasmele lui Coleman despre bărbatul cu voce de scoțian și de armele din crescătoria lui Terry Lux. Ceea ce l-a convins în final că asasinul era Coleman a fost pofta din spatele acelor mușcături oribile. Coleman era pofta întruchipată. Coleman dorea să fie cel mai vicios, cel mai nesățios animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și Talmudul. Or, unele legende talmudice conțineau miteme asemănătoare : izolat fiind, copilul Abraham începe să vorbească în „sfânta limbă ebraică” (10, p. 135). Pusă pe seama regelui scoțian Iacob al IV-lea, isprava a fost contaminată de Zeitgeist. Cărturarii contemporani suveranului scoțian erau cabaliști creștini care susțineau (precum renascentistul italian Pico della Mirandola) că „îngerii nu înțeleg decât ebraica” sau (precum renascentistul german Johannes Reuchlin) că „în limba ebraică a vrut Dumnezeu să-și transmită secretele oamenilor”. Copilul sălbatic, bunul sălbatic „înainte de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din Hameln, de pildă, a fost dus la curtea regelui Angliei George I, unde a și murit, în 1785. Considerat un exemplar al „omului natural”, Peter a fost studiat de Daniel Defoe însuși (Mere Nature Delineated, 1726), dar și de scoțianul James Burnett, lord Monboddo, care a scris o lucrare amplă, în șase volume, despre originea și evoluția omului și a limbajului (The Origin and Progress of Man and Language, 1773-1792). Poveștile acestor „copii sălbatici” găsiți în pădure în secolul al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca și de un stil de viață centrat pe cluburi de dans și, parțial, amfetamină; pentru spațiul anglo-saxon termenul evocă tineret, muzică, energie debordantă, haine și accesorii la modă, rebeliune Împotriva ordinii sociale acceptate În acea perioadă. 1 Dans popular scoțian cu mișcări vioaie (În 4/4) 2 Dans marinăresc 1 Vechi dans țărănesc englez, executat de dansatori Îmbrăcați ca Robin Hood și alți eroi populari. 1 Colegiu privat prestigios, asociat cu bogătașii, cu orientare liberală și de arte, inițial pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-ul și le ține Ca pe coarnele de țap. Kilometrul, kilowatul, Cu un ,,k’’ în cap tu vezi. Ketchupul a mâncat băiatul Sau un kiwi? Tu ce crezi? Eu karate-nvăț, că-mi place; Kimono mi-aș cumpăra, Însă-un scoțian, de-mi face Un kilt, eu l-aș îmbrăca! Koala,-un ursuleț cu pungă, Stă în bambus agățat Și, ca somnul să-i ajungă, Doarme mult. E-un răsfățat! Câți de ,,k’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
pe lume spre a umple singurătatea noastră stearpă cu povești, adăugând, cu fiecare istorie scrisă, un grăunte de miracol care lucește peste ani și ani. Proza grafică a lui Pratt închide cercul care se deschide odată cu Stevenson. În Pratt, sensibilitatea scoțianului tulburat de vedenii și măci nat de boală își are un echivalent ilustru. Dipticul gândit de Pratt dă viață fantasmelor pe care, adolescenți fiind, le-am contemplat la rândul nostru. Co moara din insulă nu este doar sipetul ascuns cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe care televiziunea și filmul o asociază cu aventura modernă. În mod previzibil, unii dintre eroii ce populează proza grafică sunt veniți din chiar mediul ce face obiectul atracției mediatice. Bill Balantine, colegul redutabilului pilot francez Bob Morane, este un scoțian cu toate ticurile unei rase celebre. Banda desenată își confirmă, prin cucerirea acestui spațiu al aventurii în stare pură, reputația de artă sincronă cu sensibilitatea epocii sale. Bob Morane este un caz cu atât mai interesant cu cât geneza benzii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
grabnică. Și bahică. Da, Gore, tu râzi, nu crezi În fantome, dar eu cred În toate, chiar și În alea din Scoția. Știți cum e cu Scoția, fiecare castel cu fantoma lui, n-ai fantomă nu ești În rândul lumii. Scoțienii nu sunt ăia care umblă-n fustă și cântă la cimpoi? Cred că am văzut și un film, era cu lupte, breivhart Îi spunea. Mel ghibsăn, ăla din din armele mortale unu, doi, trei etc. a fost În rolul principal
