773 matches
-
67. Cu toate acestea, specifică autorul, orice nume propriu, toponim sau antroponim, poate să se încarce de semnificație la fel ca alte cuvinte ale textului. Proprietatea limbajului poetic este de a fi motivat, "finalizat", adică se înlocuiește complementaritatea arbitrară a semnificantului cu semnificatul, cu o solidaritate necesară. Deoarece numele propriu este, prin definiție, un semn opac, provocarea lansată de poet, scriitor sau lector este de a sparge această rezistență la sens, iar șansa poeziei este de a putea compensa această lipsă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnificatului cuvântului (sau semia) în semnificați de morfeme (sau sememe), și aceștia, la rândul lor, în seme. Analiza în morfeme aplicată numelor proprii o face după două axe: lineară pentru morfeme "normale" și tabulară în sincretismele în care morfemele cu semnificant zero se suprapun unui morfem normal. Morfemul gramatical "e" din perechea Louis/ Louise are un "conținut" gramatical, trăsătura /gen feminin/. Trăsătura inerentă din morfemul "e" sau morfemul zero care redă trăsătura /sex masculin/ fac dificil de susținut asemanticitatea în limbă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
simplifică diegeza), iar pentru numele eroinei, motivarea este mai estompată. Autoarea detectează rețele sonore care au simultan o funcție poetică și una diegetică (nume ca Père Lastique, Couillard), iar toponime ca Perthuis des Vauds plasează nașterea eroinei sub steaua unui semnificant de natură geografică, semnificant care o plasează sub tutela forțelor naturale (parcursul diegetic va ilustra acest nume, "numele desenează conturul țării ei mentale"74 - tr. m.). În componentele numelor succesive ale eroinei citește un rezumat al programului narativ, combinând decoruri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numele eroinei, motivarea este mai estompată. Autoarea detectează rețele sonore care au simultan o funcție poetică și una diegetică (nume ca Père Lastique, Couillard), iar toponime ca Perthuis des Vauds plasează nașterea eroinei sub steaua unui semnificant de natură geografică, semnificant care o plasează sub tutela forțelor naturale (parcursul diegetic va ilustra acest nume, "numele desenează conturul țării ei mentale"74 - tr. m.). În componentele numelor succesive ale eroinei citește un rezumat al programului narativ, combinând decoruri ale acțiunii: strâmtoarea, valea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din The Devil is Loose! a lui Antonine Maillet: Jimmy-the-Flea/ Jimmy la Puce, Long-Tongue Médard/ Médard la Grand Langue etc.). O subclasă de nume proprii cu semnificat sunt cele al cărui semantism poate fi decriptat prin jocul omofoniei sau manipularea semnificantului, prin inversarea literelor/ silabelor: de ex. onomastica lui Boris Vian; în L'ecume des jours, Jean-Sol Partre și ducesa Bouvouard în loc de Jean Paul Sarte și Simone de Beauvoir. La intersecția numelor cu semnificat cu cele cu semnificant se întâlnesc creațiile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
omofoniei sau manipularea semnificantului, prin inversarea literelor/ silabelor: de ex. onomastica lui Boris Vian; în L'ecume des jours, Jean-Sol Partre și ducesa Bouvouard în loc de Jean Paul Sarte și Simone de Beauvoir. La intersecția numelor cu semnificat cu cele cu semnificant se întâlnesc creațiile lui Dickens: serii de nume interschimbabile care subliniază nulitatatea celui care îl poartă: Buffy, Cuffy, Duffy etc. Alte nume nu au valoare descriptivă, dar, prin integrarea în text și prin mijlocirea semnificantului, se încarcă de sens, așa cum
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu semnificat cu cele cu semnificant se întâlnesc creațiile lui Dickens: serii de nume interschimbabile care subliniază nulitatatea celui care îl poartă: Buffy, Cuffy, Duffy etc. Alte nume nu au valoare descriptivă, dar, prin integrarea în text și prin mijlocirea semnificantului, se încarcă de sens, așa cum este cazul numelui Quinn din romanul lui Paul Auster, prin jocul similarităților fonetice care dezvăluie esența numelui personajului, iar altele sunt suportul unui joc de cuvinte (Sir Dedlock, din Bleak House, format din dead și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
utilizat ca nume de familie, "nume patronimic"), evocativă, simbolică, incantatorie etc. Tezelor Mill-Kripke, Russel-Frege le corespunde încercarea lui Marc Wilmet de a defini numele propriu în trei etape 79: 1) numele propriu este în afara enunțului un semn prevăzut cu un semnificant normal și cu un semnificat disponibil sau, dacă se preferă o formulare mai puțin saussuriană, un nume lipsit de semnificație. De ex., Arthur, etimologie aparte, constituie un asemantem; 2) trecerea la enunț sau actualizarea, în alți termeni (Bally), se asociază
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pornește de la afirmația lui Eugène Nicole care distingea între codajul lexical al numelui propriu și funcționarea lui sintagmatică: pe de o parte, romancierul modelează vocabula onomastică în funcție de resursele limbii, pe de altă parte, el exploatează în context capacitățile expresive ale semnificantului astfel construit. Observând că studiile de onomastică literară s-au recentrat pe relația sintagmatică în detrimentul paradigmei nume/ personaj, abandonând problema genezei numelor proprii pentru studiul funcționarii lor în procesul discursiv și textual, cercetătorul afirmă că această deplasare justifică o reexaminare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
