1,092 matches
-
avut spre șaptezeci și trei. - E coana mare a șefului, preciză acela. Madam’ Filoftița.O duc să vadă expoziția Goya de la Muzeul ăl Mare. Popa Băncilă închise îngrozit servieta. - Ei? chicoti lunganul. V-ați convins? Am pus lăcățel albastru la servieta dumneavoastră să fiu sigur că nu se mai întâmplă vreo schimbare. Acum mi-o puteți da, sper. Nu mai așteptă ca popa să spună ceva. Nici nu mai putea să spună ceva, de altfel. Blegit, popa Băncilă își primi servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
servieta dumneavoastră să fiu sigur că nu se mai întâmplă vreo schimbare. Acum mi-o puteți da, sper. Nu mai așteptă ca popa să spună ceva. Nici nu mai putea să spună ceva, de altfel. Blegit, popa Băncilă își primi servieta. Așteptă ca acela să-i scoată lăcățelul. Îl urmări apoi cum se duce în josul bulevardului. În dreptul cinematografului așteptă până se schimbă culoarea semaforului. Îl văzu apoi cum, traversând, se ridică ușor de pe caldarâm, pășește în aer, ca și cum ar urca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când într-o parte, când în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un unghi nebunesc din apele lagunei. Brunetti păși pe țărm și Întinse brațul. Doctorul Îl prinse cu mâna, apoi se sprijini puternic pe el când sări pe țărm lângă el. Brunetti observă că nu avea la ea nici poșetă, nici servietă; probabil o lăsase În mașină sau În barcă. Cimitirul se Închidea la patru, așa că Brunetti trebui să sune clopoțelul aflat În partea dreaptă a uriașelor uși de lemn. După câteva minute, ușa din dreapta fu trasă de-un bărbat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcu fu să se ducă la șifonierul de pe peretele Îndepărtat. Îl deschise și Începu să vâneze printre lucrurile stivuite și aruncate pe fundul lui: o pereche de bocanci, trei becuri În cutii separate, un prelungitor, câteva reviste vechi și-o servietă din piele maro. Scoase servieta și-o șterse de praf cu mâna. Ducând-o Înapoi la masa de lucru, puse ziarele În ea, apoi adăugă câteva dosare pe care mai trebuia să le citească. Din sertarul din față scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la șifonierul de pe peretele Îndepărtat. Îl deschise și Începu să vâneze printre lucrurile stivuite și aruncate pe fundul lui: o pereche de bocanci, trei becuri În cutii separate, un prelungitor, câteva reviste vechi și-o servietă din piele maro. Scoase servieta și-o șterse de praf cu mâna. Ducând-o Înapoi la masa de lucru, puse ziarele În ea, apoi adăugă câteva dosare pe care mai trebuia să le citească. Din sertarul din față scoase un exemplar vechi de două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
obraji! Mă bucur că ați putut veni taman din Veneția pentru asta. Dădu ocol mesei de lucru, surprinzător de grațios și trase un scaun În față. — Poftiți, vă rog să luați loc. Ați vrea puțină cafea? Vă rog, puneți-vă servieta pe masă. Așteptă răspunsul lui Brunetti. — Da, mi-ar prinde bine puțină cafea. Maiorul se duse la ușă, o deschise și-i spuse cuiva din hol: — Pino, adu-ne două cafele și o sticlă de apă minerală. Reveni În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
plastic Îi Îngreunau buzunarele, iar el stătea gârbovit Într-o Încercare de-a le ascunde forma. În cele din urmă, În primul vagon, găsi un compartiment gol și se așeză lângă geam, apoi se ridică să Închidă ușa. Își așeză servieta pe scaunul de lângă el și cumpăni dacă să transfere sau nu pungile În ea. În timp ce se gândea, ușa compartimentului fu trasă brusc În lături de-un om În uniformă. Preț de-o clipă halucinantă, Brunetti Își văzu cariera În ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vârstă intră În compartiment și se așeză, apoi citi o revistă până la gara Mestre, unde coborî fără să-i fi adresat o vorbă sau să se fi uita măcar la Brunetti. Când