1,489 matches
-
a mediului steril ce le împiedică pornirile instinctuale, amputărilor fără anestezie (tăierea ciocului, a coarnelor, a cozii, castrare) și a altor proceduri dureroase (Dr. Bernard Rollin, Farm Animal Welfare).În mod obișnuit, tăierea implică teroare și de multe ori durere sfâșietoare (Gail Eisnitz, Slaughterhouse). Ilustrând cruzimea din industrie, animalele prea bolnave pentru a merge sunt mai degrabă târâte intr-un mod foarte dureros spre a fi tăiate decât sa fie eutanasiate. Tipic pentru atitudinea din această industrie, John Byrnes a scris
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
cioplit pe fila timpului, poezia-artă devine în viziunea distinsul domn DUMITRU VACARIU lacrimă arzând în sfântă singurătate, talger învăluind cele două fațete ale existențialului, cântec psaltic al binecuvântării, deopotrivă, al binelui și răului din noi, „strop de veșnicie”, dar și sfâșietor „cântec” strigăt al tenebrelor. Lectura volumului Cântecul lebedei (2011) ne îndreptățește Vă credem că una dintre dorințele majore ale poetului ni se revelă ca o răscolire înspre magma originară, „pe plaiul sfânt de la izvoarele Ozanei” pentru a vedea „în jocuri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
zâne, / cu Feți-Frumoși rătăcitori...”, „Mi-s dragi rostirile deschise...” (Balada ultimului visător) Crezul poetic transpare către noi ca o deschidere înspre adâncurile conștiinței, clipe ale încremenirii într-un zbor al iluminărilor: „Fiți binevenite pretutindeni, bucuriilor!” (Psalm în zori), reținând, deopotrivă, sfâșietoarea imagine a omului-brad, „răVărit pe un povârniș de munte”, uneori „rănit de torente și avalanșe”, dar „veșnic semeț”. și ce e demn de reținut pentru lectorul acestei „antologii de autor” (cum o definește prestigiosul critic literar Ioan eolban, în prefața
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
răstignire); frazări parcă izvorând din penelul lui Matisse, Gauguin sau Dali: „înăuntrul foamei racul scoate / foarfecele mari pe jumătate / și-n tăcerea gravă fără ură / c-o mișcare de ceasornic taie / ochiului........ albeața vâlvătaie...” (în sânul ei se coace trandafirul); sfâșietoare zbateri lăuntrice: „Dar vameșul îi taie calea dreaptă / el.................. viermele cu trupul de aloe / strângând supt piele cârjile lui noe / prin straturile nopții și m-așteaptă / la capete de pod prin vene strâmte...” (rnde cu oasele poți deschide Paradisul); chiasmul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Templu, a zădărnicit atâtea visuri ale atâtor generații de evrei, contemporani ai lui David, ai lui Solomon, al iudeilor antici sau al evreilor de astăzi și care, mereu, fără ncetare, se-nclină cu evlavie la Zidul Plângerii. Tonul confesiv este sfâșietor de trist: „voi” „nu mai știți ce este un om” liber, despovărat de teama clipei ce va urma. Un laitmotiv al dramaticului prezent: „Nu știți ce este un om / care se zbate în mâlul zilelor efemere...” Incertitudinea devine motivul central
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în Ierusalim - la mormântul tatălui, îi va aduce „bogăție în nopți și în zile” și, deopotrivă... și „superbele zile și nopți ale incertitudinii”. Durerea acestui prezent agitat este subliniată prin imperativul „întrebați-vă”. Un imperativ al inefabilului, într-un crescendo sfâșietor de trist, urmat de un alt imperativ, „gândiți-vă!...” Invitație la rațiune. Zâmbetul, iubirea, speranța pălesc... în eventualitatea declanșării... grenadei ucigașe. Tristețea sfâșie. într-un colț de lume, liniștea domnește - „crispată”, „înșelătoare”, „absolută”, doar în cimitirul „Ghivat Shaul”, „tăcerea pietrei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
iubire care va înflori întru eternitate, prin dulci amintiri, înnobilate de acorduri romantice: „Pe-aici veneam iubite / în zilele ascunse / și ne iubeam în ierburi / Cu florile aprinse... ” în memoria noastră afectivă, efemeră, rămân doar regretele tardive și-un dor sfâșietor (de dulce, ar zice poetul): „Din contopirea pură / a dorului cu iarba...” „Dorul și-a zdrobit aripa...” Cu bogată imaginație, parcă am recompune basmul fantastic „Frumoasa și Bestia”, într un peisaj ecvestru sublim sau... nuntita îmbrățLșare întru eternitate dintre nuasimodo
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
