KorAP: Find »[drukola/base=secetos & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...36 >

894 matches

Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435

de insecte. La speciile lemnoase transmiterea mycoplasmei se realizează prin altoiri. În natură pagubele produse de mycoplasma sunt direct proporționale cu răspândirea insectei ce transmite mycoplasma. În anul 1996 a fost un an deosebit de favorabil extinderii stolburului, din cauza verii deosebit de secetoase (cu atac mare de Hyalestes) așa încât, stolburul a produs ofiliri grave ale cartofului chiar și în zonele mai nordice Botoșani, Suceava. În anii cu primăveri și veri ploioase și răcoroase, datorită distrugerii insectei, atacul de stolbur este doar sporadic și

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
solanacee vor fi corect erbicidate pentru a diminua atacul de Hyalestes obsoltetus și a elimina buruienile gazdă ale mycoplasmei. Stolburul este considerat ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. Solanaceae în condițiile cultivării lor în zone secetoase. În solele cultivate cu cartof sau legume, terenurile vor fi menținute la o umiditate corespunzătoare care să împiedice dezvoltarea insectelor. Arăturile adânci de toamnă au un rol deosebit în micșorarea rezervei semințelor de buruieni, iar la plantarea tuberculilor sau a

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
inițial o brunificare a inelului vascular, apoi pulpa este transformată într-un mucilagiu urât mirositor datorită suprainfectării acesteia. Coaja tuberculilor nu este afectată. Atacul tuberculilor este favorizat de umiditatea excesivă din pământ, dar în cazul în care intervine o perioadă secetoasă, în tuberculi atacul se oprește și apare un un strat de celule brune, uscate, ce separă zona distrusă de cea sănătoasă. Infectarea tuberculilor se produce prin rădăcini sau prin răni. În unii ani pot apărea simptome pe tulpini în câmp

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
din interior spre exterior, ceea ce duce la apariția proeminențelor crăpate și înnegrite (fig. 48). Transmitere răspândire. Bacteria rezistă în tuberculii atacați până la 8 luni, iar în pământ poate rezista de la un an la altul în resturile vegetale. Bacteria pe vreme secetoasă, când pământul este aerisit, atacă tuberculii tineri. Cercul de plante gazdă ale bacteriei include: varza, sfecla, rapița, păstârnacul morcovul, știrul, zârna și vinetele. De felul cum urmează aceste plante unele după altele, trebuie să ținem cont când le plantăm, mai

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
de soia scade posibilitățile de atac ale bacteriei. Irigarea culturilor în perioada maturizării tuberculilor scade foarte mult posibilitățile de atac ale bacteriei. Monocultura de cartof, ca și utilizarea la plantare a tuberculilor parțial atacați, poate duce în condițiile unui an secetos, la deprecierea cantitativă și calitativă a tuberculilor. Cultivarea de lucernă sau soia poate reduce procentul de atac al acestei bacterii deoarece, o bacterie (Bacillus subtilis), frecvent găsită în pământul cultivat cu soia, produce un antibiotic care distruge bacteria ce dă

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
leziunile se adâncesc, pustulele se unesc și apare forma canceroasă a bolii. Datorită creșterii neuniforme a țesuturilor și a colorării lor în brun-negru, această formă se poate confunda cu atacul de râie neagră. Dacă după instalarea bolii intervine o vreme secetoasă, sub veziculă, se formează un strat de celule moarte ce izolează zona atacată. Atacul pe partea subterană a tulpinilor, pe tulpini subterane și rădăcini se manifestă sub formă de mici pete brune și gale de 1-10 mm în diametru. Tuberculii

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
distruge. Asolamentul de 4-5 ani fără plante din fam. Solanaceae asigură culturi sănătoase, fără infecție. 3.1.15. Alternarioza cartofului Alternaria porri f.sp.solani și A. tenuis Alternarioza sau “arsura timpurie” a cartofilor apare în zonele sau în perioadele secetoase și călduroase, putând produce pagube similare cu ale manei, 25-50 % când este semnalată pe foliaj și chiar mai mari dacă boala se extinde la tuberculi. Simptome. În cursul lunilor mai-iunie pe frunze apar pete ovale, circulare sau colțuroase, pe suprafața

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
Distrugerea resturilor vegetale sau introducerea lor adânc sub brazdă și un asolament rațional, micșorează simțitor numărul sporilor din sol. Tratamentele chimice aplicate preventiv pentru mană sunt bune și pentru ciupercă cu condiția să fie aplicate mai devreme în cazul anilor secetoși și călduroși. Se pot face tratamente speciale cu produse din grupele: Gr. A: Antracol 70 WP 1,5-2,5 kg/ha (t.p. 7 z.); Dithane M 45-2 kg/ha; Polyram combi-1,8 kg/ha (t.p. 21 z.); Polyram