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e rost de cinste, nu? Vin cu două halbe, din partea casei de film Gicu end compani, de acord? Gore aplaudă. Gicu aprobă În tăcere, oricum nu se supără dacă urmează Încă un rând. Degeaba vă dați mari, ascultați la mine. Scoțienii sunt buni, În pofida fustelor, mereu râd atunci când Îi văd. Dar ce este al lor, e al lor. Zi-i cum este cu fantoma aia, Sandule, ai primit o prin dehașel? Nu, Gicule, e de-a noastră, e fantomă de aici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
în sens invers acelor de ceasornic, zic în cele din urmă. E din cauza vechii zicale „Dracu’ se strecoară în juru’ ceasului... da’ nu merge niciodată de‑a‑ndăratelea.“ Ce spun eu aici? Și de ce mi‑oi fi luat brusc accentul ăsta scoțian? O, Doamne, am băut prea mult. — Fascinant! zice Kent, luând o gură de ceai. Ador toate obiceiurile astea englezești atât de nostime. Mai știi și altele? — Categoric! zic veselă. Știu tone! Termină, Becky. Oprește‑te în clipa asta. — Cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Lissy. — Habar n-am. — De ce fusese În Scoția ? sare și Jemima. — Habar n-am. Se așterne tăcerea. — Hmm, spune Jemima cu condescendență. Nu prea e chiar cel mai penibil secret din lume, nu crezi ? Vreau să spun că există și scoțieni foarte deștepți. N-ai nimic altceva ? De exemplu... că are o meșă de păr pe piept ? — Meșă de păr pe piept ! Lissy pufnește sonor În râs. Sau o perucă peste cheliuță! — Firește că nu poartă meșă de păr pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mii de ziare, poate că atunci vei afla și tu cum e să fii trădat ! Și poate c-o să-ți pară rău. Spune-i, Emma ! Spune-i ! Dar eu sunt ca și paralizată. În clipa În care a pronunțat cuvântul „scoțian“, l-am văzut pe Jack schimbându-se la față. Pare absolut interzis. Parcă l-a plesnit cineva. M-a privit În ochi și i-am citit uimirea crescândă. — Poate că tu crezi că o cunoști pe Emma, dar nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe care îl aveam, nu eram mulțumit. Culmea e că se întâmpla ca o bucățică de material (și anume ecosez) să se întoarcă la origine ca să zic așa să fie nevoie să fac un colaj exact pentru kilt-ul unui scoțian, pe care în rest îl desenam cu creioane colorate sau cu acuarele! Kilt-ul, sau fustanela, cum îi zicea mama cu dispreț; dispreț care se răsfrângea și asupra mea în calitate de autor al unui desen care, prin însăși alegerea subiectului, un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe care în rest îl desenam cu creioane colorate sau cu acuarele! Kilt-ul, sau fustanela, cum îi zicea mama cu dispreț; dispreț care se răsfrângea și asupra mea în calitate de autor al unui desen care, prin însăși alegerea subiectului, un scoțian cu kilt, trăda admirație pentru ceva ce merita mai degrabă dispreț. Auzi colo, bărbat cu fustanelă! Dacă unchiu-meu a vândut ceasul de argint, banii încasați ai mei nu i-au văzut niciodată. Bineînțeles că n-a putut s-o țină
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Lasă-lasă. Am treabă. Cu o ultimă privire aruncată cu coada ochiului în timp ce își întoarce definitiv capul spre ecranul calculatorului, Ionel observă, de două ori mai supărat, apariția din spatele lui Titi a încă două personaje. Este vorba despre Muza, 3, ciobănesc scoțian, blană groasă, ochi verzi, și a pisicii, Ventuza, 8, birmaneză, blană mișto gri cu alb. Cele două animăluțe sunt peste măsură de vesele și dau din cozi, chemându-l pe Ionel la joacă. Din privirea aprigă a acestuia din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
