50,569 matches
-
sau de personalitatea sa critică. Ceea ce impresionează este aerul de normalitate, bunul simț care îi caracterizează gîndirea și judecățile critice. Profesionist desăvîrșit, Nicolae Manolescu și-a ținut cronica literară vreme de treizeci și doi de ani, săptămînă de săptămînă, cu sentimentul omului care își respectă un contract, nu mînat de cine știe ce ambiție sau de vanitatea de a intra în istorie prin stabilirea unor recorduri imposibil de egalat. Explicația este una cît se poate de telurică, ușor de înțeles din perspectivă strict
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
prea peremptoriu, că de vină pentru înghețarea procesului de reconciliere din anii ’30 ar fi numai partea română, deoarece atunci „[...]viața politică și spirituală românească a fost umbrită de o puternică raliere spre dreapta, de o intoleranță naționalistă și de sentimente xenofobe față de minorități.” Dar oare nu și „viața politică și spirituală” maghiară care, după scurtul episod bolșevic, a suportat consecințele instaurării primului regim fascist din Europa? Să apelăm la un arbitru, William M. Johnston, pe cât de documentat, pe atât de
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
arestării lui Mandelștam e relatată amănunțit. Nadejda Mandelștam este martorul timorat și hiperlucid al unei perioade de mutații istorice și de mentalitate uriașe. Comportamentul colectiv are parte de o fină analiză și transpunere stilistică. Instaurarea comunismului este radiografiată milimetric, cu sentimentul că martorul neputincios este ultima conștiință normală. Iată cum se înfățișează aprehensiunile Nadiei Mandelștam în momentul plecării în exil, aiuritoarea stare de dezumanizare: „Mi-am pierdut sentimentul morții și am pătruns pe tărâmul inexistenței. În fața pieirii irevocabile, nici măcar frică nu
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
de o fină analiză și transpunere stilistică. Instaurarea comunismului este radiografiată milimetric, cu sentimentul că martorul neputincios este ultima conștiință normală. Iată cum se înfățișează aprehensiunile Nadiei Mandelștam în momentul plecării în exil, aiuritoarea stare de dezumanizare: „Mi-am pierdut sentimentul morții și am pătruns pe tărâmul inexistenței. În fața pieirii irevocabile, nici măcar frică nu mai există. Frica înseamnă rază de lumină, voință de viață, autoafirmare. (...). Pierzând speranța, pierdem și frica, nu mai avem de ce ne teme.“ În Rusia anilor ’30, noțiunea
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
pot impune cu eleganță într-o discuție pe temă, în schimb cultura muzicală și cea teologică, firesc asimilate de orice ins trecut prin școală în vestul Europei sînt, la noi, aproape inexistente. Dacă incultura muzicală e îndeobște ascunsă, cu un sentiment de jenă, incultura religioasă nu face pe nimeni să roșească. Raportarea la religie se face azi, în urma celor cincizeci de ani de abstinență, prin atitudini exagerate: unii țin să-și arate credința printr-o gestică forțată (cruci ample, în autobuze
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
simțurilor, despre o via sacra, autorul nu-și schimbă costumul, nu îmbracă nici sutana, nici roba academică, rămîne el însuși, își alege exemple din lumea de azi, din imediatul zilnic, din filmele americane sau din politică, lucru care dă cititorului sentimentul reconfortant al perfectei actualități a textului. Îngerii nu trebuie refăcuți dintr-un oscior, ca dinozaurii, nu țin de o lume dispărută, ci există în apropiere și în clipa asta: sînt actuali. Pe lîngă atuurile discursului mistic, eficient valorificate în acest
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
pictură, muzică și compoziție), care a debutat editorial în anul 1947 cu un volum de factură avangardistă La scara 1/1, a ajuns să se înscrie într-o competiție a stupidității, suferind la modul cel mai sincer atunci cînd avea sentimentul că versurile sau cîntecele sale de slavă adusă partidului și conducătorilor săi nu erau suficient de apreciate. Imediat după război Nina Cassian care activase și în ilegalitate, a făcut parte dintre mandarinii nou instalatului regim comunist. Se înșală însă cine
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
ridicat la aceleași înalte cote valorice. Sau dacă în locul funcționarului care îi dăduse binecuvîntarea ar fi apărut altul, cu pretenții literare schimbate. Totul era o perpetuă nesiguranță, pe care ne străduim să o înțelegem astăzi, nu fără un foarte acut sentiment de oripilare: „Iar constat că scriu rar aici. Motive, destule. Iată eșecurile: cîntecul meu pentru „Scînteia” nu s-a cîntat în programul de la Arenele Libertății, serbarea la care a asistat guvernul. Cu Ali nu sînt în cele mai bune relații
