KorAP: Find »[drukola/base=scrumieră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...40 >

979 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768

E-aproape trei, arată Mihai ceasul de la mîna sa. Liliana continuă să stea cu genunchii la gură și cu brațele strînse în jurul picioarelor. Mihai vine lîngă ea, pe marginea patului, îi ia filtrul țigării, rămas între degete, îl pune în scrumieră, apoi cuprinde obrazul ei în palmă, încercînd s-o scoată din starea de apatie. Mihai, șoptește Liliana, fără să se miște, aș vrea să-mi promiți că nu te superi dacă-ți spun ceva... Ție îți promit orice! Chiar dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-l iei prea repede din furcă, se întrerupe. Eah, o să mai sune... Iartă-mă puțin! Vreau să mă spăl. Mihai se uită lung spre vila de vizavi. Liniște deplină. S-o fi înșelat. Trage perdeaua la loc. Zdrobește țigara în scrumieră și se așază pe canapea. Ar vrea să uite întîmplarea cu telefonul, să se bucure de întîlnirea lui cu Liliana, mai ales că urmează o noapte întreagă, de-a lungul căreia, în fața unor cafele, vor putea discuta atîtea. Și-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Seduși de gîndul că în locul celor doi adolescenți ar putea fi ei amîndoi, chiar și pentru o clipă, Tamara și Mihai își aruncă priviri scurte. Fiică-ta a greșit, Mihai! rîde ușor Tamara, jucîndu-se cu țigara uitată întreagă pe marginea scrumierei. Tu ești doar tăietorul de lemne, care trece pe lîngă casa bunicii și intră uneori s-o întrebe ce mai face... Mihai se uită mirat spre ea. Lupi și scufițe sînt alții, continuă să rîdă Tamara, dar rîsul ei e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
minut, cît terminăm țigările. Mihai se întinde, cu brațul stîng sub cap. Liliana stă pe marginea celuilalt pat, mai departe, să se poată privi în voie. Fără să-și dea seama, Mihai clipește de cîteva ori, obosit, lasă țigara în scrumieră și închide ochii pentru două-trei minute, cît Liliana îi vorbește de plăcerea cu care ar veni aici, la Poiană, să schieze. Revenirea aceasta, doar pentru distracție, îl înfurie; cum furios e întotdeauna cînd îi vede pe cei reveniți la mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

acolo, replică Jack. — Ai tras și tu cîteva scatoalce, de dragul justiției? — Era sub demnitatea mea. — Adică nu se lăsa deloc cu titluri pe prima pagină? — Joanie, potolește-te! Te-ai Îmbătat. Loew Își mîngîia cravata. Karen pipăia cu degetul o scrumieră. — Abstinenții se dau Întotdeauna atît de superiori! Ai Început să vii la petrecerea respectivă după ce te-a lăsat prima nevastă, nu-i așa, domnule sergent? Karen Înhăță scrumiera: — Japiță nenorocită... Joan rîse. — Dacă vrei un polițist erou, cunosc un tip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Te-ai Îmbătat. Loew Își mîngîia cravata. Karen pipăia cu degetul o scrumieră. — Abstinenții se dau Întotdeauna atît de superiori! Ai Început să vii la petrecerea respectivă după ce te-a lăsat prima nevastă, nu-i așa, domnule sergent? Karen Înhăță scrumiera: — Japiță nenorocită... Joan rîse. — Dacă vrei un polițist erou, cunosc un tip pe nume Exley, care măcar și-a riscat viața pentru țara lui. Recunosc, Jack arată ca lumea, dar chiar nu-ți dai seama ce fel de om e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Joan rîse. — Dacă vrei un polițist erou, cunosc un tip pe nume Exley, care măcar și-a riscat viața pentru țara lui. Recunosc, Jack arată ca lumea, dar chiar nu-ți dai seama ce fel de om e? Karen aruncă scrumiera, care se lovi mai Întîi de perete, apoi ateriză În poala lui Ellis Loew. Loew Își ascunse capul Într-un meniu. Japița de Joanie le aruncă o privire urîtă. Jack o conduse pe Karen afară din restaurant. *** La Variety International

