1,344 matches
-
știu eu? Îl privi urât Oetsu, cu ochii plini de reproș. În casele samurailor nu se primesc oameni dacă nu se integrează În tradiția familiei. Ce vor face cu un băiat nebunatic și inconștient ca tine? În acel moment, o servitoare se apropie și spuse: — Doamnă, vă rog, veniți repede. Soțului dumneavoastră iarăși Îi este rău. Fără o vorbă, Oetsu alergă În casă. Lăsat singur, Hiyoshi privi norii care se adunau peste Owari și Mino. După un timp, intră pe poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oriunde! În clipa asta, puțin Îmi pasă ce faci. Și, Înghițindu-și vocea Înecată, dispăru În casă. — Mă duc, murmură Hiyoshi și se ridică să plece, dar pisoiul nu era dispus să renunțe la căldura pieptului său. Chiar atunci, o servitoare aduse o străchinuță cu orez rece În zeamă de fasole, Îl arătă pisoiului și Îl chemă. Acesta Îl abandonă rapid pe Hiyoshi, pentru a se repezi la mâncare. Hiyoshi privi pisica și mâncarea lăsându-i gura apă, dar, se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
prin gulerul descheiat. Ceaiul fu servit, apoi prăjiturile, și abia la urmă sosiră pernele - Într-o ordine complet alandala, Întrucât toată lumea era zăpăcită de neașteptata vizită. Frații se Înfățișară degrabă și Începură să-l servească, neputând să treacă peste buimăceala servitoarelor și a vasalilor, după care Își lăsară stăpânul singur. — E ora prânzului. Pesemne-i e foame de pe drum. Probabil va cere curând masa. Duceți-vă la bucătărie și puneți să pregătească ceva de mâncare. În timp ce Sado dădea dispoziții, Mimasaka Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
timp de pace, unui senior Îi era foarte ușor să fie peste măsură de generos - În așteptarea zilelor de luptă. Nobunaga pusese ca programul zilnic să se aplice cu strictețe, nelăsându-le vasailor timp liber. În același timp, le porunci servitoarelor care se Îngrijeau de gospodărie să se instruiască și chiar să exerseze izolarea Într-un castel sub asediu, astfel Încât puse la punct un regim fără nici o clipă de răgaz, de dimineața până seara. Aceste reguli, desigur, erau valabile și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
urechi, arătându-și gropițele, părăsea castelul pentru a se plimba pe lângă Kiyosu. Când cutreiera orașul, era bine dispus. În ziua când datoriile sale se schimbară, primi o permisie de cinci zile. Trebuia să-și aranjeze gospodăria, să-și găsească o servitoare, poate și un valet, deși presupunea că locuința pe care urma s-o primească se afla pe vreo stradă dosnică, avea o poartă oarecare, un gard viu În loc de zid și nu mai mult de cinci camere. Era pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să le pună pe tăvi. — Domnule Kinoshita, Îl chemă unul dintre furnizorii castelului, care se simțea Îndatorat de pe vremea când Tokichiro lucrase ca supraveghetor al consumului și al achiziției de lemne și de cărbuni. Privind În bucătărie, Tokichiro găsi o servitoare dolofană care spăla și freca. — E o fată din satul nostru. Sunteți, desigur, ocupat În aceste zile, așa că, ce-ar fi s-o angajați pentru un timp? Tokichiro profită de ocazie și răspunse: — Aș dori și un servitor, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de două probleme În același timp, plecându-te În fața fiecărei case și spunându-le că te-ai mutat În Împrejurări și că ai fost numit la grajduri. Peste câteva zile, Îi sosi și ajutorul. Un om din același sat cu servitoarea veni să ceară de lucru. Și mai angajă Încă unul. Într-un fel sau altul, se alesese cu o mică reședință și trei servitori, și era stăpânul propriei sale case, În pofida salariului modest. Acum, când pleca de-acasă - Îmbrăcat, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mică reședință și trei servitori, și era stăpânul propriei sale case, În pofida salariului modest. Acum, când pleca de-acasă - Îmbrăcat, desigur, cu haina sa la mâna a doua de bumbac, care avea pe spate blazonul cu paulownia - era petrecut de servitoare și de slujitori. În dimineața aceea, spunându-și că nu mai lipsea decât să se Însoare cu Nene pentru ca totul să fie perfect, Tokichiro ocolea șanțul exterior al castelului. Mergând pe mal, nu-l văzu pe omul care venea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