trenul intră În gara Veneția, Brunetti Își luă servieta și coborî, verificând să vadă dacă vreunul dintre cei care urcase În tren la Vicenza nu cobora acum odată cu el. În fața gării, o luă la dreapta spre barca numărul unu, ajunse până la docul de acostare, apoi se opri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe sub podul de la Scalzi, continuă de-a lungul Marelui Canal către Rialto și ultima sa oprire. Prin ușile de sticlă, Brunetti văzu că cei patru oameni care stăteau În cabina interioară erau toți ocupați să-și citească ziarele. Își așeză servieta pe scaunul de lângă el, propti clapeta deschisă și vârî mâna În buzunarul interior, scoțând una dintre pungi. Cu băgare de seamă, atingându-i numai colțurile, o desfăcu. Întorcându-se pe-o parte pentru a examina mai bine fațada Muzeului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
băgare de seamă, atingându-i numai colțurile, o desfăcu. Întorcându-se pe-o parte pentru a examina mai bine fațada Muzeului de Istorie Naturală, Își vârî mâna sub balustradă și goli pudra albă În apele canalului. Strecură punga goală În servietă și repetă procedeul cu a doua. În timpul epocii de aur a Celei mai Liniștite Republici, dogele obișnuia să execute o ceremonie anuală elaborată, aruncând un inel de aur În apele Marelui Canal pentru a celebra unirea dintre oraș și apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la laborator. Bocchese era acolo, ascuțind o pereche de foarfece la una dintre multele mașinării pe care numai el părea capabil să le manevreze. Închise mașinăria când Îl văzu pe Brunetti și așeză foarfecele pe tejghea În fața sa. Brunetti puse servieta lângă foarfece, o deschise și scoase, având grijă să le atingă doar colțurile, cele două pungi de plastic. Le așeză lângă foarfece. — Poți verifica dacă nu sunt amprentele americanului pe astea? Întrebă el. Bocchese aprobă din cap. — O să vin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cei doi nasturi de sus ai bluzei desfăcuți, stătea Anita de la Biroul pentru Străini; doar la un pas de ea, dându-se În spate, era un vice-questore Patta roșu la față. Brunetti surprinse asta dintr-o privire și-și scăpă servieta pe jos În Încercarea de a-i oferi Anitei timp să se Întoarcă spre geam, cu spatele la ei și să-și Încheie bluza. Cât ea se aranjă, Brunetti Îngenunche să-și adune hârtiile ce i se Împrăștiaseră din servietă, iar Patta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și scăpă servieta pe jos În Încercarea de a-i oferi Anitei timp să se Întoarcă spre geam, cu spatele la ei și să-și Încheie bluza. Cât ea se aranjă, Brunetti Îngenunche să-și adune hârtiile ce i se Împrăștiaseră din servietă, iar Patta se duse să se așeze În spatele mesei de lucru. Anitei Îi luă să-și Încheie bluza atât cât Îi luă lui Brunetti să-și Îndese hârtiile Înapoi În servietă. Când totul era din nou la locul cuvenit, Patta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să-și adune hârtiile ce i se Împrăștiaseră din servietă, iar Patta se duse să se așeze În spatele mesei de lucru. Anitei Îi luă să-și Încheie bluza atât cât Îi luă lui Brunetti să-și Îndese hârtiile Înapoi În servietă. Când totul era din nou la locul cuvenit, Patta zise, folosind formula de politețe: — Vă mulțumesc, signorina. Am să vă trimit hârtiile astea de-ndată ce le semnez. Femeia clătină din cap și porni spre ușă. Când trecu pe lângă Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aduce pe făptaș În fața legii, zise Patta. — Cu siguranță o vom face, domnule, spuse Brunetti, dornic mai mult să zeflemească pluralul folosit de superiorul lui. Se duse Înapoi la biroul său, frunzări numărul din Panorama pe care-l avusese În servietă și-i oferi lui Bocchese cam jumătate de oră să verifice amprentele. Când expiră timpul, coborî la laborator, de data asta găsindu-l pe Bocchese că ține lama unui cuțit de tăiat pâinea lipită de discul rotitor al mașinăriei. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și se uită În sus la Brunetti. — Ce pungi? 9 Nu mai vedea nici un rost să rămână În Questura dat fiind că erau mici șansele să mai primească informații noi până când avea să se Întoarcă la Vicenza, așa că Își așeză servieta Înapoi pe fundul dulapului și plecă din birou. Când trecu de ușa de la intrare, se uită repede În ambele direcții, căutând pe cineva care să pară nelalocul lui. Se Întoarse la stânga, Îndreptându-se spre Campo Maria Formosa și apoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Sotto la neve, pane; sotto la pioggia, fame“. Da, zăpezile de iarnă aveau să aducă pâine, eliberându-și Încet apele Încarcerate În timpul sezonului de creștere, În vreme ce ploaia, care se scurgea repede, aducea numai foamete. Nu se deranjase să-și ia servieta de data asta; era puțin probabil să găsească pungi de cocaină două zile la rând, dar Își cumpărase un ziar din gară și-l parcurse În timp ce trenul Îl purtă prin câmpia Întinsă spre Vicenza. Nu se spunea nimic azi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ploaie. Se rezema de zid. Ținea în mână telefonul mobil și purta o conversație care părea extraordinar de dură. Și ea arăta extraordinar: eficientă, plină de energie, îmbrăcată într-un costum negru elegant, cu o bluză albă scrobită și o servietă mare și lucioasă. Hugo s-a gândit invidios, pierzându-și puțin din entuziasm, că unele mame erau atât de bine organizate. Când a trecut pe lângă ea, cu Theo în brațe, Hugo a auzit o parte din ceea ce Barbara spunea. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aruncîndu-i-se-n brațe, într-o clipă, îi și înmuie, de lacrimi, hanoracul. - Sinistrate! În seara asta trebuie să fim mai uniți ca oricând, Sinistrate. Și să ne ținem de mînă! - Bine. Să fim. Să ne ținem, încuviință, cam neatent, Doru, lepădîndu-și servieta în hol și grăbindu-se să ajungă la closet, pentru a se spăla pe mâini, pentru masă. Dar și pentru a fi și mai pregătit să se țină de mână. Pentru a ajunge la closet, trebuia să străbată sufrageria. În
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și va mai descleșta, pentru acea zi, fălcile. - Pentru numele lui Dumnezeu, dă-ți întreaga silință!... Dacă presimți o pană de inspirație, învață, pe de rost, măcar două-trei bucăți dintre creațiile acestea! și directorul Predoleanu scotoci într-o scobitură a servietei diplomat și îi descărcă Sinistratului, la piept, un teanc de cartoane tăiate egale. Semănau cu un uriaș pachet de biscuiți. Găzduiau pe fiecare suprafață a lor câte două trei poeme omagiale decupate din reviste și ziare. - Să tot fie vreo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ocupau oamenii din țara respectivă, bogățiile naturale, lacurile, mările sau oceanele mărginașe, lucruri care îl pasionau. Urmărea lecția după Atlas care avea un format uriaș comparativ cu celelalte cărți. În zilele când avea geografia trebuia să vină cu el, pe lângă servietă și îl ținea pe bancă la toate orele din ziua respectivă. Avându-l în față permanent deschis, se juca cu colegul de bancă în timpul celorlalte ore. Pe el căutau cele mai mici insulițe, munți, gropi marine etc. și îi cerea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
oamenii știau câte ceva, dar vorbeau pe ascuns, pentru că nu se făcea să audă domnul Aristică. Adevărul era 250 că mai demult, când coana Marioara avea douăzeci de ani, șezuse la ei în gazdă unul Constantin Șarpe, cu șapcă roșie și servietă, impiegat la Calea Ferată. Asta se întîmplase înainte de războiul ăl mare și o știa numai baba Marghioala, vecină în Vespasian cu tramvaistul, de unde se mutaseră cam în același timp aici, în Cuțarida, să nu mai stea cu chirie, să aibă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]