2,090 matches
-
IV. ELOGIU DESPRE EXCELENT!, de Mihaela Doina Dimitriu, publicat în Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017. Singurătatea mea-i ca o pralină. Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru
MIHAELA DOINA DIMITRIU [Corola-blog/BlogPost/372392_a_373721]
-
tort excelent! Un plus infinit excelent! Am tendințe excelente...și discursurile ultimei berze zărite în cuibul avataric, simt cum îmi tamponează discursurile într-o manieră sublimă, ... Citește mai mult Singurătatea mea-i ca o pralină. Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru
MIHAELA DOINA DIMITRIU [Corola-blog/BlogPost/372392_a_373721]
-
Acasa > Literatura > Proza > ELOGIU DESPRE EXCELENT! Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului Singurătatea mea-i ca o pralină. Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru
ELOGIU DESPRE EXCELENT! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372388_a_373717]
-
de suflete rănite, iar cuvântul încearcă să repare zile furate. Zadarnica încercare. Sacul era fără fund și-n adâncul sau, adăpostea o lume-ntoarsă. O mană se bălăgănea, drept balanța mortuara, pe-o mască vânata de frigul vidului, negru și urât. Semaforul dreptății, a înțepenit cu limbile sale în umbre pe cazanul satanic. Buzule sale întoarse, erau date cu roșul curvelor de stradă, ținând pretinsa dreptate în mână. Flăcările nu luminau cu întuneric, decat drumuri fără sens. Ziua începuse cu lungi șiruri
INALTA CURTE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345795_a_347124]
-
la fel ca și mine își reveneau după sărbători. Drumul a fost plăcut aș spune, pentru că aproape reușisem să ațipesc stând pe scaun, în vagonul care se legăna relaxant, pe șine. Am ieșit din metrou și m-am oprit la semafor. În fața mea, așteptând și ea culoarea verde, se afla o duduie. O priveam din spate - păr bogat, roșcat, căzându-i în inele până aproape de șolduri, sacou elegant, de stofă, strâns în cordon pe talia de viespe, poșetă luxoasă, de piele
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
cei doi care încercaseră să o agațe. Mie mi-a fost rușine, ei probabil că nu i-a fost, lor le-o fi fost măcar o clipă, rușine? Dar povestea nu se termină aici. Nici n-ajung bine la următorul semafor, când lângă trotuar trage un Volkswagen, din care se dă jos tacticos, cu maniere și finesuri, o altă fătucă. În blugi și cu un hanorac, cu părul negru frumos întins cu placa, atârnându-i pe umeri, fardată strident, copila, căci
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
luate din filmele pentru adulți, nu pare a fi nici impresionată și nici supărată de cuvintele pe care i le trimit cei doi. Poate doar puțin măgulită... Îi las în urmă și grăbesc pasul. Mai am de trecut vreo două semafoare până să ajung la serviciu și cine știe, Doamne ferește!!! Se vede treaba că o fi lumea cu chef după atâta distracție, că altfel, cum să îmi explic asemenea peripeții? Sau poate că așa o fi fost la ei la trecerea
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
incitant decât fascicolul magic imaginat de scriitorul SF, dar la fel de eficient. Pe autostrăzile Americii luminează în continuare farurile autovehicolelor, dar luminile solare sunt prezente în toate curțile și grădinile americane, iar senzorii din asfalt controlează prin presiune schimbarea culorilor la semafoare. Produsele alimentare pilula După cum am citit în "Jestsons" și într-un New York Times Magazine “Interviu cu autorul Michael Pollan”, o idee predominantă în 1960 în cercurile de futurologi, a fost cel al pilulei alimentare. În esență, toți nutrienții organismului și
CUM S-AU TRANSFORMAT CONCEPTELE SCIENCE-FICTION ÎN REALITĂŢI ALE ZILELOR NOASTRE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345298_a_346627]
-
de sincere. Timp de aproape o oră cât s-au strecurat greoi prin traficul aglomerat al șoselei ce lega aeroportul de Torino, dar mai ales prin interiorul orașului cu străzile ce aveau în general doar două benzi de circulație și semafoare la toate intersecțiile, și multe sensuri giratorii pentru fluidizarea traficului, au sporovăit ca două vrăbiuțe gureșe, informându-se fiecare pe cealaltă despre ce s-a mai întâmplat în viața lor, de când nu s-au mai văzut. Adrianei îi fugeau ochii
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
