814 matches
-
de război olandeze nu mai sunt cele mai puternice; mările nu mai sunt sigure pentru ele; apărarea drumurilor comerciale costă din ce în ce mai mult Țările de Jos; energia utilizată de industriile lor - lemnul pădurilor, ce servește și la construcția navelor - este pe sfârșite, iar tehnologiile pentru coloranți și pentru armarea corăbiilor nu mai progresează. Conflictele sociale se accentuează, salariile cresc, țesăturile din lână produse la Amsterdam se scumpesc mereu. O lecție pentru viitor: nici un imperiu, chiar dacă pare etern, nu durează la nesfârșit. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel crengile. Dar el nu la crengile caisului se uita. La miopia lui avansată, fereastra se transformase într-o dâră luminoasă, fără contururi precise. Culesul era pe sfârșite. Pe la prânz, o oră, două, soarele tot mai reușea să dogorească, să te facă să-ți lepezi hainele. Într-o zi șeful de fermă i-a spus: Cam asta e domnișoară, treaba. Și a continuat să tragă din mucul țigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seară de seară și totuși atât de puțin o cunoscuse! Putea ea oare să creadă în legătura ei secretă cu Ovidiu așa de neașteptată, de spectaculoasă, care o împietrea? Nu bănuise nici măcar o secundă, în cei șase ani de căsnicie, sfârșiți lamentabil într-un tribunal oarecare, că în Ovidiu zac atâtea disponibilități, atâta pasiune și neliniște, nebunească neliniște, oare în ce tainiță fuseseră ascunse toate astea, care fusese semnalul ce declanșase portița de rezervă? Nu era sigură pe nimic de vreme ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Deoarece nu mi-am găsit o slujbă atractivă, nu aveam nici un motiv să părăsesc facultatea, așa că am continuat să merg la cursuri, să-mi petrec timpul liber citind în bibliotecă sau studiind diverse lucruri care mă interesau. * Cu toate că era pe sfârșite și cea de a doua săptămână din septembrie, Cavaleristul nu-și făcuse încă apariția. Eram pur și simplu uluit. Nu era el genul de om care să chiulească de la cursuri. Pe biroul și pe radioul lui se așternuse un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
probleme și am întrebat-o dacă vrea să bea apă sau altceva. A spus că nu vrea să bea nimic și că nu-și dorea decât să stau puțin lângă ea. După câteva minute m-a rugat, cu o voce sfârșită, să o frec pe spate. Chiar am crezut că îi era rău și transpira nebunește, așa că am început să o masez. S-a scuzat apoi și m-a întrebat dacă pot să-i scot sutienul, pentru că o jena. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
timp din aproape în aproape și nu printr-o lovitură de forță, cum ar fi declanșarea de alegeri anticipate. Deja am început să ne declarăm tablourile și cadourile... NIȘTE CIORI VOPSITE-N ROȘU Pe cine mai interesează angoasele unui om sfârșit? Iliescu le-a bătut obrazul noilor lideri PSD. Hai să zicem chiar că i-a plesnit. Sau că i-a împroșcat în față: ciocoi, aroganți, oportuniști, corupți. Veți spune: ei și? Adresanții au răbdat în tăcere, s-au șters pe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
salva numai pe fostul său tovarăș de economie planificată, fidelul Văcăroiu este de această dată la pachet cu Năstase. Mai trebuie luat în calcul și faptul că Iliescu se află la sfârșitul carierei și puțini mai răspund apelului unui om sfârșit. Cu alte cuvinte degeaba voință, dacă n-ai putirință. Iată câte necunoscute doar în tabăra PSD. Puterea pare exterioară curții. Actuala guvernare e prea jună ca să fi numit judecători, iar cei câțiva care n-au fost „emanați“ de PSD au
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
în cor, din alarme. dar timpul, ca tot timpul, a trecut. nimic nu mai este acum ca la început. zeii ori au murit, ori au plecat nimeni nu știe. mașinile, și ele, au ruginit. pe ecran mai pâlpâie doar cuvântul sfârșit. acum, țara mea-și doarme somnul de veci, chircită în cripta de carne. [sălbatică odinioară... ] sălbatică odinioară și nesupusă, mâna mea s-a domesticit. ea, care pocnea pocitaniile vieții peste gură, acum a obosit. nici de scris nu mai scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mai dragă, poate că ar fi trecut peste ele și s-ar fi concentrai asupra muncii, a Serviciului. Dar apăruse această idee, acest gînd, care-l chinuia mai mult decît toate celelalte necazuri timpul care îi fusese dat era pe sfîrșite. Și, ca să-l folosească bine, cît mai bine, hotărîse să reducă din somn. Nu dormise niciodată prea mult, șapte-opt ore pe noapte, niciodată ziua, dar acum trebuia să cîștige măcar două ore pe zi. Avea nevoie de aceste două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