i-l dădu servitorului: — Du-l la bucătărie. De ce caști ochii? Ți se pare ciudat ca omul să plângă atunci când are motive? E făină de mei pe care mama mea a măcinat-o noaptea, cu mâinile sale. Dă-i-o servitoarei. Spune-i să n-o irosească și să-mi facă din ea găluști, din când În când. Mi-au plăcut de când eram mic. Cred că mama mea a ținut minte. Uitase complet de Nene și continuă să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
iar frunzele de paulownia cădeau din belșug; zburau și mulți țânțari. — Cine sunt invitații? — Maiștrii de construcții. Probabil vor veni cu toții În grup. Tokichiro făcu o baie În copaia din grădină. Chiar atunci, de la intrare strigă cineva. — Cine e? Întrebă servitoarea. Musafirul Își scoase pălăria și se prezentă: — Maeda Inuchiyo. Stăpânul micii reședințe ieși din copaie, Îmbrăcă pe verandă, un kimono de vară, și privi Încordat În față. — Ia te uită, Domnul Inuchiyo. Mă Întrebam cine să fie. Poftește și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întru totul pe tine. Cu aceste cuvinte, Inuchiyo Împinse În sfârșit ceașca la o parte, se ridică și plecă acasă. După plecarea lui, Tokichiro se culcă pe o parte, Își puse cotul sub cap și adormi. Nu observă când intră servitoarea și-i strecură o pernă sub cap. În viața lui nu pierduse o noapte. Când dormea, nu mai distingea Între cer, pământ și el Însuși. Totuși, când se trezea, așa cum se Întâmplă și În zorii zilei următoare, Își venea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și neexperimentatul călăreț porni În galop Întâmpinând zorii, fără a Întreba măcar de unde era calul. Călări până la cele șase sau șapte case ale maiștrilor de pe șantier. Își primeau salariul de la clan și aparțineau breslei meșteșugarilor. Construcția caselor indica opulența, aveau servitoare și concubine și erau extraordinar de Înstăriți În comparație cu casa lui Tokichiro. Mergea din casă În casă, bătând În porți și strigându-le celor care Încă mai dormeau: — Veniți la apel! Veniți la apel! Toată lumea care lucrează pe șantier, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
atent să nu fie văzut. — Nu mai e nimic. Du-te repede. Făcându-i un semn cu capul să plece, spuse pe neașteptate: — Spune-le că sunt bine... n-am fost bolnav nici măcar o dată. Și se Întoarse la conac, singur. Servitoarele soției sale Îl căutau peste tot și, când Îl văzură venind dinspre malul râului, cineva spuse: — Doamna așteaptă cu nerăbdare și ne-a trimis să vă căutăm de câteva ori. E extrem de Îngrijorată pentru dumneavoastră, stăpâne. — Chiar așa? replică Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-i intra În cap nimic altceva decât propria ei viață cotidiană și atențiile soțului. Bătrâna doamnă de onoare Înțelegea bine acest lucru și, când văzu că Ieyasu continua să discute cu vasalul său, așteptă, neliniștită și tăcută, până când o altă servitoare veni să-i șoptească ceva la ureche. Doamna de onoare nu mai putea face nimic altceva. Îi Întrerupse din nou: — Scuzați-mă, stăpâne... Îmi pare nespus de rău, Însă Doamna e foarte agitată. Cu o plecăciune către Ieyasu, Îi aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
observă că dăduse un ocol cvartalului și că se afla din nou În fața casei lui Nene. Dintr-o dată, auzi vocea ei chiar lângă gard și, privind printre tulpinile zorelelor, Îi văzu fața albă. „Până și apa o duce ca o servitoare. Și cu mâinile acelea care cântă la koto.“ Tokichiro voia să-i arate mamei sale că soția lui putea fi acel gen de femeie. Cu cât repede, cu atât mai bine. Nu se mai sătura să privească prin gard. Auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de spate, ca și cum toate grijile i s-ar fi risipit complet. Anul trecu și, Într-o zi de toamnă, de bun augur, nunta se sărbători În casa Asano. Tokichiro era nervos și neliniștit. În casa lui domnea agitația, cu Gonzo, servitoarea și ceilalți care veniseră să-l ajute, iar el nu putuse face nimic mai mult decât să se Învârtească de colo-colo, Începând din zorii zilei. „Azi este a treia zi din Luna a Opta, nu?“ Își tot confirma În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
băiețel și de o fetiță. — Fie această relație fericită și de veșnică durată. Fie să vă fiți credincioși timp de o sută de mii de toamne, le spuse bătrâna mirelui și miresei. Tokichiro ridică ceașca, primi puțin sake și bău. Servitoarea se Întoarse spre Nene. La rândul ei, mireasa depuse jurământul, luând o Înghițitură din ceașcă. Tokichiro simțea un val de sânge năvălindu-i În cap și un bubuit În piept, dar Nene arăta remarcabil de calmă. Era o decizie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