gurnalul poate releva un „timp diamantin” (Radu Petrescu), poate avea valoare apoftegmatică, obligând pe cititor la o lectură interactivă (Andrei Pleșu), poate transcrie tumultuoase frământări istorice (C. A. Rosetti) sau momente sângerânde din propria existență (I. D. Sîrbu), poate deveni un sfâșietor cântec de lebăGă pentru Rodi, soția iubită (N. Turtureanu) sau se poate subscrie într-o „fereastră luminată” înspre viitorime (T. Vianu) și exemplele-ar putea continua. Preluând mărturia strămoșului acestui gen, eenri-Frederic Amiel (1821-1881), jurnalul poate deveni prilej pentru a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să ucidă acea „genă malignă” din ființa umană, despre care scrie Amos Oz, și să transforme fanatismul în îngăduință, în toleranță. Finalul acestei complexe povești de viață seamănă cu șuvoiul înspumat al torentului surprins de hăul prăSăstios - revărsare în abrupt... Sfâșietor de trist... în tot acest conglomerat al bulversantelor încununări ale verbalului, ceea ce extragem, spre exemplu, din romanescul lui Dan Plăeșu - cu referire, expres, la Veghea (1985) sau la Lucrare de control la istorie (1989) - reținem urmărirea, dezinformarea, spălarea creierelor „oamenilor
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
contrastează cu structurile de tip clasic care vor să fie variațiuni pe o temă de Rilke, meditația și fiorul naturist coexistă sub semnul unui estetism asumat. Dualitatea iubire / moarte este obsesia modulată în diversele secțiuni ale cărții. Renunțând la dramatismul sfâșietor, poeta acceptă acum legea „risipei de a înflori în țărână”, pentru ca discursul ei să declanșeze jocul dificil al îmblânzirii și armonizării lumii înconjurătoare. Își simte (aduce) îngerii aproape, în buna tradiție a „poemelor cu îngeri”: „Vino, aproape, îngere,/ și surpă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
vorbească, ca posteritatea să știe ce ați însemnat pentru Anton Holban. Nu poate fi trecută sub tăcere afecțiunea cu care l-ați îngrijit înainte de moarte, strădania Dv. cu ocazia incinerării și sprijinul moral dat mamei sale în acele clipe de sfâșietoare despărțire, sau în lungii ani când mergeați împreună „în vizită la Mirel”, la crematoriul „Cenușa”. Nădăjduiesc că despre toate acestea voi scrie într-o bună zi, și mi veți cunoaște creația despre „Familia Lovinescu”, în care veți ocupa un loc
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
al propriei conștiințe azurii, drept un ne-temporal Atlas ce-și poartă cosmosul pe umerii gratitudinii sale. Agonia suferinței pulsează paralel cu bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul mundaneității cotidiene. Alături de naivitatea existențială a fericirilor temporare, palpită, adesea, tensiunea sfâșietoare a unor dureri necontrolate. Cum privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe și parfumuri ale deșertăciunilor iluzorii? Și cum ăl percepe pe cel suferind această lume și cei ancorați efervescenței sale instabile? În ce constă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
efemer, moartea vine spre noi, ne întâmpină și se așează în locul prezenței umane în care ne-am ancorat iubirea. Dualitatea dintre imaginea chipului viu și cea a chipului mort este astfel fundamentată ea generând acea presiune metafizică colosală care apasă sfâșietor sufletul nostru captiv neputinței de-a privi înlocuirea unui vis printr-un terifian coșmar. Zborul crepuscular al morții ce planează aici spre noi susține nu doar dialectica dintre chipul vieții și al morții celui drag ci și rezultanta acesteia, apăsarea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lichide, sensibilitatea la semnele funerarului din existență), se pune firesc întrebarea cât este sensibilitate reală în aceste poeme și cât este poză literară. Răspunsul nu poate fi decât unul: lirismul lui B. este o împletire ingenioasă de poză și trăire sfâșietoare, de „secreție”, cum zice Lovinescu, a unui spirit bolnav de tristețile, melancoliile lumii. E greu de spus cine a imitat și pe cine. Mistificația literară este atât de bine asimilată încât nu se mai simte în poem ce este expresie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
neizbânzi de ordin mai mic sau mai mare au venit să se adauge. Toate acestea mă fac să gândesc: iată anii mei de tinerețe trec zadarnic, nu sunt nimic, n'am făcut nimic, nu știu nimic și ceea ce e mai sfâșietor la dorul meu de a lucrà pentru știință, dar neistovit care mă roade, e că mi se închide cu totul calea și poate niciodată nu voi puteà face nimic! Această idee mă umple de desnădejde. A duce o viață vulgară
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
apucat bine să intrăm pe poartă și din curte se auzea un plânset nestăpânit de femeie zdrobită de durere. Mama lui Ion Banea mă aștepta, dar văzându-mă singur, a căzut prăbușită pe niște lemne de lângă casă și în cuvinte sfâșietoare își evoca fiul pierdut. N-am mai avut tărie și nici voință de a mai rezista acestui val de durere, care ne copleșea sufletele. Ecoul plânsului de atunci ne-a pătruns parcă în sânge și în suflet și azi parcă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lăfăia sfidătoare și trufașă. Când a dat cu ochii de tatăl său, Ana s-a oprit încremenită de privirea lui rece, stăruitoare și sălbatecă ce i străbătea în inimă ca un pumnal. Groaza i se trezi în suflet atât de sfâșietoare că începu să țipe desperată, cu un glas foarte subțire: -Nu mă omorî, tătucă, nu mă omorî, nu mă omorî!”. Tăcerea și privirea împietrită a tatălui sunt mai dureroase decât cea mai violentă bătaie pentru Ana, tensiunea crescând până la paroxism
