822 matches
-
e cel mai mare disident din România, ăsta e grupul de care oricine care vrea să facă revoluție ar vrea să se lipească. Ceilalți care fac pe opozanții împotriva sistemului sînt niște nimeni. Ce crezi că pot face o băbuță senilă sau o poetesă răsuflată, de exemplu, împotriva Piticului? Nimic, doar frecții din astea fără nici un rost pe la Europa Liberă, unde și așa jumătate din scrisorile trimise sînt aruncate la gunoi fără nici măcar să fie deschise plicurile. Și știi de ce? Pentru că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gardurile instituției, peste indicațiile venite de sus, care nu îngăduiau așa ceva nici în ruptul capului. Sau măcar să fi văzut cum se alcătuia o proclamație de importanță vitală pentru țară, acolo la etajul 11, de niște generali cu bube pe față, senili, scofîlciți, și puțind ca niște stîrvuri. Ai fi dat pe-afară, soldățelule, la fel cum am făcut-o și eu, ți-ai fi borît mațele peste tot, ai fi căutat în cea mai mare viteză ieșirea, ți-ai fi jurat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de filosofie, căruia Îi recomandasem să-l citească. Textele lui Cioran Îl fascinaseră și Îl determinaseră să și scrie o carte despre el, din care Îmi trimitea, spre lectură și comentariu, fiecare nou capitol. Aflasem, Între timp, de prelungita agonie senilă, ferită de luciditate, În care somnola, senin, fostul iconoclast și cinic. Exilatul care domicilia de mult În limba franceză, considerat printre stiliștii ei cei mai străluciți, Își părăsise, brusc, refugiul lingvistic de decenii și Începuse a vorbi, din nou, românește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pietrei care a fost, cândva, om. Acum patru ani, bătrânul s-a lăsat desprins, brusc, din mâlul efemerității, din durerea care Înjunghia pereții de acvariu ai spitalului. Durerea sa pătimașă, disperată, ultima. S-a despărțit de zilele și nopțile amneziei senile, și a devenit piatră. La Târgul de carte am revenit acum doi ani și am revenit acum, În această zi toridă și mută pe dealul vechi În tăcerea eternității. S-au ieftinit călătoriile spre Țara Sfântă credincioșilor. Rari sunt călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lăsă din mână cârpa de praf. Nici nu te gândi. Sunt bucuroasă să te pot ajuta. O să ies nițel acum de dimineață și o să pregătesc totul până te întorci. Și nu-ți face griji, n-o să te încurc. O babă senilă îți lipsește ție pe-aici. Nu numai că uitasem de cină, dar acum trebuia să mă gândesc și la mătușa Lynn. Nu te prosti, am protestat, fără să par prea convingătoare. Nu pot să te las să gătești tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și dărăpănată. Mi-am parcat mașina pe un covor de frunze putrezite și am zăbovit puțin în fața casei, aducându-mi aminte cum am văzut-o cu câteva săptămâni înainte, muzică și lumini și voci revărsându-se pe geam, bătrână și senilă, dar totuși foarte vie. Acum părea o țintă pentru squat-eri. Spiritul comunității se dusese de râpă. în fața ușii era o ladă galbenă din plastic plină cu sticle de bere. Pisica stătea pe ea, mieunând patetic. M-am lăsat pe vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vorbit de femei ambițioase. Acum Anne-Marie adoptase de-a binelea tonul de bârfă. —O admir pentru ce a realizat. E președinte la Economic Research Foundation, dar de fapt ea deține toată puterea. Sir Nail Fisher, șeful ei, e un bețivan senil care a investit atât de mulți bani în conservatori încât a obținut postul ca un ajutor de prestigiu, știindu-se că el nu va face treabă. Și, când într-un final își va da duhul, Catherine Hammond îi va lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se-nroleze În armată. Vestea sună la fel de absurd precum : militarii ruși sunt obligați să se-angajeze la Bolșoi & Kirov... Alexandru Arșinel e un actor intens mediatizat. De decenii apare la tv, singur sau alături de infatigabila Stela, jucînd Încornorați, femei grase, senili slabi, cîntînd și povestind ce greu e să fii director la Revistă. De o vreme Își exhibă și hobby-ul gastronomic. Pe micul ecran, ori În reviste. La mai mare, Sandule! Numai că-ntr-o publicație cam de scandal, comicosul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mira ca Hedda să ajungă, În viitoare montări, alpinistă, ori trăitoare-n căruciorul pentru hemiplegici. Răceala ei poate fi motivată prin n-șpe diagnostice medicale ; important e să nu lămurim misterul eroinei! Cașa, cu un Hamlet nebun și un Lear senil, chiar marele Will devine scriitorul azilelor de bătrîni & nevrotici!... Apropos de regele lui Shakespeare : la festivalul de neo-avangardă de la Iași, talentatul poet Horia Zilieru mă surprinde printr-o afirmație năucitoare : „Vreau să joc un fragment din Regele Lear, În regia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