proprii fără semnificație a lui Mill, reluată în designatorii rigizi ai lui Kripke, autorul afirmă că vocabula onomastică, chiar dacă nu are o semnificație așa cum au lexemele, nu este totuși total lipsită de sens, "semantica numelui propriu bazându-se fie pe semnificanții săi, sursă de semnificați a priori, fie pe referent, sursă de semnificați a posteriori" (tr. m)85. La fel, a spune că interpretarea numelor diferă de "încorporarea" sau "decorporarea" lor (Gardiner) înseamnă a cunoaște sau nu referentul, lucru exemplificat cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe o comunitate de forme sau de sens", Baudelle vorbește de motivare onomastică printr-o "analogie a semnificațiilor", adică o asociere de idei (ca, de exemplu, patronimul Séchard la Balzac) și - mult mai fertilă pentru onomastica literară - o asociere de semnificanți prin care numele propriu, în principiu asemantic, tinde în mod natural să ne reamintească de cuvinte cunoscute al căror sens se estompează. Asocierilor saussuriene le adaugă simbolismul fonetic și grafic (mimologismele lui Gerard Genette: mimofonia și mimografia). Baudelle găsește resurse
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
onomastice este explicată ca o trecere de la univocitate la plurivocitate, de la sărăcie la bogăție, de la o anumită restrângere inițială la o expansiune nouă. Pentru exemplificarea dinamicii sensului este ales numele Guermantes - cu fiecare pagină din roman i se adaugă alți semnificanți : Brabant, différant, amarant, transparent etc. Baudelle distinge semnificațiile prime ale numelui propriu (cele imaginate în momentul creării lui) și semnificațiile secundare, grefate pe cele dintâi. Motivarea onomastică este fondată de către romancier pe caracterele personajelor, iar remotivările contextuale permit integrarea trasăturilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
intrat în dinamica diegetică, se supune presiunii sintagmatice; dacă o cere contextul, el se poate elibera de sensul care îl leagă de personaj (în schemă, "problema legăturii motivării numelui"). Deoarece în momentul de început al cărții, semnificatul textual (care motivează semnificantul onomastic) coincide, în linii mari, cu o trăsătură distinctivă a personajului (fizică, psihologică sau socială) care îl caracterizează puternic, Baudelle consideră că raportul de motivare poate să se stabilească dincolo sau dincoace de personaj. La nivelul subprosopografic, adică dincoace de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semantica referențială (înțeleasă ca studiu al semnificațiilor a posteriori, adică izvorât din referent; într- o operă literară referentul, adică personajul, este fictiv) semanticii morfologice. O ultimă problemă dezbătută în acest context este aceea referitoare la inconștientul textului și la antecedența semnificanților în anumite efecte de sens. Pornind de la ipoteza unei productivități a semnificanților, Baudelle observă că numele propriu ar fi obiectul unei noi tensiuni între semnificații pregătiți conștient de către scriitor, în momentul conceperii cărții și semnificanții onomastici cărora codificarea inițială n-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
referent; într- o operă literară referentul, adică personajul, este fictiv) semanticii morfologice. O ultimă problemă dezbătută în acest context este aceea referitoare la inconștientul textului și la antecedența semnificanților în anumite efecte de sens. Pornind de la ipoteza unei productivități a semnificanților, Baudelle observă că numele propriu ar fi obiectul unei noi tensiuni între semnificații pregătiți conștient de către scriitor, în momentul conceperii cărții și semnificanții onomastici cărora codificarea inițială n-ar putea să le umple vidul semantic. În ceea ce privește lectura, întrebarea la care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inconștientul textului și la antecedența semnificanților în anumite efecte de sens. Pornind de la ipoteza unei productivități a semnificanților, Baudelle observă că numele propriu ar fi obiectul unei noi tensiuni între semnificații pregătiți conștient de către scriitor, în momentul conceperii cărții și semnificanții onomastici cărora codificarea inițială n-ar putea să le umple vidul semantic. În ceea ce privește lectura, întrebarea la care încearcă autorul să răspundă se referă la măsura în care interpretarea numelor coincide cu intențiile autorului și cu codificările textuale și dacă descifrarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dar și de caracterizare a clasei sociale, a originii etnice, a rolului lor social, "numele din opera lui Caragiale analizează toate aceste stări și toate aceste deosebiri... sunt formule rezumative"137. Mimologismul poetic, înțeles ca întâlnire fericită dintre semnificat și semnificant, este dezbătut în Semiostilistica cercetătoarei Ileana Oancea, studiu publicat în 1998 la Timișoara și prefigurat de Elemente de stilistică aplicată (1987). Aducând clarificări importante referitoare la cratilismul limbajului poetic, studiul prezintă metoda semiostilistică de analiză a textului literar, metodă dezbătută
