811 matches
-
o analizează pe urmele unei bune tradiții. Cea mai elocventă piesă a volumului e din acest punct de vedere o elegie de la p. 82: „Nu lumea,-mi spun adesea, - ține la tine. Tu ții,/ Uitat prin năzărirea de fum a senectuții !/ Ar trebui un cântec...» al pietrelor de prund/ Când valuri pier `n spumă, din «jocul» lor «secund»./ Dai la o parte rafturi și-ademeniri livrești/ Tot căutând pe unde-ai mai fi, dacă mai ești/ Si ocolind «corola» de taine
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
Livius Ciocarlie De când am scris o carte despre bătrânețe, deși numai studiu nu se poate numi, trec drept specialist al problemei. Ceea ce - devenit, din „teoretician", practicant al senectuții -n-aș mai avea cum să fiu. Fapt este: mi se cer conferințe, contribuții. Mai nou, mă vor și la o dezbatere. Iar n-am știut să refuz. Sunt în așteptarea evenimentului. Ce va fi vom vedea. Deocamdată, azi-dimineață m-am
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
din jurul anului 1990 îl întîlneam deseori pe Leonte Răutu, plimbîndu-se tacticos pe Bulevardul Elisabeta, în preajma Cișmigiului. Era un bărbat masiv, cărunt, cu o ținută foarte îngrijită, pășind vag legănat, care-mi amintea chipul lui Jean Gabin din filmele sale de senectute, unde interpreta uneori figura unui șef de clan mafiot. La urma urmei un asemenea capo mafiot a fost și ex-demnitarul comunist, pe numele său mic Leonea, de unde cognomenul atît de adecvat comportării sale, de Cameleonea. Am citit de curînd cu
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
reflecții ale lui Raicu, pe cei care îndeamnă (asmut?) necontenit la "luptă", pe cei care socotesc că fără "luptă" între generații viața literară nu e normală. Iată ce scria L. Raicu despre lupta generațiilor acum două decenii, deci nu la senectute ci la o vârstă pe care destui scriitori contemporani încă și-o trec în contul tinereții: " Ne place să vorbim de generații și, ca de o condiție sănătoasă a vieții literare, de Ťluptať dintre ele. Lupta aceasta - și lupta mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
astăzi clasici Camil Petrescu, Cezar Petrescu, George Călinescu, Geo Bogza, unii amănunțit frecventați, alții contactați o singură dată. Fiecare din medalioane aduce ceva nou istoriei literare, cu toatele la un loc alcătuiesc un integral portret al autorului, în tinerețe și la senectute, așa cum singur se înfățișează: "Prin succesive oscilații, fusesem documentarist, redactor, corector iar, în etape, bibliotecar, librar, redactor doi, în fine cercetător științific, pe un traseu nu linear, nici vorbă." Odată ce: Din jocul început la fragedă tinerețe, ținut în cumpănă de
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
pictat de Tițian câțiva ani mai târziu, în 1559. Este evident că, la peste 70 de ani, Tițian adoptă diagonalele abrupte, jocul de lumini și umbre, nerăbdarea lui Tintoretto. Nu sunt multe exemple de creatori a căror operă din anii senectuții a fost permeabilă la influențe venind de la generațiile mai tinere. Tițian a fost însă o personalitate de excepție din multe puncte de vedere.
