728 matches
-
și ușor adâncite. Plantele tinere atacate au și rădăcinile putrezite, așa încât se usucă. Pe frunzele atacate apare o brunificare parțială a nervurilor, vizibilă pe partea inferioară a limbului foliolelor. Porțiunile de limb brunificate, necrozate se pot desprinde, așa încât frunzele apar sfâșiate. Păstăile atacate prezintă pete circulare sau eliptice, de 4-5 mm, în dreptul cărora țesuturile sunt adâncite iar pe margine se observă o zonă brun roșiatică. În adânciturile de pe cotiledoane, tulpinii sau păstăi se formează pernițe roz, mucilaginoase (fig. 37). Păstăile atacate
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
în pete galbene apoi brune, brune negricioase (fig. 76). Din țesuturile atacate pe vreme umedă apare un lichid (exudat) bacterian albicios, ce se poate usca sub formă de peliculă lucioasă brună sau cenușie. În cazul unui atac grav, frunzele rămân sfâșiate sau se usucă înainte de vreme. Pe tulpini, petele sunt alungite, la început galbene apoi brune, acoperite de exudat și în final negre. Păstăile de la plantele bolnave produc puține semințe mici, cu tegumentul zbârcit și uneori acoperit de gomă bacteriană. În
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Pe aceste pete brune apar numeroase puncte mici negre. Atacul se extinde și la frunzișul care se brunifică, se veștejește și se usucă. Plantele rămân mici, cu tulpini fragile ce se usucă înainte de vreme. Pe tulpini se constată cădera scoarței sfâșiate, iar pe rădăcini se observă veștejirea și putrezirea țesuturilor. Transmitere-răspândire. Ciuperca rezistă de la un an la altul pe resturile vegetale sub formă de spori în fructificații (picnidii). În primăvara următoare, pe vreme umedă, din picnidii vor ieși sub formă de
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
-ă nom. scumpirea, scumpitul A SE SCURTA Iarna, se scurtează ziua tranz.: Ion își scurtează pantalonii part. scurtat, -ă nom. scurtarea, scurtatul A SE SFÂȘIA Perdelele se sfâșie din cauza soarelui tranz.: Ion își sfâșie hainele part. sfâșiat, -ă nom. sfâșierea, sfâșiatul A SE SLUȚI Ion se sluțește din cauza bolii tranz.: Boala îl sluțește pe Ion part. sluțit, -ă nom. sluțirea A SE SPARGE Paharul se sparge din cauza lichidului fierbinte tranz.: Ion sparge un pahar part. spart, -ă nom. spargerea, spartul A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
același timp. Iar pe fondul acestor despicări se plasează tendința statalității Republicii Moldova, care, ca stat, vrea o nouă națiune, limbă, un nou popor, și, ca atare, încearcă să și le fabrice teoretic. Produsul teoretic al acestei ideologii statale este omul sfâșiat, adică intelectualul "blestemat" să țină de două arheități în același timp, să învețe două limbi, să respire în două culturi etc. Dacă înțeleg bine teoria lui Theodor Codreanu, această "sfâșiere" lăuntrică și conștientă ar însemna resemnarea în dualitate și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce trece. Iar șobolanii pleacă primii, la cel mai mic semn de declin, cu fălcile pline și sufletul zburdalnic. Nouă nu ne rămâne decât memoria încărcată sau/și drumul Apusului? "Viața românească", nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2003 Nicolae RUSU Sindromul conștiinței sfâșiate Despre Theodor Codreanu, cunoscut critic literar, prozator și eseist de la Huși, Nicolae Dabija nota într-un editorial din "Literatura și arta" că "scrie despre noi ca și cum am fi o Țară". Meritata apreciere se referă, firește, și la volumul Basarabia sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
destinul politic și Despre destinul cultural. Se pare că primul ciclu, cel mai consistent, a fost conceput mai ales pentru elitele politice, deoarece în cele 22 de eseuri autorul reușește să elucideze și să diagnosticheze acel diabolic sindrom al conștiinței sfâșiate, un fenomen similar cu cel al mancurtului, descoperit și numit ca atare de scriitorul cârgâz de limbă rusă Cinghiz Aitmatov. Primul eseu al ciclului precizează așezarea civilizației românești Între Panslavia și Europa, situație-generatoare, în ultima instanță, a acestei specifice afecțiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
națiunea fiind sufocată de politicianismul cel mai rapace, încât cele două "state românești" au ajuns campioane absolute ale corupției europene". Toți acești politicaștri din ambele state, s-ar cuveni de adăugat, sunt afectați în marea lor majoritate de sindromul conștiinței sfâșiate. Dar Theodor Codreanu nu este de acord cu ideea sugerată de același King precum că "moldovenii ar fi altceva decât românii și că menirea lor e să opteze fie pentru panslavism, fie pentru panromânism, sau pentru moldovenism". Perfidia acestei logici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acolo se va vorbi românește, indiferent că va fi stat independent sau va reveni la patria-mamă (...). Asta o recunosc toți cei care ajung la conștiința