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
absentă în cazurile de disecție cronică. Durere este tipic severă, intensă, cu instalare bruscă. Intensitatea este maximă de la debut în comparație cu infarctul miocardic acut, ea putând fi insuportabil de intensă fiind descrisă de către pacient diferit ca violență (lovitură de pumnal, ascuțită, sfâșietoare, lovitură posterioară cu securea). O altă caracteristică a durerii este tendința ei de iradiere de la punctul de origine, în general durerea urmărind extinderea disecției. Durerea maximă în toracele anterior este mai frecventă în disecția proximală, durerea interscapulovertebrală este frecventă în
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
peste 80% a cazurilor, netă în câteva ore în toate cazurile, acompaniată de amorțeli, furnicături, senzație de răceală în segmentul arterial afectat; -neuropatia ischemică: când durerea poate fi severă sau moderată, fiind caracteristică cu paroxisme sub formă de junghi, dureri sfâșietoare, arsură, dureri pulsatile, modificări temporare de culoare a tegumentelor; -paroxismele algice survin mai ales noaptea, au o durată de ore, fiind întâlnite mai ales în ateroscleroza obliterantă, trombangeita obliterantă și arteriopatia diabetică. b. Durerea intermitentă este una din cele mai
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
noastră nouă nu ne mai determina să-l considerăm pe om drept centru al vieții universale. Durerea unui om este interesantă pentru noi tot atât cât cea a unui felinar electric care suferă și geme și strigă cu cele mai sfâșietoare expresii de culoare; iar muzicalitatea liniilor și cutelor unui vestmânt modern are pentru noi o potenta emotiva și simbolică egală celei pe care nudul a avut-o pentru antici". Umberto Boccioni, Carlo Dalmazzo Carrà, Luigi Russolo, Giacomo Balla, Gino Severini
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
și ne înalță; ce arată ele în imposibilitatea vederii mai mult decât vuietul apelor prăvălite din înalt, focurile inundate de această rupere a cerului? Căci de o ruptură este vorba, în miezul naturii mișcate, pusă în situația primirii unui dar sfâșietor, a experierii unei întâlniri nemaiîntâlnite. Natură spartă, răvășită de ceea ce îi e dat să simtă atunci când e deschisă, dăruită, când e mai mult decât o natură-de- ființă sau o putere de dispunere inițiatoare: "Un cântec minunat crește prin mine-n
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aici cu câteva personaje-cheie din realitatea politico-militară și spirituală a anilor ’80, o realitate edificată prin progresul fără precedent al științei și tehnicii. Lumea se afla prinsă în logica războiului modern, bazat pe tehnologiile înalte, electronice și nucleare. Era perioada sfâșietorului Război Rece. Criza terifiantă a fost declanșată la 23 martie 1983, când președintele american Ronald Reagan a propus Congresului Inițiativa de Apărare Strategică, adică Star Wars, vestitul „Război al stelelor”8. Era o decizie menită să tranșeze definitiv confruntarea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o inițiere fulgerătoare, care inspiră respectul. Trăsnit, el Însuși a căzut. Niciodată căderea unui Învățat n-a fost mai nobilă“. „Căderea“ invocată a Însemnat ani lungi de suferință, de imobilizare, de lipsuri. La 21 martie 1919, el dicta un testament sfâșietor și luminos totodată: „După o muncă de 50 de ani, depusă În folosul țării și al neamului meu, mor absolut sărac, dar fericit că am apucat zilele mari pe care le-a vestit gândul meu, prin pana mea“. Nu se
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
erau. Așa că... da, cântau. Cum? Aveți răbdare. Mai întâi să luăm notă de repertoriul abordat. Din multitudinea de cântece masacrate fără milă pe altarul sacrosanctei "agheasme" de Zăvoaia, se evidențiau tulburător două piese total diferite, dar având profunde accente înălțătoare, sfâșietoare; prima fiind Treceți batalioane române Carpații, iar cealaltă Când eram pe Ialomița. Interpretarea primei piese se făcea cu atâta forță, energie și duritate, cu atâta elan patriotic, încât dacă ungurii ăștia iredentiști i-ar fi auzit, s-ar fi cutremurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din gâtlejul cărora se buluceau spre exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie vocală aveau ca element provocator "sfânta agheasmă de Zăvoaia". "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Într-adevăr, sfâșietor! Unde-i tinerețea? Frumusețea clipelor trăite când a fost avansat la gradul de sergent-major și se plimba prin parcul înflorit, unde cânta fanfara militară, alături de prima lui iubire, o fetișcană cu păr bălai? Ah, Doamne! Era atât de timid, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]