bete de lumină au efect nu călca pe întunericul vieții tale /golgota a mii și mii de picioare/ un șiret negru sau un pantof defect nu mă împiedică să iubesc ca la dans cu prize (ne)verticale este roșu la semafor sufăr de daltonism existențial cu cele mai noncolorate sentimente îți iubesc harta miocardului (prea)cipat artificial Referință Bibliografică: Mozaic / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1512, Anul V, 20 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea
MOZAIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377085_a_378414]
-
vreo preferință în ce privește traseul, doamnă? - Nu neapărat, domnule... Să fie cel mai scurt pentru a ajunge cât mai repede. - Dacă sunteți de acord, vom merge pe Str. Pictorilor, apoi vom ieși pe Str. SF. Andrei pentru a evita aglomerația și semafoarele... - Este foarte bine, răspunse aproape mecanic, Emanuela. Gândurile ei erau îndreptate într-o altă direcție. Putea să ocolească șoferul de trei ori orașul, cu ea în mașină. Oricum, nu ar fi sesizat. Era prea adânc preocupată să găsească explicați la
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Câte semne, indicații Și-au căzut pe gând fârtații. Mara și Dănuț, ce-și zic? Hai să ne distrăm un pic! Să le dăm și lor ’’de furcă’’ Și-om vedea cum se descurcă. Lecția lor a început Tocmai de la semafor. -Să vedem dac-ați ghicit De ce oare ne-am oprit? Ham, timid se cam pitește, Să răspundă se codește; Miau-Miorlau are năravul Să cam facă pe grozavul. Zice: Nenea semafor, Cocoțat într-un picior, Când e roșu nu se vede
HAM-HAM, MIAU-MIAU ȘI SEMNELE DE CIRCULAȚIE de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377931_a_379260]
-
vedea cum se descurcă. Lecția lor a început Tocmai de la semafor. -Să vedem dac-ați ghicit De ce oare ne-am oprit? Ham, timid se cam pitește, Să răspundă se codește; Miau-Miorlau are năravul Să cam facă pe grozavul. Zice: Nenea semafor, Cocoțat într-un picior, Când e roșu nu se vede, Când e treaz privește verde Și-aruncând din ochi lumini Ne ferește de mașini. Ham-Ham latră: ham și hop! Am ghicit! Pe roșu-i stop. Când apare verdele, Ale noastre
HAM-HAM, MIAU-MIAU ȘI SEMNELE DE CIRCULAȚIE de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377931_a_379260]
-
Văzu în ultima clipă mașină care venea în viteză în timp ce omul stătea încă în mijlocul drumului, privindu-și pușcă încă fumegânda din mâna dreaptă. Văzu mașină cum vine direct spre el și în ultima clipă, uitând de aripă rănită, preschimba lumină semaforului în roșu. Mașină se opri cu un scrâșnet de frane. Omul privi o clipă mașină, fără să realizeze pericolul prin care trecuse, privi apoi absent arătarea albă din praful drumului și pleca posac și încruntat spre ușa casei, inca rămasă
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
frânge în curbe picioarele mele au surzit amuțesc de m-ai creat din lut pygmalion te iubesc mă întind pe asfaltul astenic cu mâinile ude absorb cetaceic rutina pliată cartezian în buzunarul tău stâng/doct de mine/ este roșu la semafor ... toate trec...e-o foame de tine nu pot iubi vertical pe pași numărați apologii afazii cu trei stații înainte citeam Orbitor ca să vii Referință Bibliografică: Regal urban / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414, Anul IV, 14
REGAL URBAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376605_a_377934]
-
orașele unde aveau alte depozite .Era obosit seara însă nu se văita,era în locul potrivit. Avea în plus și-o zi liberă pe săptămână,după cum se nimerea. O petrecea în cameră,trecea prin destule în cursul zilei,agitația orașelor,înjurăturile semafoarelor, nebunia șoselelor aglomerate. În ziua liberă avea nevoie doar de puțină liniște. Pircotește cu televizorul aprins ,dar tresare când cineva bate discret,în ușă. Se ridică cu greu,nu prea are chef de musafiri, are doar doar un chef nebun
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
cumpăna anilor, ne putem fixa ceasurile pe ora de iarnă, după ea. Și asta, în ciuda numelui ei neașteptat, care amintește de... Paști. Frunzele află pe căi neștiute când se scurtează lumina zilei și se branșează automat pe roșu aprins. Un semafor de alarmă pentru anul căruia în curând îi va suna ceasul. Un pom de Crăciun mai reușit nici că se putea! Deși, parcă, poți să știi? Nu sunt de ici-colo nici portocalii și lămâii, care atârnă plini de fructe. În preajma
