676 matches
-
Mă Îmbrățișă și m am lăsat pradă unui sărut dulce. Mi-aș fi dorit să dureze la nesfârșit. ― La mulți ani, șopti el. ― La mulți ani, am răspuns când buzele lui mă eliberară. Am rămas multă vreme În brațele lui, scufundată În beatitudine. ― Vibrează ceva, râse el la un moment dat. Am deschis ochii și mi-am scos telefonul din buzunar. ― Mesaj de la mama. L-am văzut cu coada ochiului strâmbânduse. ― Ea știe că tu chiulești de la prima oră? ― Nu, nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din lungul graniței cu Okayama, iar la răsărit, către marginea Muntelui Ishii și Kawazugahana. Castelul Takamatsu era situat chiar în mijlocul acestei câmpii deschise. În ochii lui Hideyoshi, plantațiile, orezăriile, terenurile de călărie și satele de pe acest șes plat erau deja scufundate. După cum vedea el lucrurile, malurile muntoase din cele trei lacuri puteau fi privire ca un șir șerpuitor de capuri și de plaje, iar Castelul Takamatsu, ca o insulă solitară, făcută de mâna omului. Hideyoshi îi înapoie harta lui Kyuemon, încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mari, încărcate cu bolovani enormi, pe locul propus pentru baraj. Se dovedi însă imposibil să tragă ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că, pe pământ fură așternute scânduri, se turnă ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile fură împinse pe deasupra și scufundate, cu încărcătura lor de pietre, la gura râului. Între timp, marele stăvilar, întins pe o leghe întreagă, se terminase, iar curentul puternic al râului Ashimori, transformat în spume și vapori, fu abătut spre câmpia din jurul Castelului Takamatsu. Tot atunci, apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
principala lor armă pe acel câmp de luptă. Castelul solitar continua să fie complet izolat în mijlocul lacului mlăștinos. Ici și colo ieșeau din apă, ca smocurile de păr ale cuiva cu o boală de piele, copacii câtorva crânguri și dumbrăvi scufundate. În cetate, numai acoperișurile de la casele oamenilor de rând mai rămăseseră deasupra apei; fermele din regiunile joase dispăruseră deja. Nenumărate bucăți de lemn în descompunere se învârteau prin curentul noroios sau pluteau la marginile lacului. La prima vedere, valurile mărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cel în care copilăriseră. Aveau șaisprezece ani, ea era puțin mai înaltă decât el și cu mult mai frumoasă. Nici odată nu dăduse vreun semn că ar recunoaște în adoles centul subțire și negricios pe fostul băiețel din vila cea scufundată. Se apropiaseră pentru că împru mutau cărți de poezie de la biblio teca din cartier, ce purta numele unui scriitor uitat. În pauzele dintre ore, pe când colegii lui vorbeau despre muzică și fotbal, Victor stătea pe pragul gropii de sărituri în lungime
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
feri de privirea lui. Se gândi că nu numai femeia, regina, trăsese după ea, unul după altul, doi bărbați ca Julius Caesar și Marcus Antonius. Mintea lor se schimbase când pășiseră pe corabia aceea, care acum putrezea acolo, pe jumătate scufundată, și se îndreptaseră în susul fluviului. Pe apele acelea, cei doi războinici, a căror violență fusese incoruptibilă până atunci, renunțaseră la impulsurile feroce care îi îndemnau spre noi cuceriri. Gândurile lor urmaseră alte făgașe: o alianță, o uniune paritară între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fusese ucis pentru că încercase să salveze instrumentele pentru cântecele rituale, nebi, seistrum-ul de aur. Era impresionant să audă un bărbat vârstnic vorbind despre tatăl său, mort de mulți ani, cu duioșia unui copil. Gajus își aminti prova putredă, pe jumătate scufundată a corăbiei care zăcea în dreptul insuliței Antirrhodos, în portul din Alexandria. Îl întrebă ce știa despre acele rituri. Ceea ce știu trebuie să păstrez în memorie, pentru că aici nu am scrieri pe care să le consult și nici temple unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ridicat unul. Și e mai mic... Saturninus fu deconcertat de duritatea lui Asiaticus, însă găsi repede altă țintă: — Ambarcația care a adus acel obeliskos din Aegyptus nu poate rămâne în mările Romei. E o vrăjitorie. Trebuie umplută cu pietre și scufundată. Asiaticus cedă, ca și cum ar fi aruncat un os unui câine. — Așa vom face. Încuviințase atât de repede pentru că îi venise în minte că ambarcațiunea putea folosi la ceva ce nimeni nu