292,140 matches
-
au fost în primul moment înspăimîntătoare: comfort apărea ca înregistrat, în texte românești, de 10.700 de ori! Verificarea unui eșantion de citate e în parte liniștitoare: se constată că de fapt forma se găsește, în majoritatea cazurilor, în texte scrise în engleză și mai ales ca denumire comercială: pentru mașini, filtre de cafea, hoteluri etc. Marea frecvență a acestor apariții creează însă o senzație de familiaritate care favorizează transpunerea formei în română. Textele românești în care e atestat comfort aparțin
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
senzație de familiaritate care favorizează transpunerea formei în română. Textele românești în care e atestat comfort aparțin de altfel, în cea mai mare parte, aceleiași categorii stilistice: sînt anunțuri publicitare, adesea traduceri sau prelucrări grăbite și neglijente ale unor mesaje scrise în engleză: "Acesta este garajul cu cel mai înalt nivel de comfort al utilizatorului, deoarece cu sistemul automat tot ceea ce trebuie să faci este să îți parchezi mașina" (klaus.ro). Grafia circulă de la un text la altul, și e de
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
prezintă it. sinfonia / fr. symphonie, rom. simfonie). în esență, e vorba de o situație în care, tocmai pentru că e mai puțin certă legătura dintre scriere și pronunțare, o normă convențională trebuie să existe și trebuie respectată. Altminteri s-ar putea scrie și comform, a comfesa, comferință, a comviețui, a îmvăța (justificate de pronunție). Discuția de față are rostul de a explica, în nici un caz de a justifica abuziva inovație grafică a comfortului.
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
Berliner Philarmoniker indicând aceste coordonate ale simfoniei schubertiene: doar Simfonia nr. 8 este "Neterminata" în si minor, iar "Marea Simfonie" în do major are numărul 9. Ei bine, se pare că trebuie să ne obișnuim cu ideea că Schubert a scris de fapt doar 8 simfonii (și nu 9 ca Beethoven, Bruckner, Dvorjak sau Mahler...), dintre care penultima (a 7-a) a rămas "neterminată". Programul de sală oferea lămuririle necesare. Din multiplele revizuiri și cronologii ale manuscriselor schubertiene, s-a renunțat
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
și în excepționala calitate a fotografiilor realizate de Nicu Ilfoveanu și de Victor Bortaș. Iar alături de epica imaginii, de mistica subînțeleasă a formelor și de contrastele spectaculoase ale paginii în sine (alb-negru, cald - rece, argintiu - ocru auriu), textul Aureliei Mocanu, scris într-o prelungă șoaptă clamoroasă, pe un ton în care efuziunea lirică și insinuarea esoterică se unesc spre a țese văluri de penumbre în jurul unui mister abia penetrat, este el însuși o componentă a jocului, imponderabil și voluptuos în același
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
lui Mircea Daneliuc de la film la literatură. Nu a fost o schimbare gîndită, ci mai mult forțată. Literatura este totuși un mijloc de exprimare artistică mai ieftin decît filmul. Mircea Daneliuc a insistat în acest domeniu și a reușit să scrie în timp record un număr impresionant de volume de beletristică. Am ales trei, spre prezentare. Nu sînt neapărat cărți aburinde, sînt cărți recente pentru care nu a fost timp destul. Critica nu a avut răbdare cu ele. Multe dintre cronicile
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
reper pentru anii '90, perioadă în care am fost mai mult preocupați să deplîngem absența romanului sau a nu știu cărui gen literar, decît să descoperim și să apreciem exact ce aveam sub ochi. Trebuie precizat că, înainte de a deschide o carte scrisă de Mircea Daneliuc, trebuie să renunțăm la cîteva prejudecăți de receptare. Mai întîi, trebuie să scăpăm de reflexul fetișizării textului. în fața unei priviri critice pur estetice o carte ca a lui se năruie: ba subiectul pare frivol, ba narațiunea este
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
în care oamenii de lîngă tine sînt făcuți praf?), atitudine, imagine, autenticitatea noilor realități pe care autorul vrea cu orice chip să le surprindă. Mai întîi punctul de referință. La Mircea Daneliuc întîlnim o atitudine scriitoricească tipic postdecembristă. Fie că scrie despre anii '50, '80 sau '90, întotdeauna vocea naratorului nu ne va înșela - este conturată, creată după "Marea păcăleală din '89". Deja un lucru inedit pentru că majoritatea scriitorilor care au scris despre acea epocă după '89 aveau deja niște reflexe
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