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LEVITAȚIE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Traversez dimineața cețoasă cu noaptea neîndeajuns dormită scâncid agățată de poale și-mpiedicându-mi pașii la semafor mă opresc brusc izbindu-mi fără scuze buimăceala drept în frunte și caut din priviri abia ghicitul cer în speranța de a mai putea levita doar o clipă pe urma unui zbor de pasăre culoarea stridentă ca mărul lui newton
LEVITAŢIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375312_a_376641]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mașina a oprit la semafor, era o intersecție mare, iar mașinile aveau mult de așteptat. Un puști de vreo 12 ani cu o găletușă-n mână și un burete a mers la geamul automobilului: -Domnule, îmi dați voie, să vă spăl parbrizul? -Lasă, nu-l
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
mă duceți la poliție, nu am făcut nici un rău. -Nu te duc, stai liniștit, vreau doar, să vorbim ca între afaceriști. Copilul a ocolit prin spatele mașinii apoi, s-a așezat în față pe bancheta din dreapa. Culoarea verde a semaforului a dat drumul mașinilor să circule. În dreptul cofetăriei ”Regata”, șoferul a tras mașina pe dreapta, apoi s-a adresat pasagerului: -Coboară, vreau să mâncăm o prăjitură, stai liniștit ești invitatul meu! -Mulțumesc, pot să mănânc ”Amandină”? -Da, Amandină vei mânca
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
ocupă o poziție socială superioară au și bagajul de cunoștințe aferent - și, golit de gânduri, pornesc agale prin oraș. Mă îndrept spre Piața Unirii, fără țintă, fără un traseu prestabilit. Pașii mă poartă, involuntar, spre Bulevardul Eroilor... mă opresc la semaforul din fața vechii primării, când... - Salut! Ce mai faci? - aud în spatele meu. Trezit brusc la realitate, mă întorc și zăresc alăturea de mine, o veche cunoștință, cu care nu mă întâlnisem de bună bucată de vreme. - Mulțumesc, bine - îi răspund convențional
ALTĂDATĂ, ALEŞII ERAU MAI RESPONSABILI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379801_a_381130]
-
mine, o veche cunoștință, cu care nu mă întâlnisem de bună bucată de vreme. - Mulțumesc, bine - îi răspund convențional, iar apoi, din politețe, îi întorc întrebarea: - Tu? Oftând, îmi răspunde cu același stereotip: - Mulțumesc, bine... mergem înainte. Ce să facem? Semaforul se face verde, ne strângem mâinile, apoi eu o iau spre stânga, iar amicul meu spre dreapta. Cuvintele lui îmi revin în minte. „...mergem înainte”. Da... înainte... doar pentru simplul fapt că „înainte” era mai bine. Din păcate, punem preț
ALTĂDATĂ, ALEŞII ERAU MAI RESPONSABILI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379801_a_381130]
-
privirile lor scandalizate, răspundeau chemării lui. Liviu și Maria se despărțiră, cutreierând în lung și-n lat clădirea gării și peroanele pustii. În depărtare un tren își anunța sosirea cu semnale lungi și stridente, confirmate de semnalele roșii intermitente ale semafoarelor din gară. Freamătul călătorilor acoperi strigătul înspăimântat al cuiva. Liviu ridică privirea intrigat și abia atunci o zări. Lea singură, pierdută, în afara perimetrului gării, privind în transă bolidul hotărât, înspăimântător de aproape de bordul de beton, ce o expunea unui pericol
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
doi bani. (Căci poate, dând la vâsle în a salvării barcă, Recuperăm fuiorul pierdut al multor ani.) Azi am ajuns, în grabă, la stop cu trista-mi viață, Era culoarea verde... Oare ce-o fi-nsemnând? De când are o arcă un semafor în față? Să trec eu mai departe sau alții sunt la rând? Tot navigând pe-oceanul de temeri și regrete, Uităm de curcubeul zâmbindu-ne-ntre nori, De stelele albastre, rotunde și cochete, Ce ne-ncălzesc adesea iubirea cu fiori
ARCA VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375719_a_377048]
-
că am găsit, însă tocmai „Calea scurtă” ne oferă surprindere: „Pe ridurile frunții/ ți s-a scris pierderea/ pasul broaștei țestoase în viață// Deși cheia/ o ții în ușă/ ușa ți-e închisă/ din interior// În intersecție/ lumina verde în semafor/ când se aprinde/ tu te întorci înapoi/ căutând/ calea cea mai scurtă/ în viață// Dar piatra/ o arunci în spate/ ca nu cumva Domnule/ să ne poți lovi/ tocmai în frunte”. Trebuia să fie și o enigmă sau cel puțin
FIINŢĂ: INIMĂ, SUFLET, LUMINĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375786_a_377115]