2,171 matches
-
care, două cloști stăteau pe ouă, conștiincioase și înfoiate. Lângă coșurile cloștelor, o strachină spartă și răsturnată plângea după apa risipită, care băltea, dizolvând găinațul consistent din jur. După un dulap cu geamuri sparte și polițe căzute, observă o ușă scundă, încuiată cu lacăt. Nu știa de ușa asta. Probabil că taică-său și Ghiță săpaseră un beci secret cu intrarea pe aici. Chestia asta îi stârni curiozitatea. Cine știe ce ascunseseră acolo răposatul hoțoman și cu cel de la pârnaie. Cheia, gândi Mărășteanu
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
ea. La lumina zilei îl vedea mult mai bine decât la lumina slabă a becurilor murdare din încăpere. Era un bărbat brunet, aproape tuciuriu, nebărbierit, dar, din cauza părului de pe față, nu i se putea citi vârsta. De înălțime medie, chiar scund, dar bine legat, vârtos la trup, bărbatul se mișca greoi, în aparență, dar avea gesturi extrem de rapide în anumite momente, mai ales în mișcarea membrelor. Purta aceeași îmbrăcăminte în care l-a văzut seara. Nu avea o frizură anume. Începutul
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
deschis simultan mai multe uși. Ce mai! Hotel de 5 stele cu baie proprie, pat matrimonial adică dublu imens cu câte 2 așternuturi pe fiecare, televizor, radio, masă de toaletă chiar și 2 fotolii comode lângă o masă de serviciu scundă. Fiecare cameră avea pe peretele opus intrării, ferestre mari și chiar o ușă de balcon. S-au repezit la ușa de balcon să vadă ce minunăție poate fi după ea. Ținând seama că se aflau într-o peșteră presupuneau că
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
sol și cu acoperișul din pământ aruncat peste bețe de floarea soarelui sau crengi de salcâm și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ, așezau pe niște măsuțe din brad ne geluite, scunde și cu trei picioare, cești minuscule și turnau mereu cafea sau ceai din ibric sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor din pământ, pe care urcau curcile
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
poleit cu aur atrăgea atenția, la fel de delicat și discret, asupra genialului întemeietor al trustului, un adevărat rege dinastic, doar deocamdată neîncoronat. Să recunoaștem însă, că domnul Swordfisch era, fenotipic și comportamental vorbind, un reprezentant exemplar al celor ce învinseseră! Negricios, scund, noduros, puțind veșnic a sudoare, agitat, lacom, lipsit de orice urmă de cultură sau moralitate șiii, aici-i aici, îmbrăcat întotdeauna adecvat! Adică: aceleași bermude viu colorate, maieu cu găurele din model, dar și spontane, papuci de plastic, lanțuri și
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
câțiva zeci de metri și înalt de un metru jumătate, m-a obligat să merg în pasul piticului. Câteva zile m-a durut mijlocul, așa că la alte coborâri sau urcări în piramide am renunțat. Pe vremea aceea, oamenii erau tare scunzi. O excepție, din toate punctele de vedere, a constituit-o Ramses al II-lea - 1,96 m înălțime. A urmat vizita în vechiul Cairo, câteva biserici creștine și Citadela lui Saladin - o fortăreață în punctul cel mai înalt al orașului
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
dirijatecând lumea refuză orice altceva!Te simt aproape descoperindu-măadesea în tresăriri diurne,izolarea îmi stoarce cuvintepentru a ascunde tulburătorul destin al inimii.... II. GHIOCELUL IMPERFECT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013. Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartă Vrea s-ofere caraghios din puținul ce îl are o aromă caldă, un miros amețitor de verdeață și candoare albă, ca și gândul păcătos remarcându-ți piciorușele înalte ce pășesc victorios
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
candoare albă, ca și gândul păcătos remarcându-ți piciorușele înalte ce pășesc victorios prin zăpada afânată peste noapte. Astea-s vorbe azvârlite-n astre Șoapte stârnite din lună când universul străbate prima zi de primăvară! Citește mai mult Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartăVrea s-ofere caraghiosdin puținul ce îl areo aromă caldă,un miros amețitor de verdeațăși candoare albă,ca și gândul păcătosremarcându-ți piciorușele înaltece pășesc victoriosprin zăpada afânatăpeste noapte.Astea-s vorbe azvârlite
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