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
ajung să întruchipeze apogeul unor destine radical diferite. Culmea e că figura care exercită atracție asupra cititorului nu e Damian, personajul diabolic, Pegasul căruia în final i se taie aripile, ci Octavian, candidul și nespectaculosul Crisoar, care gustă celebritatea la senectute, parcă împins „de cineva nevăzut“. Gabriel Chifu este în chip implacabil un analist moral, în ochii lui personajele trăind prin principiul lor de combustie etică. Pentru Gabriel Chifu, substanța interioară a unui personaj e mai importantă decît situațiile în care
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
care muncesc în condiții speciale, ar putea deveni pensionari fără pensie sau ca și fără, soartă care i-ar putea ajunge pe toți bătrînii care au cotizat la stat și care oricum s-au înșelat sperînd că vor avea o senectute fără griji.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
nebuni și bestii, Augustin Buzura vine cu al doilea său roman postrevoluționar, de mare întindere, ca toate celelalte, deși acesta este doar Primul caiet. Un "caiet" al autorului, dar și unul al protagonistului său: doctorul Cassian Robert, fugit la vârsta senectuții de acasă și retras undeva la munte, într-o cabană de lângă o fostă Stație meteorologică. Și fuga, și izolarea protagonistului sunt simptomatice. În proza lui Buzura, personajul central este implicat în evenimente, dar ia și o anumită distanță față de ele
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
îți întinde colac de salvare / în această noapte în această fiestă onirică // lungă nesfârșită insomnie // și deodată bătaia clopotului de dimineață / zguduie geamurile patul pereții / ce se prăbușesc peste tine / și adormi sub molozul orelor." Liniște și plenitudine. "Sunt contabilul senectuții mele" (în "Poem robust I"), proclamă autorul, nu de la masa de scris, ci: "Ghemuit lângă soba pâlpâind mediocru / fac scăderi și adunări mereu / adunări și scăderi". Nu-i e lesne să facă față la toate; în "Notiță (ianuarie)", Petre Stoica
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
2001. În prezent lucrează la un nou roman, Mecanismul complicat al dorinței. Este Jean Celeste Dimitrescu o Nina Berberova a noastră? Nu. Proza sa n-are nimic din sentimentalismul narațiunilor cu care rusoaica din Paris i-a cucerit, la anii senectuții, pe editorii francezi. Jean Celeste Dimitrescu povestește, cu umor - și adeseori cu un umor negru - peripețiile prin care a trecut de-a lungul vieții. Îl putem considera, în cazul acesta, un Papillon român? Nici atât. Jean Celeste Dimitrescu nu este un
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
Femeia europeană a anului, iar această recunoaștere a găsit-o exact acolo unde trebuia, adică în plină activitate fizică și mentală, într-o efervescență a cercetării și a scrisului care, cel puțin din afară, părea să fie mai mare la senectute decît cu vreo cîteva decenii în urmă. Chiar dacă trupul îi era fragil și împuținat, iar deplasarea mai puțin sprintenă ca altădată, totul părea a nu fi decît o echilibrare pe care natura (sau poate cultura!) însăși a operat-o în
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
făgăduința în schimbul/ acelei răsplăți - care e pentru noi, sigur, o altă îndepărtare” (ce să-i spunem denisei și să nu-i spunem poetului și prietenului i. drăgănoiu). Are dreptate Ștefan Aug. Doinaș cînd afirmă că: „O asemenea poezie ține de senectutea unei culturi, de o vîrstă în care valorile livrești pot să țină locul valorilor vitale, deoarece acestea din urmă s-au subțiat la maximum, au devenit aproape transparente, friabile de prea multă ficțiune”. Dar intimitatea poeziei în chestiune e una
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
vopseaua era proaspătă, cum era atunci, îi dădea un aer ireal, vaporos, de femeie în vîrstă păstrîndu-și și la bătrînețe farmecul deobicei durabil numai la femeile de spirit. Un tablou impresionist, spunea același Brummer, un Fragonard!... Dacă Justiția, ajunsă la senectute, ar fi voit să capete neapărat o nouă înfățișare umană, plină în același timp de experiență și de cochetărie, ea nu ar fi întîrziat să aleagă fizionomia, chipul Praxiteei... Revăzîndu-l pe vechiul ei prieten, amîndoi adoratori ai lui Shakespeare, ea
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
în care s-a raportat Gioia la parabola propriului tată, profesor, primul licențiat al încercatei sale familii. Constrîns să-și repudieze succesiv crezurile (de la cel religios la cel comunist), mult prea înalte față de realitate și de tovarășii de drum, la senectute, el va fi un resemnat. În ciuda saltului material, profesional și cultural al propriilor părinți, în fața eșecurilor ideologice, congenerii Gioiei își vor consuma frenetic ani buni în dezlănțuirea hippiotă, din care n-au lipsit bravadele și drogurile. Unii, tot asemenea ei
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
căruia atrăgeau atenția N. Steinhardt și Al. Paleologu... Cioran avea "ceva fascinant în persoana lui, ceva provocator, exaltant, dar și fragil totodată". Sau mai detaliat: "Era o apariție extraordinar de vitală, un om frumos, suplu, deși scund, aflat în pragul senectuții. Vorbea precipitat și agitat, avea o privire inteligentă și foarte pătrunzătoare, nimic aulic sau profesoral în el, o mare bucurie față de bunurile pământești. Și el vorbea franțuzește cu un puternic accent românesc, avea un fel de a nu-și termina