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
valori conotative ale semnului lingvistic în poezie, ci despre două ipostaze semiotice ale limbajului. Împărtășind ideea saussuriană că limba este formă și nu substanță, cercetătoarea remarcă faptul că "limbajul poetic încorporează substanța într-o asemenea măsură, încât și suportul formal (semnificantul) prin calitățile lui acustice, ignorate în semnul lingvistic, colaborează "mimetic" cu planul conținutului (semnificatul)"144. Astfel "semnificantul se oglindește în semnificat în actul unic al numirii poetice", ca de exemplu, în versul eminescian "Argint e pe ape și aur în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că limba este formă și nu substanță, cercetătoarea remarcă faptul că "limbajul poetic încorporează substanța într-o asemenea măsură, încât și suportul formal (semnificantul) prin calitățile lui acustice, ignorate în semnul lingvistic, colaborează "mimetic" cu planul conținutului (semnificatul)"144. Astfel "semnificantul se oglindește în semnificat în actul unic al numirii poetice", ca de exemplu, în versul eminescian "Argint e pe ape și aur în aer", unde se valorifică efectul "luminos" al vocalei a145. În acest sens, autoarea vorbește despre "cratilismul" eminescian
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că poezia eminesciană a făcut posibilă în cultura românească "abordarea literarității ca problemă interpretativă fundamentală pentru disciplinele literare", că eminescianismul reprezintă la noi conștientizarea ideii că poezia este "o formă a sensului", că există două tipuri de exegeză eminesciană: a semnificantului și a semnificatului, cercetătoarea urmărește o analiză a semnificantului eminescian, a "armoniei" poetice eminesciene 146. Versurile eminesciene analizate, "argint e pe ape și aur în aer", "o rază de aur se toarce ușor", dovedesc că "armonia" sonoră devine "aspect esențial
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
abordarea literarității ca problemă interpretativă fundamentală pentru disciplinele literare", că eminescianismul reprezintă la noi conștientizarea ideii că poezia este "o formă a sensului", că există două tipuri de exegeză eminesciană: a semnificantului și a semnificatului, cercetătoarea urmărește o analiză a semnificantului eminescian, a "armoniei" poetice eminesciene 146. Versurile eminesciene analizate, "argint e pe ape și aur în aer", "o rază de aur se toarce ușor", dovedesc că "armonia" sonoră devine "aspect esențial de formare a sensului"; este evident mimologismul poetic, "întâlnirea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
eminesciene 146. Versurile eminesciene analizate, "argint e pe ape și aur în aer", "o rază de aur se toarce ușor", dovedesc că "armonia" sonoră devine "aspect esențial de formare a sensului"; este evident mimologismul poetic, "întâlnirea fericită" dintre semnificat și semnificant 147. În acest moment al analizei este semnalată "suprema victorie a poeziei: înfrângerea arbitrarului semnului lingvistic"148. Examinând complexitatea mimologismului eminescian, autoarea oferă un exemplu de anagramare a sensului descoperit de Mihai Pop în poezia Lebăda (acest lexem este anagramat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
modernizare a lirismului este prezent la Eminescu, iar unele creații au ca ax central acest principiu, de exemplu, poezia Dintre sute de catarge, în care "transparența "gnomică" a semnificatului întâlnește marele val al armoniei sonore, crescând din tonalitățile sumbre ale semnificantului"149. Din această perspectivă fenomenele mimologice nu mai apar ca "simple fapte de stil", ci "fapte de poezie care presupun "o acută conștiință a naturii lor semiotice", "un element intențional de ordin estetic și un cod literar precis"150. Ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Viziru este o "divinație în istorie", deoarece realizează legături "între oameni și evenimente și ajunge la o "figură" ce-i rezumă simbolic destinul"70. Culianu compara acțiunea protagonistului Nopții de Sânziene cu aceea a litomantului care restituie un semnificat unui semnificant, chiar dacă par eterogeni unul în raport cu celalalt, așa cum piatra pare eterogenă față de evenimente; tot astfel, funcția narațiunii este de a stabili legături, chiar dacă stranii, între serii fenomenologice disparate, trimițând la înțelesul pe care Eliade îl dă mitului, povestire adevărată în măsura în care explică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fantezii livrești" îl anticipează pe acela dintre Dumitru și doctorul Martin 248. Recompunând careul semiotic trasat de Sorin Alexandrescu, după modelul greimasian (în analiza făcută prozei La umbra unui crin), putem afirma că Brânduș se situează în preaplinul semiotic (unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați), iar Agripina în situația de neîmplinire semiotică, în care semnificantul oscilează în mod liber (fata căpitanului nu este interesată de realizarea semiozei, ci doar de natura ornamentală a semnificantului). Conform normei semiozei sacre semnificatul sacru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]