lui. În privința bunicului m-am lămurit numaidecât. Aveam în fața ochilor un bărbat între două vârste, căruia i se citea responsabilitatea pe față. Nedumirirea mea a fost în privința nepoțelului, fiindcă în locul unei mogâldețe buclucașe am văzut, doar din spate, un băiețandru scund și puținel la trup, care părea a fi prin clasa a patra sau a cincea. Purta o geacă matlasată din fâș de culoare bleumarin, cam lunguță încât îi venea mult prea jos față de mijloc, cu croială aproape dreaptă, doar cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
lui. În privința bunicului m-am lămurit numaidecât. Aveam în fața ochilor un bărbat între două vârste, căruia i se citea responsabilitatea pe față.Nedumirirea mea a fost în privința nepoțelului, fiindcă în locul unei mogâldețe buclucașe am văzut, doar din spate, un băiețandru scund și puținel la trup, care părea a fi prin clasa a patra sau a cincea. Purta o geacă matlasată din fâș de culoare bleumarin, cam lunguță încât îi venea mult prea jos față de mijloc, cu croială aproape dreaptă, doar cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
a întrebat despre problemele mele. Chipul dânsului mi s-a întipărit în memorie, iar în jurul său parcă radia o energie spirituală... Câtă simplitate, câtă bunăvoință, câtă înțelegere și înțelepciune și atât de multă smerenie! Arhimandritul Mina Stan, era un bărbat scund, cu o față rotundă și un început de chelie ca o prelungire a frunții înalte și bombată, brăzdată de câteva vene care se evidențiau, gata să erupă, atunci când se concentra. Înfățișarea chipului, veșnic luminoasă, chiar și când era suferind, îi
OMUL RUGĂCIUNII ŞI AL SUFERINŢEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344745_a_346074]
-
că el nu era decît un copil străin de acele locuri, și că nu știa ce să facă?! Cum, doar el trăia intens clipele acelea, importante pentru viitorul său? Într-un târziu, întrebă cum se ajunge la școală. Un tânăr scund, dar binefăcut, îl măsură din priviri din cap până-n picioare și-l sfătui să ia tramvaiul pe care scria Copou, ș-apoi să mai întrebe. Oarecum lămurit, o luă pe jos pe lângă pe strada îngustă din fața gării tot înainte, o
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
31 de persoane nu toate au fost femei, au fost și 6 bărbați. În plus, persoanele condamnate nu au fost arse pe rug, ci au fost ucise cu pietre, apoi corpurile au fost atârnate de frânghii. Napoleon NU a fost scund Mulți cred că ambiția excesivă a lui Napoleon este un fel de compensație pentru statura sa mică. În fapt, statura Micului caporal a fost de 5 picioare 7 inci (168 cm) - mai mare decât statura unui francez mediu din acele
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+15 !): MITURI FĂRĂ FUNDAMENT de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345953_a_347282]
-
să-i revăd! zâmbi Mihai, cu gândul la prietenii săi canini. Apoi l-am văzut pe pictor prăbușindu-se. Femeia a plecat cu mașina, dar s-a întors repede. Acum avea părul strâns și mi s-a părut puțin mai scundă. Habar n-aveam ce se petrece. Asistam la un spectacol care-mi ajuta zilele să se scurgă mai repede. Spre ce? Nu știam. Femeia s-a așezat pe niște pietre, lângă Tudor și încremeni ca o statuie. Mânat totuși de
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
în: Ediția nr. 1202 din 16 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Plutonierul Cred că istoria a fost scrisă de un plutonier. Nu Biblia, nu Dumnezeu, ci plutonierul a creat istoria. El a scris regulamentul, el l-a aplicat. Înalt sau scund, slab sau gras, cu mustață sau fără, el este omul fără carte , dar care știe tot. Nu a condus în viața lui un pluton. S-a ocupat de treburi administrative. Registre, efecte militare, hrană, ordine, da, ordine, fără ordine nu
PLUTONIERUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347841_a_349170]
-
veni de la Universitate cu capul tixit de filozofie, voia să se odihnească, să se-nchidă-n casă și să zacă câteva zile; îl obosise totul-totul în această zi de sfârșit de iarnă capricioasă. Gazda, mam’zel Gretta, femeia cea nesuferită, scundă, aproape bondoacă, dar grasă ca o putină, bătea la ușă de câteva ori și, deși nu-i răspundea nimeni, intra ușor, ca nu cumva să-l trezească pe domnul student, dacă doarme sau dacă este cufundat în cărțile lui, își
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
luptau pentru o bucată de pâine și un loc unde să-și pună capul. Stând acolo între ei privirile mi-au fost atrase de unul ce stătea mai rezervat, era un tanar ce avea în jur de treizeci de ani, scund de statura, îmbrăcat într-o geaca mare groasă avea cu el o geantă neagră, fata lui era puțin palida și marcată de oboseală, dădea impresia unui om educat, cult și intradevar așa era, vorbea o casteliana perfectă, după ce am schimbat