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
din volumul Percheziționarea îngerilor de Traian Ț. Cosovei descriu un mic inventar al stărilor infernale care însoțesc vîrsta adultă, atunci cînd aceasta se află în momentul unui bilanț dramatic și ezita, dar este gata să facă pasul grav înspre o senectute toropita. Nu este cartea unei crize, ci a unei oboseli. A tocirii simțurilor prin care poetul da seama de realitate. Tonul celui care, impus printr-o alura de "bad boy" revoltat de clișee, camufla o "ars poetica" într-o întrebare
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
în 2009! Mulțumit sau nu cu existența dusă, satisfăcut pe deplin de operă să literară - și doar în secret de cea din domeniul criticii -, moralistul s-a împăcat cu sine, platforma de pe care ispitește viitorul, în locul care-i interesează, la senectute, destinul probabil, al unei limbi universale, istoria limbilor care, în timp, au concurat la acest destin. Pe alocuri, profesorul devine guru: „Dat fiind că am fost martorul lucid și poate înțelegător mai mult decât alții, dar mai ales pentru că m-
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]
-
evoluția artistului. Peisagistica, naturile statice și compozițiile cu țărani și muncitori se situează, în cea mai mare parte, în perioada tinereții și a maturității, în timp ce compozițiile cu accente expresioniste și cu un apăsat conținut moral sînt mai degrabă interogații ale senectuții.De-a lungul întregii sale vieți, pictorul oscilează însă între contemplația robustă și coborîrea abruptă în istorie, între siguranța, puțin egoistă, a creatorului și revolta ca formă de participare la viața socială. Pînă la urmă, Baba a rezistat presiunii și
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
a operei”, urmărind „temele și motivele literare specifice, miturile personale și mai ales devenirile, metamorfozele temelor”, evoluția „organică” a formulei și a imaginarului, de la realismul robust al începuturilor, cînd magicul și lirismul aferent sunt utilizate precaut, la dezlănțuirea poetică a senectuții (după Pierdut în Balcania), cînd epicul e redus la minimum și devine, adesea, simplu pretext. Un „indice” al acestei evoluții: Bărăganul indicat explicit în volumul de debut (Ningea în Bărăgan) apare înlocuit, la un moment dat, cu spațiul de generalitate
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
însemnează mediul geografic și Urmările sociale ale adaptării la mediul geografic (din Antropogeografia, 1936). Se adaugă Introducerea la Altă creștere: Școala muncii (ediția din 1939), prelegerea inaugurală a cursului de etnografie Datoria generației actuale (1933); Academia, instituție etnopedagogică (1941), De senectute. Bătrânețea în cadrul muncii pentru cultură (1947); în fine, fragmente din Vindecare și împăcare - capitolul XII în Premise și concluzii la "Terra" (1946) și capitolul final din Primăvara literară (1914), intitulat Spre optimism. Vor fi redescoperite, la parcurgerea acestor texte, ipostazele
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
cea mai înaltă măsură interesul unor cercetători de marcă de la Academia Română și Universitatea de Vest. Tomul legat în piele, cu armătură metalică la colțuri, să dăinuiască etern și cu paginile ornate, este piesa dăruită de un dascăl bănățean la vârsta senectuții. Omul voia să închidă ochii știindu-și cartea de cult încredințată unor mâini ocrotitoare. Și așa s-a și întâmplat. Lui Brădeanu i-a devenit în toți anii săi de pasionat colecționar de carte cu slovă de înțelepciune, îndrumar întru
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
necesară... Mi-am adus aminte de această formulă de înfruntare a spaimei, auzind într-o zi o cucoană mai în vârstă, energică, zicându-și-o cu glas tare, plecând după cumpărături. Întâi, mi-a venit să râd. De concretețea ...de senectutea vorbei, în raport cu tehnica modernă de luptă. Pe urmă, am cântărit felurimea, ciudățenia, hazul, precizia zicerilor noastre legate de grozăviile, comicăriile stărilor trăite și numite de înaintași, pe care noi le preluarăm, în alte condiții, însă cu aceeași agerime a limbii
Hamu’ și praștia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7063_a_8388]
-
și scriitor Aemilius Rabiosus: "Plecase din Italia în tinerețe, pentru a se opri în cele din urmă în Gallia. Ca tânăr cugetător se remarcase printr-o serie de teorii morbide despre disperare, sinucidere și alte aberații spirituale, dar, judecând după senectutea pe care i-au dat-o prea îngăduitorii zei, trebuie să fie un ticălos similar autorilor de tratate despre binefacerile morții". Pentru împăratul înseninat doar de "întâlnirea semenilor în cuvânt", dar convins că "istoria nu are nici o noima", contrastul dintre
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a despărțit de ele convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce nu a făcut, iar ceea ce a făcut și scris trebuie minuțios reconstituit și explicat, nu judecat în lumina anacronică a timpului prezent. Nici măcar eroii neprihăniți ai trecutului nu rezistă unei reinterpretări pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]