scriu la versuri albe, că s-a umplut literatura noastră de proză proastă. Pe ea, care era și este atât de frumoasă, n-au voie s-o poetizeze decât poeții cu buletin, deci se exclud cei cu pantaloni scurți și senilii. La poeți e mult mai simplu. Mă refer la cei de mai sus. E destul să scrie titlul "E frumoasă, dom-le", și apoi ar putea să înșire verzi și uscate, care mai de care mai ermetice, și cu cât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate, unde dintre rufele albe întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne priponeam de vreun zid vechi și umed ca să ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și Kuusi, Martin și Dunfin. Și m-am așezat lângă Niels, băiatul-spiriduș care a învățat din călătoria pe spatele unei gâște mai mult decât într-o singură viață. Asta am făcut două zile, cu ochii nedezlipiți din carte, ca o senilă fericită ascunsă sub duna de puf până luni dimineața. rockin’ by myself Guns’n’Roses Dumitru UNGUREANU Nu cred să existe vreun iubitor al rockului care să nu fi tresărit la soloul lui Slash din Sweet Child O’Mine. Are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
vorba de nepoata marchizei și de rivalul lui Valmont, însă cei doi nu sunt decât proiecții ale protagoniștilor și ale rolurilor pe care aceștia și le vor asuma pe rând. În sfârșit, a cincea apariție este aceea a unui bătrân senil lecturând o carte imaginară, figură la fel de fantomatică ce va anihila cu un glonte, în finalul scenei, partea bărbătească a cuplului amintit mai sus, fără ca acest fapt să tulbure interesul carnal pe care tânăra îl arată pentru toți cei prezenți la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
arma în mână sau că mareșalul cu suficient scuipat în gură să scuip călâii sau să cânt CĂSUȚA NOASTRĂ CUIBUȘOR DE NEBUNII. Nu mi-e teamă de moarte, toți plătim vama, măcar că mor în picioare, nu de boală sau decrepit, senil. Cât mai am putere o să vorbesc, scuip și o să țin o armă în mână. SCRISUL E O ARMĂ DINCOLO DE MOARTE. Nu uită, babă, sunt neam de militari, eu insumi ofițer superior în rezervă. Ăștia nu se duc că vitele la
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
drepte ținea, cu un gest nespus de grațios, un trandafir roșu. Așa plutea, culcat, în spațiul care se străduia să-l cuprindă, dar care părea sorbit, cuprins de el... M-am trezit între mobilele reci ale odăii mele, plângând uscat, senil. Am vrut să arunc paginile astea adunate aici atât de fără sens. Dar ce poate face un om care a scris toată viața literatură? Cum poate ieși din arcanele stilului? Cum, cu ce instrumente, poți așterne pe-o pagina o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spre păduri care se îndoiau moale până la pământ, ținând în brațe pe Otilia. Generozitatea lui se-ntindea și asupra lui moș Costache, căruia, ruinat, îi oferea un azil, de dragul Otiliei, și chiar asupra lui Pascalopol, pe care-l visa bolnav, senil, readus la viață prin sforțările lui de medic. Cântând furtunos la pian și aruncîndu-și ochii asupra lui Felix, care uneori se rezema de capacul instrumentului, Otilia nu bănuia că e salvată de foc și înec cu atât devotament. Odată, după ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lucrul e cel puțin curios. Îți comunic prietenește că foarte mulți cred că trăiești cu această nostimă fată și că vrei în felul acesta discret să-i lași averea. Treaba dumitale, deși mă-ntreb ce zice familia de această hotărâre senilă. Eu personal n-aș avea de ce să mă amestec în treburile dumitale, însă îți mărturisesc că sunt indignat și sunt hotărât să atrag atenția autorității în drept asupra acestui caz, așa, din umanitate și spirit de dreptate, fiindcă o cunosc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi dădea mișcări feminine, lăsîndu-i mereu aerul copilăresc. Dimpotrivă, Aurica se schimba în chip sinistru, și fiecare prefacere o arunca înspre bătrânețe, cu toate fardurile ei. Părul i se făcea moale, mort, ca de perucă, grăsimea îi reconstituia prematur masca senilă a Aglaei, slăbirea îi scotea în evidență oasele capului. Mușchiulatura nu mai avea tărie, cădea făcând unghiuri și umbre, și obrajii se umpleau de vinișoare. Moș Costache, deși bătrân, mai îmbătrînea. Fusese, până înainte de boală, un tip de chel, fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