națională integrală a identității lor, în virtutea ecuației: moldovean-român". Revenind la ideea că de sindromul conștiinței sfâșiate suferă, cât ar fi de straniu, nu doar niște oameni de rând, neinstruiți, oropsiți de munci grele, ci și liderii politici și spirituali de pe ambele maluri ale Prutului, Th. Codreanu analizează cu multă finețe, cu forță de convingere și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de pe ambele maluri ale Prutului, Th. Codreanu analizează cu multă finețe, cu forță de convingere și în cunoștință de cauză unele personalități din Basarabia, precum I. Druță, M. Snegur, M. Druc. Relevant în acest sens este cazul clasic de conștiință sfâșiată a ex-președintelui M. Snegur care, luând ca temei mult discutata "palmă a jandarmului", insista în ideea kominternistă că revenirea Basarabiei pentru 22 de ani în frontierele firești ale României a fost o "ocupație". În replică, autorul dovedește persuasiv că "de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numai sărutul maicii Românii." Drama celuilalt Mircea, adică M. Druc, e de altă natură, pentru că "structura lui intelectuală e a celui vindecat de complexul sfâșierii". În pofida acestui fapt, însă, el "a fost tratat la Chișinău și la București cu măsura "sfâșiaților", în calitate de agent al românismului acasă și ca agent al fostului imperiu roșu la București, adică tot acasă". Autorul ajunge să tragă concluzia că "adesea, românii "de margine" sunt mai lucizi și mai morali decât cei de la centru". Iar dintre parlamentarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1940, preconizat de pactul Molotov-Ribbentrop". "De fapt, constată cu tristețe autorul, prin această recunoaștere, România și-a declinat oficial orice obligație cu privire la reîntregire, lăsând totul pe seama Basarabiei (...) Nu (doar) Moscova a fost obstacolul reîntregirii, cum încearcă să se consoleze românii sfâșiați de pe ambele maluri ale Prutului, ci tocmai dedublarea ființei românești, ilustrată de incapacitatea funciară a politicienilor din cele două capitale". După o minuțioasă și subtilă analiză a diverselor aspecte ale "viermuielii" politice din Basarabia, cum ar fi "războiul intraetnic" dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Grigore Vieru, 2004). Theodor Codreanu este indiscutabil unul din spiritele cele mai sensibile la tragismul basarabean. Eseurile și articolele de atitudine probează cunoașterea în adâncime a temei, focalizată pe trei nuclee de interes: 1. teroarea istoriei; 2. conștiința basarabeană sfâșiată; 3. componenta cultural-literară. Toate trei se regăsesc, în proporții diferite, și în Duminica Mare a lui Grigore Vieru, cercetare devenită obiect al eseului de față. Simbolul Grigore Vieru este mai puternic decât poetul Grigore Vieru. Acesta pare să fie tâlcul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-se atenției la Moscova și Paris, pentru ca în final să câștige și adeziunea Chișinăului. După care a optat pentru...limba rusă. În cazul lui Grigore Vieru "contaminarea ideologică a fost minimă și superficială" (p. 47); poetul a cunoscut "drama conștiinței sfâșiate, împotriva căreia a luptat ani de zile, mai ales cu sine, stare augmentată de descoperirea lui Eminescu și a adevăratei sale identități" (loc. cit.); a refuzat "crezul sovietic panslav al întâietății lui homo sovieticus" (p. 48). Pagini comprehensive consacră Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care, din țară sau din exil, nu s-au mancurtizat și nu au acceptat niciodată să renunțe la proiectul românesc. Totuși, lucrurile nu sunt atât de simple, iar delimitările greu de trasat, motiv pentru care Theodor Codreanu vorbește despre "conștiință sfâșiată", sintagmă ce încearcă să definească oscilațiile unor intelectuali prinși între aceste două extreme. Cazuri sugestive sunt Adrian Păunescu, a cărui încercare de a-l aduce pe Ceaușescu în matca naționalismului eșuat, și Octavian Paler, care abia spre finalul vieții a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
personalitate de prim-plan a culturii românești". Și acest aspect e un fapt ce demonstrează, în numele evoluției culturale și spirituale ale unui neam, necesitatea luptei contrariilor, a ciocnirii diverselor opinii, a disputelor. Cercetând Istoria... lui N. Manolescu prin prisma conștiinței sfâșiate, fenomen descris anterior cu multă acribie de către Th. Codreanu în volumul său Basarabia sau drama sfâșierii, autorul eseului menționat mărturisește că "Istoria (lui N. Manolescu, n.a.) este unul dintre cele mai ciudate produse pe care le-am citit vreodată" (pag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