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
cu duhul blândeții. Calculul făcut de toată golănimea ce s-a perindat la guvernare e nu doar cinic, ci și autodistructiv. E vorba, în fond, de oameni ce s-au format în cultura politică a ceaușismului, împrumutând de la maestrul gângav sentimentul că sunt salvatorii țării. Raționamentul e acesta: „Îl lăsăm pe Vadim să-și umfle pipota, creăm impresia că patria e în pericol, iar apoi venim noi cu extinctorul!” Această logică funcționa, poate, pe vremea cât românii aveau încă vie memoria
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
bezna grea și nedreaptă, văd multă sărăcie, sate întregi adîncite în întuneric, nici un bec aprins prin curți, nici un felinar pe străzi. E doar șase seara. Ajung cu bine la Teatrul “Tony Bulandra”. Sînt pentru a doua oară aici și am sentimentul că vin de cînd lumea. E o atmosferă caldă, umană, care te întîmpină de la intrare. E multă grijă estetică presărată, fără ostentație, peste tot. Buchețele cochete de flori, ca la o sărbătoare, siluete zvelte, de scaune neconvenționale, răspîndite ici, colo
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
de altminteri, cei mai implicați politic, dar și cei în care argumentul marginalității funcționează cel mai pregnant. E vorba despre Pan M. Vizirescu (de extremă dreapta și crezînd în continuare în justețea opiniilor lui), Paul Lupașcu (comunist din convingere, cu sentimentul c-a fost trădat de conducerea partidului în care s-a implicat, dar nu neapărat conștient de absurdul ideologiei) și Emil Wagner (țărănist, manist, demisionat din partid după 2000); din păcate, deși e o poveste de viață fascinantă, Wagner nu
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
Oedip rege și Oedip la Kolonos de Sofocle. Muzica acoperă imperfecțiuni și împinge textul lui Fleg în spasmele și spaimele dramaturgiei antice. Gustul pentru grandoare, pentru șocurile dramatice formidabile în străvechea anchetă criminală sunt în ființa spectacolului de acum. Varietatea sentimentelor, de asemenea. Bogăția psihologică, mai puțin. Din toată această masivă desfășurare de forțe s-ar putea desluși fragilitatea izbânzilor omenești, demnitatea omului care își învinge cu sacrificii destinul. Unele tablouri își ating ținta: finalul tabloului 1, moartea lui Lajos, Oedip
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
a celor citați mai sus, deși în Tinerețea unui comisar politic sînt și cîteva scene tari izbutite, tensiuni bine dozate, atmosferă. Dar, cu excepția personajului Miron, celelalte sînt doar contururi în tușe prea groase sau prea subțiri, fără carne vie, fără sentimente, fără umor. Finalul e complicat cu scene din filme de spionaj de serie B. Avertizat de o prietenă cîntăreață (în care se recunoaște ușor modelul Maria Tănase) că "naționalii" din Partid au învins și că se vor debarasa de "tovarășii
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
artistului Brâncuși. "Calitățile unui artizan de excepție, unite cu cele ale unui artist de cea mai pură esență, au contribuit la formarea unei personalități rare precum cea a lui Brâncuși, suscitând interesul colegilor de breaslă. Aceștia țineau să își demonstreze sentimentele de afecțiune față de sculptorul care, în identitatea să singuratica, se ținea departe de curentele emergente - de la abstracționism și cubism la neoplasticism -, fără a intra niciodată în competiție cu exponenții acestora". Ion Miclea, Brâncuși at Târgu Jiu Editură Grammar, București, 2003
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
mine. Poate zboară pe vreo dușumea și găsește acolo cîte ceva. Poate zboară în oala pe care mi-o împinge femeia sub cur și găsește acolo cîte ceva. Dacă aș ști asta. Aș putea să mă bucur de muscă cu sentimentul plenar că am grijă de ea. Eu, în situația mea mizerabilă, un binefăcător. Uneori musca mă privește. Ochii ei spun: Ei , bătrîne? Totu-i O.K.? - Ochii mei spun: Hallo, fato, cum merge treaba? Cum de m-ai găsit? Uneori
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
geograficului: "Un ins epuizat prematur, Bacovia percepe timpul ca un bătrân (l-au îmbătrânit eșecurile și celibatul prelungit), locuitor al unui târg de provincie dintr-o regiune cu climă aspră. Pentru bătrâni, provinciali, ânordici> timpul trece greu, âmonoton și chinuit>. Sentimentul de âtârziu> le modifică atât ritmul mișcărilor, încetinindu-le, cât și valorile afective ale cuvintelor care se referă la timp" (p. 81). De nenumărate ori, temele și motivele bacoviene sunt integrate într-o istorie particulară, descoperită de istoricul literar după