parfum,ilustrate, mănuși, fleacuri de astea... O femeie nu are, propriu-zis, nimic, decât rochiile de pe ea. Și astea încă trebuie să fie de ultima modă. Din pradă luă și Aglae. Purtând mănușile și ciorapii Otiliei, mândră de acest mic desfrâu senil, nu înceta de a ocărî pe fată, din două puncte de vedere: întîi că cumpăra numai lucruri scumpe, ca și când ar fi milionară, al doilea că nu e strângătoare și aruncă obiecte în bună stare. Plictisită de doliu, Otilia, îngenunchind într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prima seară eroul are în fața ochilor persoanele care îi vor zbuciuma puținul timp până la majorat. Îl cunoaște pe rafinatul Leonida Pascalopol, prietenul lui Costache Giurgiuveanu și protectorul Otiliei, apoi "clanul" Tulea, familia Aglaei, sora bătrânului avar care avea un soț senil și trei copii: Olimpia, căsătorită cu Stănică, Aurica, o fată bătrână, obsedată de matrimoniu, și Titi, într-un fel, retardat mintal. În casa lui moș Costache se înfiripă idila plină de inedit dintre Felix și Otilia. Casa lui Giurgiuveanu are
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai vadă vre-un spectacol, vernisaj, concert sau poate chiar să se plimbe prin lume?! Unde s-a mai pomenit așa ceva și apoi la ce le trebuie?! La gunoi cu ei, că numai ne Încurcă! Îi ținem bine numai pe senili ca să ne laude lumea ce grijulii suntem cu părinții noștri și apoi nici nu ne Încurcă, că nu mai știu pe ce lume trăiesc. "Asta este hotărârea noastră, dacă vă place, și dacă nu vă convine, vedeți că luna viitoare
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Margo, scleroza Sofiei, spitalizarea Vicăi). Felul cumplit în care omul căzut la pat îi vede și îi aude, îi înțelege și nu-i mai înțelege pe cei în putere din jur. Gesturi tipice de copil răsfățat (Ivona, mică) și repetitivități senile (Sofia Ioaniu, fostă Mironescu, fostul cap al familiei, care tot fuge de-acasă). Băieți isteți, dacă nu hiperinteligenți, care ar învăța toată ziua (Niculaie, fratele Vicăi, mai târziu Gelu, nepotul ei, ori Tudor, băiatul Ivonei, și tații lor zgârciți sau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
administrare a averii, cariere socotite prestigioase (magistrat, medic etc.), inițierea divorțului, adesea libertatea de decizie asupra capacității reproductive, alegerea locuirii. Femeile nu aveau dreptul să voteze și, evident, nu erau alese. Constituția din 1923 le așeza politic în rândul minorilor, senililor, criminalilor și idioților. Nu susțin că o viață supusă și dependentă în care ești „ocrotită” nu poate să fie comodă și uneori plăcută. În definitiv comunismul a fost foarte comod, sigur, ocrotitor și eliberator de povara libertății. Statul lua în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
muci. Brusc, habar n-am avut în ce zi sunt și dacă „Orizontul“ trebuie deja dus în tipografie, nici că Filip Florian chiar vine la Timișoara cu Attila Bartis. M-am și văzut internată la căminul de zi pentru demenții senili pe care-i înviorează voluntarii de la „Inimă bună“. Am apăsat rapid pe turn off, am tras o haină peste trening și, la 23,15 h, am început să dau ture în jurul casei, prin parc. Pe la miezul nopții am știut deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
să dea cu scăfârlia de pământ, ce mai, n-o să credeți, măi, ei, bine pe...nu, nu era vorba de nici o vedenie, mă, nu venise, ca mine, să caște gura acolo, nu, era prosternat de-a dreptul, c-o față de senil idiot, în transă, bătea mătănii, dacă-l înțepenea sciatica nu se îndura să facă douăzeci de genuflexiuni să-și dezmorțească articulația. Nu, și-ar fi luat concediu medical, ar fi apelat la împachetări cu parafină, băi galvanice și cine știe câte hapuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]