creadă un spadasin rătăcitor. De asemenea, avea ochii pașnici și blajini - nu te-ai fi așteptat de la un om care cunoaștea doar sabia. Ușa glisantă se deschise și o femeie, a cărei Îmbrăcăminte și ținută dovedeau că nu era o servitoare, Îi aduse, cu grație, un vas de ceai. Puse castronul În fața lui, fără o vorbă, apoi se retrase, Închizând ușa după ea. Încă o dată, dacă musafirul n-ar fi fost important, nu i s-ar fi acordat o asemenea curtoazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să am o viață lungă, spuse una dintre femei. Ce fel de viitor voi vedea? Să fie oare acesta sfârșitul clanului Seniorului Shingen? Călugărița, care era mătușa lui Katsuyori, fermecătoarea fată, care era nepoata lui Shingen, soțiile membrilor clanului și servitoarele lor - toate erau Înecate În lacrimi, ținându-se unele de altele pe când plângeau sau strigându-și copiii. Ace de păr din aur și alte podoabe rămâneau În drum și nimeni nu se ostenea măcar să le ridice. Cosmeticalele și bijuteriile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aici să mă ajutați cu pregătirile. Femeia aceea Încă nu avea douăzeci de ani și totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe, nici chiar În fața morții. Era senină ca apa unui eleșteu, iar Katsuyori se simți dojenit de calmul ei. Servitoarele plecară, dar se Întoarseră curând, cu o ceașcă nesmălțuită și o ploscă de sake, pe care le puseră În fața lui Katsuyori și a fiului său. Se vedea că soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească din timp pentru acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept În gură, În timp ce recita sutra. În clipa când trupul soției lui Katsuyori căzu Înainte, una dintre servitoare Începu să le Încurajeze pe cele rămase În urmă: — Doamna noastră a plecat Înainte. Nici una dintre noi nu trebuie să Întârzie În a o Însoți pe drumul morții. Cu aceste cuvinte, femeia Își dezgoli gâtul și căzu de propriului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai poată privi În față. „Vă rog, ocupați-vă numai de protejarea mamei soacre. Nu vă gândiți la mine. Și, oricât ați regreta că părăsiți ceva În urmă, nu vă lăsați preocupați de bunurile materiale.“ Astfel le Încurajase Nene pe servitoare și pe toți membrii personalului, În timp ce Înaintau, cu deznădejde, pe drumul spre răsărit. Castelul Nagahama era mărginit la apus de lacul Biwa, zona din miazănoapte era controlată de clanuri dușmane, iar ce se petrecea pe drumul spre Mino era neclar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o prietenie care niciodată nu pusese preț pe obligații sau pe prefăcătorii. Soția lui Inuchiyo trase șnurul care-i ținea mânecile și se instală ea Însăși În fața scândurii de tăiat din bucătărie. Era bucătăria Întregului castel și lucrau acolo nenumărate servitoare, bucătărese și chiar funcționari. Dar Doamna Maeda nu era o femeie care să nu știe cum să prepare o mâncare savuroasă cât ai bate din palme. Atât În ziua aceea, cât și În cea dinainte, Îi Îngrijise ea Însăși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
asupra căreia H. Oprișan se oprește. Ea se naște la Vårdö, din părinți suedezi stabiliți în insulele Åland. Scriitoarea și-a scris cărțile în limba suedeză. Autodidacticismul și viața nu foarte ușoară s-au reflectat în opera sa. A fost servitoare, vânzătoare, contabilă, oscilând între Finlanda, Suedia și America, scriind astfel primul său roman, Katrina. Viața acesteia se schimbă în momentul în care câștigă premiul unei edituri fino-suedeze, în valoare de 50 000 de mărci. Dintre 76 de romane, Katrina a
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
uimitoare îndemânare; cultivați, devin servitori fideli și recunoscători. Trăsăturile lor, eliberate de bronzul arămiu ce le marchează în nomadism, devin frumoase și sunt dintre cele mai expresive. Aceste observații sunt valabile mai ales pentru tinerele fete crescute pentru a deveni servitoare în casele mari. Ne-am putut convinge aici prin numeroase exemple că această rasă decăzută se va ridica din scăpătarea ei când îi va înceta izolarea 82. Populația Bucureștiului este foarte amestecată: într-o sută douăzeci de mii de locuitori
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]