3,089 matches
-
de faptul că graba putea deveni cel mai mare dușman, iar timpul și o coordonare atentă - cele mai bune arme pe care puteau conta în momente atât de delicate. După aproape douăzeci de minute, la radio se auzi o voce seacă și sigură: Aici numărul doi. Zăresc ceva. — Ce vezi? — Pare o cămilă culcată și aș zice că un om doarme lângă ea. — La ce distanță? — Cam la trei sute de metri. — Omul se mișcă? — Deocamdată nu. — Observă-l cu multă atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gardienilor. La care el a bătut de șapte ori, din care toată lumea a înțeles gră-tar-cu-car-tofi-pră-jiți, dar însemna nici-ar-pa-caș-nici-var-ză, o săptămână, porcilor. Deci înfulecam fasolea și mă uitam pe hartă. Dincolo de granițe nu era nimic pe ea. În dreptul liniei punctate, râurile secau, iar drumurile se terminau. Țara era înconjurată de hârtie albă, pașnică. La ce bun vecinii, când e loc destul și aici, m-am consolat de unul singur. Am căutat locul cel mai ascuns din munți și, când Guvernatorul a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a înșelat cumsecade. Mi-am dat seama și nu m-a deranjat. Am adus vorba despre el din recunoștință. Artúr se încăpățâna și rezista. Eu nu știu nici măcar să mor. N-o să mă umplu de viermi - spunea el. Lacul va seca, o să curăț pădurea de peștii putreziți și o să privesc de pe ponton cum înverzește, cum behăie totul din nou, cu gândul mereu la voi. Stătea la o masă separată în Babilon, pentru că lucra. Uneori apăreau numere noi din Vremuri fericite, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
studiilor religioase.Vroia, cu alte cuvinte, să-și regăsească rădăcinile și în același timp să-și afirme identitatea evreiască. Noah spunea adesea că Tora era, chiar și pentru cei fără credință, un izvor de învățătură etică și psihologică care nu seacă niciodată. Într-o bună dimineață, când se așezase ca de obicei la masă, așteptând să i se servească micul dejun, Noah o anunță pe draga lui soție, Judit, următoarele: - Datoria unui bărbat este aceea de a scrie! De aceea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ne așteptăm mai puțin. Cu toate astea continuăm să ne privim ca pe niște ființe eterne și fața celui iubit ca pe un peisaj mișcător. Peisaj în care părul legănat de vânt devenise mai rar, ochii ca apa de mare secaseră puțin și piatra frumoasă a gurii se tocise de atâtea lovituri de bici. Acum peisajul forma o hartă neobișnuită - un palimpsest în care oricine putea studia scrierea secretă a vieții. Vechea imagine a chipului ca o carte deschisă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tot. Știa tot ce trebuie și mai mult decât atât, știa mai bine decât i se cerea. Dar, precum cunoștințele care i se cereau la lecția de zi, deși exprimate într-un limbaj fără greș, se prezentau ca o înșiruire seacă de date istorice, tot așa cunoștințele suplimentare cu care dorea să strălucească nu făceau decât să devanseze, cronologic, unele lecții pe care urma să le facem. Apoi, repede ca întotdeauna și clătinând toată încăperea cu silueta lui oblică, ieșea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o batistă din buzunar în care ascunse grăuncioarele de metal prețios. O bucurie fără seamăn îi cuprinsese inima și cu greu se abținu să nu danseze de fericire. Însemna că nu muncise degeaba, dar mai ales că mina nu era seacă. Cuprins de frenezie se apucă să spele mai departe. Nu mai rămăsese mare lucru din minereul găsit în apropiere de gura minei, dar nu se lăsă până ce nu îl termină pe tot. Din când în când se oprea să examineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Comuniștii le-au luat tot. Au deschis o mină mare, au adus oameni din alte părți și au început exploatarea industrială. Sătucul de mai demult s-a dezvoltat transformându-se într-un mic orășel. După câteva decenii însă, filoanele au secat și deschiderea altor băi nu mai era rentabilă. Imediat după revoluție, minele s-au închis de tot iar oamenii au rămas pe drumuri. Veneticii s-au dus înapoi, acolo de unde au venit, iar aici au mai rămas doar localnicii. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din comuna Filipeni este pârâul Dunavăț care izvorăște din dealul și pădurea Godovana , curge prin satele Mărăști - Vale, Lunca, Fruntești, Pădureni și se varsă în Berheci, lângă satul Oncești, având o lungime de aproximativ 25 km. Acest pârâu (nu a secat niciodată spre deosebire de alte ape din Podișul Moldovei și din Colinele Tutovei) colectează apa unor pâraie mai mici ce se scurg de pe dealuri: Blidari, Dobreana, Pârâul Roșu (Dunaviciorul, Sălașul Roșu) și pârâul Fruntești. Alimentarea cu apă a izvoarelor și pâraielor depinde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Gavril Dunavăț cu rudele sale și urmașii săi era așezat pe cursul mijlociu al pârâului Dunavicior (Salașu Roșu), în partea din sus - spre nord - de vărsarea pârâului Tureatca în Sălașu Roșu. între Sălașu Roșu și Tureatca care, de multe ori, seacă vara, se află prelungirea, pe direcția N-S a dealului care vine dinspre Runc numit „Pe Cal”, care se aplatizează la capătul dinspre sud. în acest loc trebuie să fi fost primele case și prima curte boierească, după care satul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fi flăcău curat, necurat, Plesnească-i boașele, să curgă părău, Să vadă lumea că-i pocitor, deochetor. De-o fi de codru, pice-i frunza / Să vadă lumea că-i pocitor, deochetor De-o fi de vânt, crape-i calul, sece-i aripile, Să vadă lumea că-i pocitor și deochetor. Cutare (numele) să rămână curat și luminat. Cum Maica Precista l-a lăsat (a lăsat-o).” Se observă „leacul” bazat pe terapia apei (să ducă totul la vale, tot răul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Se aprinde o cârpă de pânăză, să nu fie de lână, se afum cu ea locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu partea arsă se dă peste locul umflat. Descântatul pentru dureri de pânătece: „Popa toacă, rostu’ seacă Popa a gătit, rostu’ lui ...(numele) S-a gătit de secat ...Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu.” A se observa: îl lasă pe bolnav în plata Domnului! Un caz concret a fost a lui Hortolomei Constantin Pușcuță, copil de 5-6
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se afum cu ea locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu partea arsă se dă peste locul umflat. Descântatul pentru dureri de pânătece: „Popa toacă, rostu’ seacă Popa a gătit, rostu’ lui ...(numele) S-a gătit de secat ...Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu.” A se observa: îl lasă pe bolnav în plata Domnului! Un caz concret a fost a lui Hortolomei Constantin Pușcuță, copil de 5-6 ani care se plângea de dureri de pânătece. Cine l-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fabricate. Ministrul de interne se ridică brusc ca împins de un arc, voia să-l apere de fraza batjocoritoare pe colegul său de la apărare, să denunțe poate lipsa empatiei politice evidentă în acel consiliu, dar șeful guvernului dădu o lovitură seacă în masă cu palma întinsă cerând liniște și le-o reteză, Domnii miniștri ai culturii și ai apărării vor putea continua afară dezbaterea academică în care par să fie antrenați, dar eu cer permisiunea să le amintesc că dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
avusese foarte clar în minte obiectivul misiunii cu care fusese însărcinat de ministrul de interne, nimic altceva decât să cerceteze dacă exista vreo relație între fenomenul votului în alb și femeia pe care o avea în fața lui, dar interpelarea ei, seacă și directă, îl lăsase dezarmat și, mai rău decât atât, cu conștiința subită a ridicolului teribil în care ar cădea dacă ar întreba-o, cu ochii plecați, pentru că n-ar avea curajul s-o privească în ochi, Din întâmplare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
situația sa disciplinară începând de a doua zi, dar preferă să tacă, dacă era clar că soarta lui se afla în mâinile ministrului, atunci să pronunțe el sentința, în afară de asta, avea certitudinea că ar fi primit drept răspuns o frază seacă de tipul Nu vă grăbiți, mâine o să aflați. Brusc comisarul deveni conștient că tăcerea dura deja mai mult decât putea fi considerat firesc într-un dialog la telefon, mod de a comunica în care pauzele sau odihna dintre fraze sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că ești un cretin fără pereche. — În orice caz, ai putea fi silit să-ți întreții nevasta și copiii, i-am replicat puțin jignit. Presupun că legea le poate oferi oarecare ocrotire. — Dar legea poate să scoată apă din piatră seacă? Nu am nici un ban. Cel mult o sută de lire cu totul. Am început să fiu mai nedumerit ca oricând. Era