iar Emmett McConville Sprague e un bărbat greu de impresionat. Mi-am amintit de cruzimea cu care se purtase cu soția lui și am emis un comentariu neutru: — E un bărbat impunător. — Ești diplomat, replică Madeleine. E un ticălos de scoțian absolut meschin, dar e totuși om. Știi cum și-a făcut cu adevărat averea? — Cum? — A mituit gangsteri și a făcut chestii și mai rele. Tati cumpăra cherestea putredă și decoruri uzate de la Mack Sennett și construia case cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o stea în devenire la Ad Agency Row din centru. Ca personaje secundare, îi avea pe primarul Fletcher Bowron, pe gangsterul priceput la P.R. Mickey Cohen și pe visătorul de Georgie Tilden, fosta marionetă a lui Emmett, fiul unui anatomist scoțian celebru și artist de cinema ratat. Familiile Doheny, Sepúlveda și Mulholland făceau și ele parte din cercul lor de apropiați, ca și guvernatorul Earl Warren și procurorul districtual Buron Fitts. Cum eu îi aveam doar pe senilul Dolph Bleichert, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
La moartea sa Eldridge Chambers era putred de bogat. Din 1930 până în 1934 a fost președintele Consiliului de Administrare al Firmelor Imobiliare din California de Sud. L-a propus pe Sprague ca membru al Wilshire Country Club în 1929, dar scoțianul a fost respins din cauza „asociaților evrei“, adică mafioții de pe Coasta de Est. Și apoi a urmat bomba: prin diverși intermediari, Chambers a făcut ca Sprague să fie dat afară din Consiliul Firmelor Imobiliare după ce mai multe dintre clădirile construite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și lasă-mă să-mi fac treaba! Harry se năpusti afară mormăind, cu orgoliul zdrobit. Mă gândeam la cât de aproape e proprietatea lui Sprague și la lunaticul de Georgie Tilden, locatarul unei cocioabe mizere și fiul unui celebru anatomist scoțian. „Serios? Un bărbat cu pregătire medicală?“ Am deschis trusa și-am sfâșiat culcușul de coșmar, căutând de probe. Am luat-o mai întâi de sus în jos. În afară de urme, recente de noroi - boschetarii lui Harry, probabil -, am descoperit sub saltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca nu cumva să-ți verific alibiul? Credeați că puțină ospitalitate și niște futaiuri or să vă rezolve problemele? Credeați că... — Tati, fă-l să se oprească ! Mâna lui Emmett despică din nou aerul. Madeleine își îngropă fața în ea. Scoțianul făcu următoarea mișcare logică: — Să trecem la lucruri serioase, băiete. Cât vrei ca să uiți de istoria familiei Sprague? Am studiat dormitorul, alegând din priviri obiecte - și etichetele cu prețuri despre care Madeleine îmi povestise cu atâta mândrie. Picasso-ul de pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
laș... Emmett se făcu roșu ca racul și încercă să schițeze un zâmbet superior, dar îi ieșise unul chinuit. Gura i se schimonosi și-i zvâcni spasmodic. — Lașule! am urlat și i-am tras una cât am putut de tare. Scoțianul mare și tare începu să bocească de ziceai că-i un copil. Madeleine ieși din baie cu machiajul refăcut și haine curate. Se duse la pat și-l îmbrățișă pe „tati“ al ei, ținându-l exact așa cum o ținuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
părerile colegilor mei și să fac alegerile de investiții care vor constitui strategia Întregii firme Începând de mâine. Obligațiuni sau titluri de valoare? Nici o problemă. Marea Britanie sau Japonia? La naiba, numai un prost ar ezita. Pe la jumătatea ședinței, Andrew McManus - scoțian, rugbist idiot, cu umeri lați cât o canapea Chesterfield - tușește ușor și plin de importanță și ne anunță că speră ca toți cei prezenți să-l ierte, dar trebuie să plece mai devreme deoarece fiica lui, Catriona, participă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Athenaeum”) ori sportive („The Sons of Thames”). Despre cel mai elegant dintre toate, „Almack”, s-au scris cărți Întregi. Ba chiar un roman anonim din 1826 Îl poartă În titlu. Ca amănunt, numele Îi e dat de fondatorul său, un scoțian, William Macall, fost valet al ducelui de Hamilton, care, În 1765, are o idee genială. Socotind că singurul lucru care lipsește lumii bune din Londra este o sală de bal fastuoasă, cumpără un hotel pe King Street și Îl amenajează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]