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
prelua anchetele voastre În derulare. Domnilor, sînteți liberi. Întrunirea se sparse În tăcere. Sala de ședințe era acum goală. Ed Își reluă În gînd discursul, insistînd asupra frazelor cheie. „Auyi șocat cuvintele dreptate absolută“ rostite de glasul lui Inez Soto. Scrumiere golite, scaune Îndreptate, ordine pe avizier. Desfăcu steagurile de lîngă pupitru. Verifică dacă sînt prăfuite. Reveni la discurs, cu glasul tatălui său: „Duplicitari În raport cu Înaltele standarde morale pe care un corp de elită le pretinde de la membrii săi.“ Acum două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
plesnit direct În figură. Omul de la laborator arătă spre o etajeră cu rafturi răsturnate: — ..okay, deci partea din față a tipografiei arăta mulțumitor, așa că făptașul nostru nu i-a dat atenție. Aici am găsit niște chiștoace de țigară Într-o scrumieră. Două mărci diferite. Deci putem bănui că frații Englekling au lucrat pînă tîrziu. Să presupunem că făptașul a descuiat ușa din față, s-a strecurat În vîrful picioarelor și i-a luat ca din oală. Urmele de mănuși de pe canatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Micuța Kathy Îi tot spunea „OMOARĂ-L!“ Apartamentul: uși duble, filigran de aur - vulturi, steaguri americane. Apăsă clanța și ușile se deschiseră. Lucruri de mare clasă Încăpute pe mîinile unor mîrlani albi - trei tipi trotilați, Întinși pe podea. Sticle goale, scrumiere vărsate, nici urmă de Spade. Uși de legătură. Dinspre cea din dreapta se auzeau zgomote. Bud intră. Dublu Perkins se uita la desene animate din pat. Bud Își scoase pistolul. — Unde-i Cooley? Perkins Își Înfipse o scobitoare Între dinți. — La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

Sa nu pare să sufere foarte tare că nu i se face conversație. Ajungem în biroul directorului. De cum intri, de pe peretele de vizavi te întîmpină, bătută în metal, o inscripție cu litere mari, gălbui: "Nu aruncați mucurile pe jos. Folosiți scrumiera." Cest quoi ça?, întreabă vădit interesată Regina, aprinzîndu-și o țigară. "Ăăă...", încep să răspund și îi cer ajutor din ochi lui Othello. "Vous voyez, Voire Majeste... ― continui ― les megots..., il faut pas les jeter...Cest plutot môche...." Othello intervine și

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
vilei Noica" în sediu pentru cantonament filozofic perpetuu etc. Camera lui Noica va rămâne intactă, fără nimic muzeal în ea, cu toate obiectele faimoase ale locuirii lui la locul lor (ibricele de pe sobă, cana și lingurița de pe măsuță, pipa și scrumiera de pe noptieră, paltonul și căciula în cuier, pămătuful de bărbierit pe chiuveta cu găleată sub ea), lăsîndu-ți impresia că locatarul tocmai a ieșit. Vor rămâne deopotrivă intacte "frescele de la Tassili (sau Altamira?)" ale lui Vespasian Lungu din 1986, care decorează