Daneliuc întîlnim o atitudine scriitoricească tipic postdecembristă. Fie că scrie despre anii '50, '80 sau '90, întotdeauna vocea naratorului nu ne va înșela - este conturată, creată după "Marea păcăleală din '89". Deja un lucru inedit pentru că majoritatea scriitorilor care au scris despre acea epocă după '89 aveau deja niște reflexe formate. La ei, naratorul va fi întotdeauna o "Mare păcăleală", de cîte ori vor încerca o manieră abruptă de abordare a realității așa cum încearcă Daneliuc. Forțele proaspete, naivitatea de multe ori
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
funcții. Poți părea nebun cînd încerci să ai o atitudine normală într-un sistem cultural încă extrem de bolnav. Si poți înnebuni de-a binelea cînd vezi teribila continuitate: pentru instituțiile culturale, '89 aproape n-a contat. în ciuda acestora Daneliuc construiește, scrie, imaginează scenarii pentru viitoarele filme. Daneliuc știe unde stă adevărata luptă: "Cenzura economică este mai feroce decît cea ideologică". El este o victimă a ambelor cenzuri. Unul dintre cele mai frumoase pasaje din romanul Pisica ruptă cuprinde vizita lui la
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
a pune în evidență latinitatea limbii române. Argument plăcut și urechilor d-nilor A. Păunescu și E. Simion. Mă întreb că un naiv ce sînt: oare i din i nu pune în evidență aceeași latinitate căci, dacă vrem să reîncepem să scriem paine sau caine, atunci trebuie totuși să continuăm să scriem rîu și pămînt. Numai așa latinitatea noastră ar fi pe deplin confirmată. Ideea d-nei Caragiu, după care vocală i nu este decît rodul închiderii aceleiași vocale a care îi obsedează
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
urechilor d-nilor A. Păunescu și E. Simion. Mă întreb că un naiv ce sînt: oare i din i nu pune în evidență aceeași latinitate căci, dacă vrem să reîncepem să scriem paine sau caine, atunci trebuie totuși să continuăm să scriem rîu și pămînt. Numai așa latinitatea noastră ar fi pe deplin confirmată. Ideea d-nei Caragiu, după care vocală i nu este decît rodul închiderii aceleiași vocale a care îi obsedează pe latiniști, n-are nici o relevanță în context, chiar dacă ar
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
i nu este decît rodul închiderii aceleiași vocale a care îi obsedează pe latiniști, n-are nici o relevanță în context, chiar dacă ar fi istoricește corectă. Dincolo de a din a, pasionații reformei nu trec decît o singură dată: cînd vor să scriem șunt în loc de sînt. Aici argumentul apropierii de latinitate pică din prima la examen: șunt nu vine din persoană I a indicativului latin. E un cultism, adică o forma propusă de latiniștii secolului al XIX-lea. Indicativul moștenit este s (cu
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
ulterior de Al. Rosetti.) Cum se poate observa, toata chestiunea latinității e oțioasa. Rămîne aceea a caracterului ca atare al ortografiei noastre: fonetica sau etimologica? De la Maiorescu s-a impus tendința fonetica. Spre binele scrierii, zic eu. E nepractic să scriem în două feluri același sunet. Tocmai partizanii lui a din a ne silesc, indefinitiv, la asta: căci și ei sînt de acord că i din i trebuie păstrat atunci cînd vocală este cea dinții litera a unui cuvînt; vom scrie
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
scriem în două feluri același sunet. Tocmai partizanii lui a din a ne silesc, indefinitiv, la asta: căci și ei sînt de acord că i din i trebuie păstrat atunci cînd vocală este cea dinții litera a unui cuvînt; vom scrie, așadar, înțeles și chiar subînțeles. De ce atunci aruncă vina "schizofreniei" asupra noastră? Cît despre revenirea la adevăratul etimologism, nimeni n-are curajul s-o ceară, deși ar fi forma cea mai înaltă de a ne manifestă, nu e așa, latinitatea
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
nici lingviștii nu știu în toate cazurile; ne-am complică viața cu existența, pe lîngă cuvintele moștenite din latină, a celor împrumutate din limbile romanice; ne-am crea dificultăți și cu alte sunete care au dat în română i (să scriem fôntina?). Dacă, așa cum dl Simion o spune, si e corect, ortografia este o convenție, cel mai înțelept este să profităm de simplitatea relativă a unei ortografii fonetice. Iar dacă dorim cu tot dinadinsul să facem convenția cît mai firesc-utila, atunci
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
a unei ortografii fonetice. Iar dacă dorim cu tot dinadinsul să facem convenția cît mai firesc-utila, atunci, date fiind de schimbările produse în scriere de calculatoarele moderne, ar fi poate necesar să abandonam sedilele de la ț și s și să scriem tz și sh, "internaționalizînd" cumva scrierea, sau chiar să scriem, ca portughezii, pe a că a, indiferent de pronunție, si pe i că i sau a (cum de altfel calculatorul o și face!). Dar oare reformiștii noștri vor fi de