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
problemă de lingvistică, un cuvînt sau o expresie pe urma cărora scriitoarea se scufundă cu sensibilitate și expresivitate în sondarea propriei sale vieți și în deslușirea întîmplărilor din lumea înconjurătoare. Prezentul și trecutul se rotesc într-un carusel, chipuri, lecturi, sentimente, întîmplări defilează cu repeziciune prin fața ochilor narcotizați ai cititorului, care nu mai știe cu precizie unde sfîrșește confesiunea și unde începe literatura. Unele scene sînt atît de dure încît par a fi rodul ficțiunii. Atmosfera cvasi-militarizată din grădinița la care
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
obiecte pentru a lăsa în mod voit urme ale profanării unui spațiu de maximă intimitate (motiv prezent și în romanul - ecranizat de Stere Gulea - Încă de pe atunci vulpea era vînătorul, Editura Univers, 1995) cu scopul de a oferi victimei un sentiment de maximă nesiguranță. Aceasta trădează fie o experiență traumatică trăită de autoare, fie o obsesie literară. Felul în care se vede România (fie ea și comunistă) prin ochii unui minoritar de origine germană nu este deloc unul de invidiat. Ne-
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
a le face compatibile, iar pe de alta să echilibreze prin comparație balanțele de apreciere a personalităților. Coordonatorul a dat colaboratorilor săi libertate totală de opinie și de desfășurare. Rezultatul este însă unul cu totul paradoxal și nemulțumitor, prin etalarea sentimentelor (în general, pozitive), căci un dicționar inconformist, fără principii și limite, își compromite chiar obiectivele sale de prezentare neutră (pe cât e posibil) și informație utilă. Un "dicționar inconformist", cum îl recomandă Horea Poenar pe al său în prefață, nu mai
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
Vasile Gogea sau Adrian Grănescu, autori cu șapte volume publicate (primul) sau patru (cel de-al doilea). Nu e deloc în regulă. Dicționarul echinoxist al lui Horea Poenar nu lucrează cu nici un fel de scară a valorilor, ci doar cu sentimente de apreciere foarte aproximativă. Într-un dicționar, vrem-nu vrem, spațiul acordat unei personalități vorbește de la sine. E o convenție ce nu poate fi dinamitată nici de cel mai spectaculos și mai inteligent inconformism. Nerespectând-o, riști să-ți pierzi credibilitatea
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
e totodată un recital thespian și un film în carne și oase, oricât de paradoxal ar suna. Dacă ar trebui să-l rezum, aș scrie "ca și nemurirea, perfecțiunea e un concept negativ. Perfecțiunea unei persoane nu garantează perfecțiunea unui sentiment". Nu e un film pe care l-aș povesti, pentru că narațiunea l-ar diminua. Scheletul poveștii ține de melodramă, dar prestația actorilor ține de tragedie. Ei transfigurează totul, iar mizanscena le slujește drept pistă de decolare. Decorurile flirtează adesea cu
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
s-a supărat, doar nu era să le zică bravo. Dar pe lîngă Ea, s-au întărîtat și tot soiul de laici, scîrbiți de ceea ce le-a clocit imaginația acestor comemoratori. Rostul acestei expoziții nu era însă de a stîrni sentimente pioase, ci de a contraria. De ce n-aș recunoaște, pe mine m-a amuzat. Iar ideea în sine nu mi se pare de aruncat. Să îl imaginezi pe domnitor în postura de Fane al vremii sale, cu un umor mai
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
aici o devenire aparte, sublimată într-o atitudine specifică față de lume, în mituri fondatoare originale și forme de organizare necunoscute pentru restul lumii. Cadrul cosmologic, cum a denumit sociologul Dimitrie Gusti spațiul natural al existenței colectivităților, a impus dobândirea unui sentiment identitar ce transcendea diferențele etnice, înclinațiile tribale. Spațiul european a impus și s-a impus celor ce l-au umplut, ducând la apariția primelor trăsături definitorii pentru homo-europaeus, tendința spre cuprinderea liberă și rațională a lumii, spiritul iscoditor și criticismul
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
și familiare: Ne-am apropiat cu pași silențioși, pentru a nu deranja ordinea aparentă. Fiecare imagine are o istorie, spune o poveste, iar actorii lui joacă o bucățică de viață." Tema lor este limita perceptibilului, oscilația între real și butaforie, sentimentul palpabil al artificialului. "Suntem lipiți de viață ca două muște în spatele unei vitrine. Privim lumea cu naivitate și cinism", spun cei doi. Altfel, de la Edward Hopper au preluat aproape totul: puținătatea personajelor și a detaliilor, scenele urbane, decorurile interioare, locațiile
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]