bănuia. Într-adevăr, avea să fie dusă în portul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asemenea distrugeri. — L-au ucis pe Împărat! anunță cineva. Pretorienii tăiară sforile ancorelor și traseră corăbiile la mal; luară de pe ele tot ce se putea, inclusiv plăcile de bronz. Cu o violență amestecată cu o spaimă superstițioasă, tribunul strigă: Acum scufundați corăbiile vrăjite, dați-le la fund! Nici o așchie să nu mai rămână la suprafață. Porunca împăratului! Oamenii se grăbeau mai tare decât el; furioși, gâfâind din cauza oboselii și a gândurilor sinistre ce le invadau mintea, distruseră chilele corăbiilor cu lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
potrivit povestirilor unor personaje ca Svetonius și Dio Cassius, reluate cu pasiune pornografică de succesorii acestora - au fost încredințate unui eremit. Vila miresei copile de la Antium. Rămășițele ei au fost găsite după multe secole: fragmente de coloane, scheletul unui portic scufundat, bazine cu apă de mare. O punte unea vila cu o insuliță care a fost mărită artificial, fiind transformată într-un triclinium înconjurat de apele mării. În Evul Mediu, în acest paradis al erotismului a fost construit un turn care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Părea o poveste crudă și lipsită de temei logic, însă legenda duelului avea probabil la bază o serie de răzmerițe vechi, disperate ale sclavilor. Dar la sfârșitul perioadei imperiale și pe durata întregului Ev Mediu, lacul, cu cele două corăbii scufundate, a rămas în amintirea populară. Nimeni nu cunoștea povestea lor; se știa doar că rămășițele zăceau acolo jos, fiindcă plasele pescarilor se agățau în ele și, uneori, aduceau la suprafață bârne, bucăți de țigle sau de marmură. În Renaștere, enigma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și perspectivele romanului tradițional al secolului XIX, cu narațiunea lui lineară, cronologie clară, personaje consulare ce-și ocupă cu desfătare propriile domenii în cadrul unui timp și al unui spațiu ample? Îl mai preocupă pe el originile personajului și ale personalității scufundate adânc în trecut, cercetarea tihnită a rădăcinilor, examinarea celor mai subtile nuanțe ale comportamentului social și ale relațiilor personale? Mai are scriitorul autoritatea morală să inventeze o lume suficientă sieși și izolată în sine, să-și domine personajele ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
făcut păpușa aia probabil că i-ar fi plăcut de tine și de Helen. Tăblițele cu blesteme erau niște foițe subțiri de plumb sau aramă, uneori și de lut. Îți scriai blestemul pe ele cu un cui de la o corabie scufundată, apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând de la stânga la dreapta, următorul, de la dreapta la stânga și așa mai departe. Dacă se putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul victimei sau a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din Tyr, pentru a birui puternicii curenți potrivnici de dincolo de Coloanele lui Hercule. Ei au descoperit că, la cincizeci de coți În adânc, există un flux de curent care merge spre Apus, În direcția oceanului. Și au născocit o velă scufundată, ca să se folosească de forța aceea, ca și când ar fi fost un vânt, explică el cu Însuflețire. La această amintire, În ochi i se aprinsese o lumină, ca și cum geniul acelor marinari din vechime continua să Îi trezească admirația. Lui Dante i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât cât să-i cuprindă un umăr În degetele-i subțiri, sau să-i mângâie ceafa, și Îi povestea amuzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oare, inutil o vreme, cuvântul i se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă a trupurilor lor scufundate În răcoarea cearceafurilor cu miros discret de lavandă. Se mulțumeau să se adulmece unul pe celălalt și să refacă Împreună trasee uitate ale alcătuirii lor secrete. Pentru asta, nici măcar nu trebuia să țină ochii mereu deschiși, pentru că nu dădeau greș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țara lui. Mahukutah merse cu femeia sa până în orașul unde trăise până a nu fi fost rob. Înconjurat de oamenii de odinioară, care-l recunoscură cu greu, Mahukutah le povesti despre marele potop. Oamenii îl întrebau cum se numea țara scufundată și el le răspundea că țara scufundată s-a numit Ațtlan. Toți au fost bucuroși să afle în sfârșit dezlegarea tainei uriașelor valuri și cumplitelor vânturi care bântuiseră nu de mult și pe țărmurile lor. - A pornit o ploaie neagră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