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
în culturile semincere și de la acestea virusul trece la culturile de sfeclă pentru industrializare sau la spanac, mac, trifoi, sulfină sau la plante ca: știr, lobodăn, nemțisor și rocoțea. Procentul plantelor infectate crește odată cu zborul ridicat al insectelor pe parcursul perioadelor secetoase ale anului. Prevenire și combatere. Întrucât virusul în primăvară este transmis de afide de la plantele însilozate, se recomandă distrugerea acestora, utilizarea materialului semincer sănătos și arderea resturilor înainte ca insectele să înceapă zborul. Parcelele cu sfeclă pentru sămânță se vor

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
întunecat. Pe frunzele mari apar pete de 1-6 mm în diametru, de culoare brună-negricioasă, în dreptul cărora pe timp ploios, apar picături de gomă bacteriană. Uneori frunzele se răsucesc și se brunifică pe margini. Dacă după instalarea bolii intervine o perioadă secetoasă, țesuturile afectate se pot desprinde, frunza rămânând perforată. Atacul bacteriei pe cozile frunzelor se manifestă sub formă de răniri alungite, de culoare brună sau brună-negricioasă. Transmitere răspândire. Bacteria se transmite de la un an la altul prin semințele, provenite de la plantele

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
zonă sau un inel de mucegai de înălțime variabilă, sub care țesuturile sunt putrezite, vasele conducătoare invadate de miceliu, iar planta suferă o ofilire totală și se usucă. În cazul în care atacul este numai parțial și intervine o vreme secetoasă, ciuperca va evolua numai în interiorul tulpinii, distruge măduva, o putrezește și produce în final fracturarea plantei. După formarea pălăriilor, boala poate afecta curbura tulpinii când, datorită putrezirii acesteia, palariile vor cădea în întregime pe sol. La soiurile la care după ce

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
numele de pătarea în dungi, a fost semnalată în 1941 în Germania de către Röder și apoi în 1950 în Cehoslovacia. La noi Tr. Săvulescu o menționează la Orăștie în 1939, pentru ca apoi să apară pe cânepa cultivată în zone mai secetoase sau chiar la Cluj (1953). Simptome. În timpul înfloririi cânepii, pe frunzele plantelor virotice apare o îngălbenire progresivă ce se finalizează cu aspectul mozaicat al foliolelor. Frunzele de la vârful plantei prezintă mai întâi dungi scurte, izolate, galben-verzui, la vârful foliolelor și

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
schimbă culoarea din albicioasă în cenușie, datorită apariției unor mici puncte negre, reprezentate de organele de rezistență. Frunzele și tulpinile se usucă înainte de vreme. Transmitere-răspândire. Atacul ciupercii se extinde foarte repede, deoarece sporii sunt ușor purtați de vânt. În perioadele secetoase, ciuperca produce mari pagube prin desfrunzirea precoce a plantelor. De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de cleistotecii (fructificații de rezistență), din care în primăvara următoare sunt eliberați sporii, ce vor da infecții primare. Prevenire și combatere. Se

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
al cartofului la tomate; f răsucirea foliolelor tomatelor (fig. 97). Micoplasmoze 8.1.6. Stolburul tomatelor - Stolbur disease mycoplasma Stolburul este considerată ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. Solanaceae, în condițiile cultivării lor în zone secetoase. Boala a fost descrisă în 1933 de V. Rîjkov (U.R.S.S.) și asupra ei ,au efectuat studii numeroși cercetători între care Alice Săvulescu și P.G. Ploaie (1960, 1969, 1971, 1972). Simptome. Cercul de plante gazdă a acestei micoplasme este foarte

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
a frunzei în dreptul petelor apar puncte mici, negre. Țesuturile afectate se brunifică și cad, așa încât frunza apare perforată. Atacul pe fructe este rar întâlnit și se manifestă prin pete brune, circulare sau ovale, dar fără fructificații ale ciupercii. Pe vreme secetoasă, țesuturile brunificate se scufundă și formează pe margini un inel de plută. Tulpinile plantelor atacate prezintă la bază pete mici, ovale, brune-cenușii, în dreptul cărora țesuturile se adâncesc, crapă longitudinal, iar ca urmare partea superioară a plantei se veștejește (fig. 110

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
au 2-7 mm, pot uni și sunt distruse suprafețe mari din frunză. Pe fața inferioară a frunzei, după irigarea culturii, după ploi sau pe timp cețos, se constată prezența unui exudat (lichid) bacterian mucilaginos, sub formă de picături. Pe vreme secetoasă, însorită, exudatul bacterian se usucă și dă naștere unei pelicule fine, cu aspect de celofan. Prin desprinderea zonelor atacate frunzele rămân perforate și se pot deforma. Pot fi observate simptome asemănătoare pe cozile frunzelor și tulpini care, pot prezenta zone

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
cozile frunzelor și tulpini care, pot prezenta zone uscate sau putrezite în funcție de umiditatea atmosferică. Fructele atacate prezintă pete de 1-3 mm, verzi-închis, circulare, cu aspect umed și cu o zonă centrală albicioasă. În dreptul acestor pete, fructul poate crăpa pe vreme secetoasă sau, se acoperă cu lichid bacterian, pe vreme umedă. Transmitere-răspâdire. Bacteria se transmite de la un an la altul prin semințele contaminate sau infectate, iar în câmp răspândirea este asigurată de ploile repezi însoțite de vânt și de irigarea prin aspersiune