adevărat că hotelul la care trăsese dovedea o situație financiară jalnică. — Și ce-o să te faci după ce le cheltuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zbughi pe lângă el, lovindu-l rău cu cotul peste față. Pentru o clipă, durerea loviturii Îl ameți de-a binelea. În timp ce Încerca să Își revină, uitându-se În jur ca să Înțeleagă ce se petrece, un pietroi căzu cu o bufnitură seacă peste peretele de scânduri din spatele său, urmat de un altul care Îi trecu razant pe lângă umeri. Din instinct, sări departe de schelă, crezând că aceasta se va prăbuși de Îndată. În fața lui, piața era teatrul unui mare tumult: tarabe răsturnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
azvârli piatra spre omul care continua să urineze cântând. Arrigo Îl văzu arcuindu-se către țintă, cu ochii fixați asupra proiectilului, ca și când i-ar fi ghidat traiectoria cu puterea minții. Își Îndoi și el capul ca să urmărească proiectilul, până la pocnitura seacă și la răcnetul omului, izbit În frunte. - Pentru Dumnezeu, priorule! strigă stupefiat. O aruncare demnă de Biblie! Voi, florentinii, ar trebui să Îl Întipăriți pe David pe monedele voastre, În loc de crin. Sau măcar să Îi faceți o statuie pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Rosalind, radioasa prospețime a corpului și a minții ei, mărfuri pe care ea le vindea acum pentru veșnicie. Din punctul său de vedere, Rosalind cea tânără Încetase să mai existe. După Încă o zi, a primit o scrisoare scurtă și seacă de la domnul Barton din Chicago, care Îl informa că, deoarece Încă trei companii de tramvaie Încăpuseră pe mâna creditorilor, nu se mai putea aștepta să-i fie remisă vreo sumă de bani. Punând capac la toate, Într-o seară aiurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să facă tam-tam cât vor, el nu se mai opune. Deocamdată să se poarte frumos cu nevastă-sa, ca să n-aibă scandal. Știa că scapă de ea numa cu o bombă, cum ar fi la știri sau ceva, altfel îl seca mărunt și nici nu divorța în veci. - Îți stă bine cu capotul ăsa. E nou? Nu era nou. Domnul Popa știa asta, pentru că acum trei ani purtase și Mișu capotul ăsta, când era doamna Popa la Băile Felix. Ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
zâmbească Încercând să mă păcălească, sau să-mi Întoarcă privirea, sau să-și ia o mină tristă, Încercând să-mi câștige compasiunea. Chipul său copleșit de rușine avea o expresie atât de deprimantă că, dacă Îl vedeai, te simțeai brusc secat de energie. — Tu... tu..., rosti cu greutate Monkey. Cuvintele lui aveau o rezonanță aparte, de parcă le-ar fi scuipat din adâncul stomacului, odată cu fierea sau vreun lichid gastric. — Tu nu ești genul invidios pe alții, nu-i așa? — Așa ceva n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
după ce am stors În ea un sfert de lămâie verde. Monkey Îmi mulțumi trăgându-și cu putere nasul, apoi mă privi de sus până jos. — Ești atent la toate! — Poftim? — Nu există ceva mai sublim decât să bei o șampanie seacă după ce-ai prizat cocaină. Are cel mai bun gust de pe lume! A doua ca gust e berea Corona. Iar lămâia verde e numai bună, pentru că e bogată În vitamina C. Monkey se aplecă din nou asupra paletei metalice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așa de scurt la contribuție. * Geografia literaturii noastre începe să apară un peisagiu de marasm, imposibil de locuit. De o parte conglomeratul primitiv al poeziei argheziene; de alta, vacuitatea, planitudinea vântului lovinescian care-l îmbăiază. Aceasta ne face o Spanie seacă, și trebuie multă credință și nebunie de hidalgo s-o explorezi fără să te mortifici sau înăbuși. Dar singura Spanie de care d-l E. Lovinescu poate să amintească, nu e deloc pătrata patrie a lui Gongora, ci o Spanie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mamă * In 1881, publică seria Scrisorilor I - IV în Convorbiri literare și mai vizitează și orașul Constanța, unde vede Marea Neagră. În 1882 - într-o scrisoare expediată către Iași, probabil Veronicăi Micle , Eminescu scrie; Simt că nu mai pot, mă simt secat moralicește și că mi-ar trebui un lung repaus, ca să-mi vin în fire. Sunt strivit, nu mă regăsesc, nu mă recunăsc. Aștept telegramele Havas, ca să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt, și n-aș fi mai
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]