până în orașul unde trăise până a nu fi fost rob. Înconjurat de oamenii de odinioară, care-l recunoscură cu greu, Mahukutah le povesti despre marele potop. Oamenii îl întrebau cum se numea țara scufundată și el le răspundea că țara scufundată s-a numit Ațtlan. Toți au fost bucuroși să afle în sfârșit dezlegarea tainei uriașelor valuri și cumplitelor vânturi care bântuiseră nu de mult și pe țărmurile lor. - A pornit o ploaie neagră de smoală deasă - istorisea Mahukutah - și oamenii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o monedă de 5 bani, într-unul din bazinele de decantare, în care doar cu câteva ore înainte dădusem ordine să fie deversate câteva tone de mâzgă reactivă. Aceasta a și fost salteaua mea anorganică și șansa mea... Am stat scufundat, circa patru minute, în precipitatul mocirlos și, când am fost extras dintre danturile șicanelor, eram ca un cârnat, conținând o mixtură de detritus, pulbere de reactiv și silicagel, de la gingie până în rinichi. M-am pescuit și m-am atârnat, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ton sincer, dar ciudat de distant, parcă erau replicile unei piese vechi rostite de un actor neatent. M-am răsucit cu taburetul și am privit În lungul piscinei. Pe suprafața ei sticloasă vedeam reflecția casei Hollinger, ca o navă incendiară scufundată ce părea a se odihni pe dalele de pe fundul bazinului. Ați avut vedere bună de aici, am comentat. Trebuie să fi fost un spectacol pe cinste. — Vedere, domnule Prentice? (Pe fruntea netedă ca de bebeluș a lui Sonny Gardner apărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Era o sală de recepții cu tavan Înalt și cu vedere la mare către ambele laturi ale peninsulei. În lumina difuză, m-am pomenit stînd În mijlocul unei lumi marine, salonul de ceremonii plin de nămol al unui vas de linie scufundat. Mobila stil Empire și draperiile de brocart, tapiseriile și covoarele chinezești erau decorul unui tărîm scufundat, Înecat de apa care se revărsase prin tavanul prăbușit. Dincolo de ușile interioare se afla sala de mese, În care, pe o masă de stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ale peninsulei. În lumina difuză, m-am pomenit stînd În mijlocul unei lumi marine, salonul de ceremonii plin de nămol al unui vas de linie scufundat. Mobila stil Empire și draperiile de brocart, tapiseriile și covoarele chinezești erau decorul unui tărîm scufundat, Înecat de apa care se revărsase prin tavanul prăbușit. Dincolo de ușile interioare se afla sala de mese, În care, pe o masă de stejar, se Înălța un morman de șipci și bucăți de ghips dimpreună cu cioburile de cristal ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pacienta doctoriței Hamilton. Se răciseră relațiile dintre ele două, inexplicabil pentru mine. Diabetul lui Anne a fost diagnosticat la Londra acum șase luni. (Privi mohorît apusul care se Întindea peste grădina lui miniaturală, cu piscina secată În chip de altar scufundat.) După tot ce-a Îndurat, a trebuit să moară Împreună cu Bibi În incendiul ăla absurd. Încă-mi pare greu de crezut că s-a-ntîmplat de-adevăratelea. — Și Încă și mai greu de crezut că Frank e vinovatul? — Imposibil, spuse Sanger pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de metal tensionat pe cabestan În atelierul În care Andersson și echipa lui de meșteri spanioli uscau și lăcuiau carenele ce Începuseră să absoarbă apă. În tot acest timp, În centrul portului, o goeletă distrusă de foc - scheletul pe jumătate scufundat al lui Halcyon - era legată de un șlep de oțel. Catargul carbonizat și velele Înnegrite Împărățeau peste Întinderea de ape, Îmboldindu-i pe navigatorii iahturilor din Residencia Costasol să-și strîngă terțarolele și să plece În căutarea celor mai puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a avut loc o dispută de familie cînd a fost să se autentifice testamentul. Betty Shand a luat-o pe nimic. Crawford descuie poarta și o luă Înaintea mea pe alee. Piscina În formă de rinichi semăna cu un altar scufundat, În care se pătrundea pe scara cromată. În chip de ofrande, un șobolan mort, o sticlă de vin și o broșură imobiliară albită de soare așteptau să le revendice vreo zeitate minoră. Grădina cu palmieri și bougainvillea pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]