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
apar sporii ce vor germina și vor da filamente de infecție care, pătrund prin stomatele (deschideri naturale) frunzelor ce au cel puțin jumătate din suprafața normală. Viabilitatea sporilor depinde de temperatură, de intensitatea luminoasă și de umiditatea atmosferică. Pe timp secetos și la temperaturi de peste 32șC sporii mor. În țesuturile uscate, se formează spori de rezistență sferici, galbeni-bruni. Transmitererăspâdire. Ciuperca este răspândită de apa de ploaie sau apa de irigație. Irigarea prin aspersiune aplicată dimineața până la ora 10, când răspândirea sporangilor

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
brunifică, se usucă și se desprind din frunze. Pe fruct, apar pete cenușii cu țesuturi ce se scufundă, atacul ajungând până la semințe (fig. 124 a). Pe timp umed, cu temperaturi scăzute între 18-25șC, petele se pot uni, iar pe timp secetos, marginea petelor devine tare, se suberifică (devine aspră la pipăit). Transmitere-răspândire. În condiții de umiditate ridicată, în jur de 95 % și la temperaturi scăzute 18-25șC ciuperca se răspândește și atacă ușor datorită transmiterii sporilor de către vânt și picăturile de apă

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
infectate, apar pete mari neregulate, galbene, în dreptul cărora nervurile sunt brunificate și apoi înnegrite. Țesuturile din dreptul petelor devin pergamentoase, subțiate și se usucă (fig. 120). Uneori, din cauza zonelor afectate, frunza în urma creșterii diferențiate, devine asimetrică. Evoluția bolii, pe timp secetos, are loc prin putrezirea uscată a zonelor afectate și uscarea măduvei coceanului. Dacă vremea este ploioasă, boala evoluează rapid și pe țesuturile putrezite umed, se fixează și alte ciuperci. La hibrizii rezistenți, în urma infecțiilor, se observă numai mici pete decolorate

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
se depistează greu, deoarece apare doar o veștejire și o ușoară îngălbenire a vârfului frunzelor. În bulbii bolnavi se observă o înmuiere a foilor de la bază și uneori în condiții de umiditate se formează și un puf alb. Pe vreme secetoasă, solzii externi crapă și cad. Rădăcinile afectate au pete albe, apoi devin plumburii, se înnegresc și tot sistemul radicular este distrus. Transmitere-răspândire. Ciuperca atacă atunci când sunt condiții optime, la temperatura de 25-28șC. Dacă în timpul păstrării în depozite umiditatea aerului este

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
În culturile pentru semințe se observă și atacul pe tulpini. La sfârșitul vegetației miceliul își schimbă culoarea devenind cenușiu datorită unor puncte mici negre reprezentate de fructificațiile ciupercii. Se înregistrează pagube mari, mai ales în culturile din zonele calde și secetoase ale țării. Transmitere-răspândire. Ciuperca se răspândește în timpul vegetației prin sporii ce germinează ușor pe frunzele ce transpiră abundent, iar de la un an la altul rezistă prin fructificațiile de rezistență ce iernează pe resturile de plante atacate. Prevenire și combatere. Se

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
Boala a fost descrisă încă din 1919 în S.U.A., însă acum se semnalează în toate țările cultivatoare ca producând pagube în special în culturile semincere. Simptome. Plantele atacate manifestă o îngălbenire progresivă a frunzelor începând cu cele bătrâne. Pe vreme secetoasă și caldă, plantele se ofilesc și pier în scurt timp. La scoaterea plantelor din sol, se observă o brunificare a vaselor conducătoare și înnegrirea rădăcinilor laterale. Dacă plouă, plantele încearcă să-și revină prin formarea de noi rădăcini. Transmitere-răspândire. Atacul

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
în luna mai sau, rămân mici și atârnă de ramuri chiar și în timpul iernii. Transmitere-răspândire. Factorii climatici care favorizează evoluția bolii sunt, umiditatea și temperatura ridicată. Boala se manifestă puternic în primăvară (mai-iunie) și spre toamnă (septembrie-octombrie), în timp ce în lunile secetoase de vară, evoluția acesteia stagnează. Diferitele răniri mecanice făcute în timpul tăierilor la pomi, cât și atacul unor insecte ca, păduchele lânos sau cari, favorizează infecțiile și extinderea bolii. 9.1.8. Focul bacterian al rozaceelor Erwinia amylovora Boala a fost

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
favorabile (vreme umedă). Lichidul poate avea culori variate de la galben pai, până la roșu închis, brun sau portocaliu. Uneori din țesuturile bolnave ies filamente incolore, care au un aspect prăfos, ca de vată și lungime de până la câțiva centimetri, pe timp secetos. Atacul pe fructe apare numai pe fructele verzi sub formă de pete umede care se brunifică, se înnegresc, apoi se zbârcesc și rămân atașate pe pom. Atacul pe ramurile mai vechi, șarpante sau trunchiuri, produce răni (ulcere) cu lichid și

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]