LUMEA CELOR DE JOS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347837_a_349166]
-
iar Teodora (fata cu care locuiesc într-o garsonieră) nu vine în seara asta și ar trebui să profit de absența ei. Stau cu ea în garsonieră, dar eu nu am masă de scris, stau jos și scriu pe patul scund, fiindcă ea ține mereu masa plină. Da, mă voi despărți galant de tovarășu’, nici nu știu ce m-a întrebat adineauri. Așa, dacă îmi place să umblu prin librării. Ce exprimare! Intrăm în Librăria Universității (este în drum), pune mâna pe două-trei
NOSTALGII DE IARNĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347342_a_348671]
-
al doilea pod, umbrită de doi duzi înalți, cu intrarea dinspre stradă închisă. În timp, a aflat că pe vremuri, bunicul încercase să țină acolo, în camerele dinspre stradă, o prăvălie. Acum, ușa era zăvorâtă cu un lacăt si portița scundă de la intrare era închisă. Gardul dinspre curtea propriu-zisă, înalt, nu permitea privirilor să vadă prin el. O alee străjuită de flori care creșteau mai greu la umbra bolții de viță de vie ce o acoperea, conducea către cele două intrări
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Ana se întâlnea cu iubirea matură, iubirea adevărată, care nu cerea nimic pentru sine. Și de atunci, privirile ei îi urmăreau cu uimire și respect silueta înaltă dar adusă de spate, de parcă se ferea să nu lovească cu capul pragul scund al ușilor, mișcându-se întotdeauna fără grabă, de parcă s-ar fi plimbat, întotdeauna îngrijit, întotdeauna pus la patru ace, cu pălărie și baston când ieșea în oraș, spre deosebire de bunica - despre care aflase mai târziu că fusese cochetă doar în tinerețe
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
doar de drumul spre mare. La început, le arunca din mers priviri doar cu coada ochiului, în vreme ce picioarele lipăiau prin nisipul fierbinte, fin ca o pulbere, grăbite să ajungă la mare. Uneori însă, copiii se mai opreau puțin la marginea scundelor garduri văruite-n alb, care înconjurau locurile... de veci - întotdeauna o mirase acest cuvânt ce îndrăznea să sfideze pulberea, pentru că doar ea este veșnică - și verii începeau să îi împărtășească din puținul pe care la acea vârstă îl știau, despre
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
pporului asuprit, de urmașii unui sistem perimat ce se îmbogățiseră asuprind clasa muncitoare. Din automotorul ce oprise în dreptul impegatului, pentru că mecanicul să mai schimbe câteva vorbe cu acesta, cobora o femeie cam la 29-30 ani cu statura sub medie,,spre scunda, dar bine proporționate și destul de frumoasa.Femeia lasă pe peronul gării o mică valijoara și se duse la ușă vagonului de unde ajuta să coboare un băiețel slăbuț ce se ajută de două cârje pentru a merge. -Gata mama am ajuns
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
voie, ca și cum cineva ar fi împins-o de la spate, se ridică cu greu din pat și făcând un ultim efort, păși ca prin vis până la ușa bătrânei care locuia alături de ea apăsând pe butonul soneriei. Bătrâna de peste optzeci de ani, scundă și rotofeie, rămasă de ceva ani văduvă, se deplasa cu mare greutate, respirând șuierător, sufocându-se și de aceea, cea mai mare parte a timpului și-o petrecea stând la scara blocului pe un scaun, privind lumea care trecea și
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
său. Întrevederea începu fără nici un protocol ori ceremonial, care în alte condiții era de neimaginat pentru Irod, însă din cauza crizei de timp invocată de oamenii arhiereului, tetrarhul nu primi decât plecăciunile vizitatorilor. Grupul de iudei era condus de un fariseu scund și cu privire încruntată pe care Irod Antipa îl ascultă din jilțul său, luând o mină îngrijorată. Irod era de acord cu părerea exprimată, aceea că, într-adevăr, adepții galileeanului puteau încerca să fure trupul acestuia generând în acest fel
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
fi acolo, nici chiar Ana. Dar bărbatul aștepta la locul indicat tot mai nerăbdător, iar după 15 minute de stat fără nici un rezultat, a plecat. Ana se uita după el cu compasiune... era un bărbat nici prea înalt, nici prea scund, nici prea tânăr, nici prea bătrân, dar avea inimă... săracul, îi era milă și îi era rușine, parcă l-ar fi trădat. Ana știa că doctorul avea multe secrete în viață pe care ea nu avea cum afla, chiar și
PUTEAI REFUZA UN ASEMENEA BĂRBAT? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345079_a_346408]