critico-istoric, N. Manolescu pretinde că a preluat de la T. Maiorescu, drept fundament al literaturii moderne, doar esteticul. Susținând însă curentul postmodernismului, care a pierdut cultul esteticului și al valorii, N. Manolescu se autocondamnă la contradicții insurmontabile, devenind, volens-nolens, o conștiință sfâșiată. Este vorba, în ultimă instanță, de o ruptură ontologică, de care N. Manolescu nu este conștient, deși uneori o presimte vag: este în joc despicarea dintre condiția lui de intelectual român și ideologiile ostile acestei condiții, ideologii pe care el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
TREIA [REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ]Mihai CIMPOI Un critic al întreg spațiului cultural românesc 175 N. GEORGESCU Înțelepciunea marginii 176 Mircea DINUTZ "Basarabia sau drama sfâșierii" 180 Mara Magda MAFTEI Literatură-document de cea mai bună calitate 181 Nicolae RUSU Sindromul conștiinței sfâșiate 184 CARAGIALE ABISAL, TIMIȘOARA, EDITURA AUGUSTA, 2003; EDITURA MUZEULUI NAȚIONAL AL LITERATURII ROMÂNE, EDIȚIE REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ, BUCUREȘTI, 2014 Constantin TRANDAFIR Triumviratul: Eminescu, Caragiale, Bacovia 188 Gheorghe NEAGU Porfir și purpură literară 192 Viorel DINESCU Galeria oglinzilor concave 193 Ioan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
descendenții prinților duce la apariția unei multitudini de principate, iar titlul de Mare Prinț 22, rezervat celui mai mare frate din familie, nu este mai încărcat de semnificații decît cel de "senior" în Polonia. Războaiele civile se înmulțesc și principatul sfîșiat este o pradă ușoară pentru barbarii nomazi ai stepelor: polovțienii și cumanii. Se pare că, începînd cu secolul al XII-lea, a vut loc o importantă mișcare migratoare îndreptată în special către nord-est, între cursurile superioare ale fluviilor Volga și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
prăznuire a Tăierii Capului Sf. Ioan. Dinspre pădure, pe ulița strâmtă și bolovănoasă care cobora din munte, în hărmălaia de câini, o trupă de milițieni care escortau pe Baltă pus în lanțuri, intra în sat. Desculț, cu uniforma de ofițer sfâșiată, cu genunchii goi, însângerați, mai mult într-un picior, abia se târa pe mijlocul drumului.. Un milițian, mai zelos, îl „îndemna” cu lovituri de picioare și paturi de armă, cu o sălbăticie greu de închipuit. El totuși, călca cu capul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
simt în armonie și în sincronie binefăcătoare cu natura. Toate astea sunt însă obârșia unei noi și nesecate seninătăți. Stârv Azi-dimineață am văzut câțiva pescăruși care se luptau între ei cu sălbăticie ca să acapareze cât mai mult dintr-un corp sfâșiat care zăcea însângerat pe țărmul mării. M-am apropiat curios; era vorba de un stârv, dar nu era al unui animal marin. Era al unui om. Am rămas pironit de spaimă. Și dacă soarta mea o să fie aceeași? Vocea Aiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în fuga mea, te-am lăsat fără mine! Doar în acest punct, scrisoarea mea este reticentă: ceea ce-am îndrăznit să fac, mâna mea nu îndrăznește să scrie. La fel și eu, dar împreună cu tine, ar fi trebuit să fiu sfâșiată! Medeea evocă, revenind înfrigurată de un patos excesiv, momentele cele mai dificile pe care le-a traversat Iason la sosirea sa în Colchida, dorind să-i reamintească de ajutorul dat spre a-l face astfel să-i fie recunoscător, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
străpung brutal. Mesagerul trimis lui Zalmoxis expiră pe loc, fără să scoată nici un țipăt. Cei prezenți sunt zguduiți de un fior, semn că zeul a primit mesajul lor și că dorințele transmise vor fi luate în seamă. Ne întoarcem acasă, sfâșiați și muți. Cu toții ne gândim intens la același lucru. Nici un om nu poate accepta să moară de bunăvoie. Pe drumul de întoarcere meditez zdrobit la cruzimea ritualului. Aia îmi dezvăluie că tânărul sacrificat e întotdeauna un ucenic al școlilor zalmoxiene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Filipinelor”, cum mai este numit acesta. Și sub zvârcolirea fără de margini a frământării și sub urgia Întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jgheaburile adâncului se desfundară și, din Înaltul Întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pământului, un șuier de aer sfâșiat, potopul greu al apelor cerești. Și geamătul vijeliei pustiitoare Își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șuvoaielor pământului... Iar sub urgia vijelioasă a apelor, stâncile, zguduite din Înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri, se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a mai rămas din România. Nu i se poate nega o anumită abilitate de a o aduce frumos din condei, dar oricât de îndemânatic ar fi cârmaciul, nu poți cere mai mult de la o corabie cu chila cariată și pânzele sfâșiate, care trebuie neapărat trasă la cheu și reparată. Slobod la gură, stând în capul statului ca într-o bodegă, se crede îndreptățit să pigmenteze viața politică internă și internațională cu o culoare de împrumut, plătită de alții, care-l vor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]