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

urîse atît de tare pe vărul său; ba mai mult, acum Îi ura pe toți musafirii, care stîrniseră un vacarm nemaipomenit. Să te vedem. Rafael! Acum să te vedem! strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ba mai mult, acum Îi ura pe toți musafirii, care stîrniseră un vacarm nemaipomenit. Să te vedem. Rafael! Acum să te vedem! strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr cu scrumiera. Pe urmă spun cîteva cuvinte magice și fac pariu că scot piatra de dedesubt fără să ating scrumiera. Rafaelito se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr cu scrumiera. Pe urmă spun cîteva cuvinte magice și fac pariu că scot piatra de dedesubt fără să ating scrumiera. Rafaelito se făcu verde la față și simți c-o să-l urască pînă la moarte. Se uită la spectatori și-i văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr cu scrumiera. Pe urmă spun cîteva cuvinte magice și fac pariu că scot piatra de dedesubt fără să ating scrumiera. Rafaelito se făcu verde la față și simți c-o să-l urască pînă la moarte. Se uită la spectatori și-i văzu, printre miile de capete care se mișcau cu neastîmpăr, pe taică-su, pe maică-sa, pe mama lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ceva, că oricum ți s-a-nfundat.“ Toți cei de față uitaseră că el era sărbătoritul și mai era și copilul stăpînilor casei, n-avu Încotro și trebui să spună: — Nu se poate! — Ba se poate, spuse Julius și puse scrumiera peste pietricică. — Ai văzut? E aici, dedesubt. Da, văd. Și ce-i cu asta? — Eu voi spu-spune, se bîlbîi Julius uitîndu-se la Cinthia, eu voi spune cîteva cuvinte magice... Să vedem! — Abracadabra, pronunță Julius, Întinzîndu-și mîinile cam la vreo douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
văzut? E aici, dedesubt. Da, văd. Și ce-i cu asta? — Eu voi spu-spune, se bîlbîi Julius uitîndu-se la Cinthia, eu voi spune cîteva cuvinte magice... Să vedem! — Abracadabra, pronunță Julius, Întinzîndu-și mîinile cam la vreo douăzeci de centimetri deasupra scrumierei. Scamatorul, cu fața acoperită cu un strat gros de pudră și partenera lui, machiată și ea din cale-afară, se uitau la Julius parcă implorîndu-l. — Și mai departe? Întrebă furios Rafaelito. — Eu pot să scot pietricia fără să ating scrumiera. Vilma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
deasupra scrumierei. Scamatorul, cu fața acoperită cu un strat gros de pudră și partenera lui, machiată și ea din cale-afară, se uitau la Julius parcă implorîndu-l. — Și mai departe? Întrebă furios Rafaelito. — Eu pot să scot pietricia fără să ating scrumiera. Vilma Își rosese complet o unghie și acum Începea să-și roadă Încă una și Cinthia scoase un oftat de ușurare. — Cum? — Uită-te și-o să vezi. Rafaelito se repezi la scrumieră și o ridică pentru a vedea dacă pietricia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Eu pot să scot pietricia fără să ating scrumiera. Vilma Își rosese complet o unghie și acum Începea să-și roadă Încă una și Cinthia scoase un oftat de ușurare. — Cum? — Uită-te și-o să vezi. Rafaelito se repezi la scrumieră și o ridică pentru a vedea dacă pietricia mai era acolo. În clipa aceea, mînuța lui Julius, tremurătoare, cu un gest de robot, scoase pietricica. — Ai văzut? spuse. Fără să ating scrumiera. La Început nimeni n-a Înțeles bine ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-te și-o să vezi. Rafaelito se repezi la scrumieră și o ridică pentru a vedea dacă pietricia mai era acolo. În clipa aceea, mînuța lui Julius, tremurătoare, cu un gest de robot, scoase pietricica. — Ai văzut? spuse. Fără să ating scrumiera. La Început nimeni n-a Înțeles bine ce se petrecuse, În realitate nici copiii n-au izbucnit imediat În rîs, dar Juan Lastarria a Început să-și smulgă fire din mustață, Susana a simțit că o urăște de moarte pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fum colțul ăsta, nu mai fuma, unchiule Juan Lucas, te rog. Dar degeaba, fiindcă, ceilalți bărbați au Început să-și aprindă țigările, luîndu-se după el, din ce În ce mai mulți; fumau cu toții țigară după țigară și măicuțele erau complicele lor, trădătoarele, le aduceau scrumiere și sala de mese se umpluse de fum. Îi rămînea o singură mîngîiere: nici Mary Agnes, nici Mary Trinity nu le-au adus nimic. Copiii nu voiau fum, nici nu voiau să audă de fum, nu voiau decît nori, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Fă-mi te rog un serviciu, băiețel. Un mare serviciu. Eu nu mai pot să cobor. Cumpără-mi ziarul. O să vorbim altă data de femeia asta. Bătrînelul se Întoarse cu spatele, se Îndreptă spre birou și Începu să caute printre scrumiere pînă găsi o monedă. Veni din nou la fereastră ca să i-o dea și Julius Îi spuse ca se Întoarce Îndată. Porni ca din pușcă și nu se opri pînă la intrare, unde se trezi nas În nas cu Carlos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ele, mai tare! nu se-aude!... Și i-au băgat un par În fund!, Încheie Vlăjganul, ridicînd glasul și făcînd să răsune În tot barul hohotul său formidabil, În timp ce Lester, În față, abia reușea să-și așeze paharul pe o scrumieră, aplecîndu-și ușor capul, lăsîndu-l să se prăbușească Înainte, de parcă ar fi vrut să-și atingă buricul cu nasul; Îl opri corpul elegant și treaz, care era ca o saltea Între el și tejgheaua barului. De data asta nu pătrunse nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]