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
să facem convenția cît mai firesc-utila, atunci, date fiind de schimbările produse în scriere de calculatoarele moderne, ar fi poate necesar să abandonam sedilele de la ț și s și să scriem tz și sh, "internaționalizînd" cumva scrierea, sau chiar să scriem, ca portughezii, pe a că a, indiferent de pronunție, si pe i că i sau a (cum de altfel calculatorul o și face!). Dar oare reformiștii noștri vor fi de acord? Nu cred, fiindcă problema lor nu e de a
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
acestuia din Familia ardeleană este drastic condamnată. Ca să vezi ecouri! Libertate și cenzură În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 134), la, ca de obicei, bine-întocmita Revistă a presei, este reprodus din COTIDIANUL un text în care dl E. Simion protestează la cele scrise de dl Luca Pițu despre d-sa în Familia. Așa dar cearta ia amploare. Tot în Observator, de semnalat amplul fragment dintr-un studiu al dlui Adrian Marino despre Începuturile (deocamdată) raporturilor dintre libertatea și cenzura presei de la noi. După
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14760_a_16085]
-
pronosticuri riscante, fiind recunoscuți și crezuți pentru acuratețea analizelor lor. La Cotroceni și la Palatul Victoria se pregătește șampania, iar, iar președintele Iliescu dă ca aproape sigură vizita președintelui Bush în România, după reuniunea de la Praga. La ora la care scriem aceste rînduri vizita nu a fost confirmată de Casa Albă, dar probabilitatea ei e mai mare de 80%. Dacă intuiția nu ne înșeală, vizita președintelui american nu e numai o recunoaștere a efortului de război făcut de România în Afganistan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14760_a_16085]
-
Alexandru Niculescu Din 1986, de când a început să funcționeze Catedra de limbă și literatură română (încredințată celui care scrie aceste rânduri, acum profesor emerit) și până astăzi, când prof. Teresa Ferro, o distinsă românistă (it. romenista) o conduce cu competență, secondată de lector Celestina Fanella, studiile privind limba, cultura și istoria românilor au cunoscut o dezvoltare deosebită. De mai
Studii românești la Udine by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14735_a_16060]
-
de o recuzită extrem de sumară, pe cînd pictura cere o mult mai costisitoare bază materială. Chiar dacă opțiunea s-a făcut pentru poezie, prezența lui Arghezi în cîmpul artelor plastice este una majoră, atît prin nenumăratele cronici pe care le-a scris în lunga sa carieră, cît și prin contribuția directă la fondul de imagini al artei noastre plastice. Se știe bine faptul că portretul cel mai bun care i s-a făcut vreodată poetului este... binecunoscutul autoportret. Dacă ar fi să
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
al securiștilor nu se ridică la înălțimea urii și ticăloșiilor colegilor mei". Al doilea lucru din Luceafărul este un scurt fragment din Jorge Semprun, recent vizitator al României cu ocazia Zilelor literaturii, comentat de dna Mariana Sipoș. Spaniol care a scris în franceză, emigrant sub Franco, dar trăind clandestin un deceniu în Spania franchistă, membru al Rezistenței franceze, internat la Buchenwald, ministru apoi în Spania după moartea dictatorului, autor de romane și scenarii de film (cine a uitat Z de Costa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
Al. Dabija a adresat-o la fel de cunoscutului actor Horațiu Mălăele. Am primit și noi e-mai-lul cu pricina. Dl Dabija îi amintește actorului că au lucrat împreună, unul ca regizor, celălalt ca actor, la un spectacol după Molière la Teatrul Nottara. Scrie dl Dabija: "De foarte mulți ani publicul de șușe de prin diferite colțuri ale țării este fericit cu o producție numită fraudulos Scapino, încropită din fragmente ale spectacolului Scapino de la Teatrul Nottara [...]. Scandalos și trist este faptul că această variantă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
în articolele aparținând celor șapte titluri nu este prevăzută, expressis verbis, separarea puterilor în stat. Dealtfel, Consiliul Europei a tras (de mai multe ori) un semnal de alarmă, privind acest aspect, cu niciun folos pâna acum. De asemenea, niciunde nu scrie că Justiția este independentă. Dacă la Art.124(2), este scris că judecătorii sunt independenți - nu Justiția -, despre procurori, iată ce scrie: Art 131(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]