m-a redus la tăcere. Nu-mi mai rămânea decât să rup într-un fel cu trecutul, iar azilul despre care mi se vorbise mi se părea din ce în ce mai potrivit pentru asta, mai ales că marmura din atelierul bătrânei era pe sfârșite. Poate că fără o noapte anume nu m-aș fi hotărât totuși să plec. Și, Doamne, câte s-au petrecut în noaptea aceea. M-am culcat devreme și l-am visat pe Bătrânul. De fapt, nu vedeam decât niște ochi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe vreo scenă sau pe vreun ecran, nu mai știu. Încerc, totuși, să fac un efort de memorie, să le identific în sufletul meu, dar nu reușesc decât să zâmbesc. În fond, fleacuri și nimic mai mult! Țigara e pe sfârșite. Tic-tac, tic-tac,... Asta-i bună! Doar n-o avea montată vreo bombă în ea! Și, totuși, aud prea bine și nu știu să mai existe vreun ceas aici, la bucătărie. A, da, e ceasul de mână, pe care am uitat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a spus lui Andrei Vlădescu că va încerca să-și interneze mama într-o clinică. „Nu vreau un spital obișnuit, ar deprima-o. Vreau un loc unde să fie bine îngrijită, să nu audă gemete, să nu vadă zilnic bolnavi sfârșiți. Un loc curat și luminos. Plătesc oricât. M-am gândit la clinica doctoriței Aslan, unde vin babete și babalâci din toată lumea, atrași de reclama pentru întinerire. Plătesc mai bine ca ei, dacă e nevoie. Tu o să scapi de apăsarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
priciul ei. Jim lăsă broasca țestoasă să se tîrască pe salteaua de paie. Dacă ar fi purtat-o cu el, soldatul Kimura sau unul dintre paznici și-ar fi dat seama că ieșise din lagăr. Acum că războiul era pe sfîrșite, paznicii japonezi erau convinși că prizonierii englezi și americani Încercau mereu să fugă, cu toate că, de fapt, asta era ultima idee ce le-ar fi trecut prin minte. În 1943, cîțiva britanici fugiseră, sperînd să găsească adăpost la prietenii lor neutri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca sergentul Nagata să facă apelul, se uită pe furiș În salonul alăturat, unde cei treizeci de pacienți stăteau culcați pe priciurile lor. După fiecare raid aerian, erau cîțiva morți din cauza șocului și a epuizării. Ideea că războiul era pe sfîrșite părea să-i Încurajeze pe unii să dea ortul popii. Totuși, pentru cei Încă dornici să rămînă În viață, o moarte era o veste bună. Pentru Jim Însemna o curea veche sau o pereche de bretele, un stilou, iar odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oră, Jim rămase lîngă văduvele misionare, sub ochii santinelelor. Doctorul Ransome și doctorul Bowen plecaseră cu sergentul Nagata la biroul comandantului, poate ca să fie interogați. Paznicii se Învîrteau prin lagărul tăcut cu cataloagele lor, făcînd apeluri repetate. Războiul era pe sfîrșite și totuși japonezii erau obsedați să știe exact cîți deținuți aveau. Jim Închise ochii ca să-și limpezească gîndurile, dar santinela lătră la el, suspectîndu-l că era gata să joace vreun joc anume pe care sergentul Nagata nu l-ar aproba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umbla de colo-colo... fiind mort”, având pe deasupra și sentimentul că nu știi dacă oamenii din jurul tău sunt vii sau morți... Necunoscutul simte că aparține el însuși lumii spectrale: „E dimineață?, se întreabă el la un moment dat. Noaptea e pe sfârșite, se arată zorii, iar fantomele se duc să se culce în mormintele lor, așa că plec și eu”. Îndată după aceea îl întreabă pe doctor: „Se poate să fii mort fără să ai habar de asta?”, la care doctorul îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
prizonieri, atunci i-au căsăpit mujicii sau au murit din cauza gerului. Nu aveau cum să scape. Nu aveau cum să scape. Un fior cutremură umerii uscați ai ambasadorului. Continuă să vorbească, deși avea vocea roasă de epuizare. ― Răniții, bolnavii, degerații, sfârșiții de eforturi supraomenești... supraomenești... da... au fost abandonați și ei. Soldații care nu mai puteau mărșălui în rând cu ceilalți, pentru el, își pierdeau calitatea de luptători. Nu se mai uita la ei. Dădea ordin să fie abandonați. Trecea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-I Domnului tăria și Înțelepciunea pentru a le exprima. Gabriel García Márquez 150 de zile Începute și sfârșite la fel de brusc, aceste Însemnări s-au vrut un mémento al celor 150 de zile pe care mi le-am acordat pentru a mă decide dacă renunț sau nu la traiul meu În lume. Au și fost salvate În memoria primului
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
observator, dar spre ghinionul nostru prin curte se foiau cam prea mult cei care supravegheau intrările. Ne fiind condiții bune, am stat peste o oră in condiții vitrege, ghemuiți printre vechiturile din magazie. Spectacolul începuse și răbdarea noastră era pe sfârșite. La un moment dat, nu am mai auzit pe nimeni mișcânduse prin curte și unul dintre noi și-a luat inima în dinți și a ieșit din vizuină, pentru a intra în sală. Cred că era Dorel Moțoc, care avea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
hilar această singură filiație trubadurescă. Trubadurii sunt un capăt de drum, cu ei se încheie calea regală a poeziei tradiționale, artă sincretică constituită din alianța muzicii și poeziei, și așa văzând lucrurile, în acest veac schimonosit care, oricum, e pe sfârșite, trubadurii trebuie luați în serios ca formă de poezie perenă . Noi, modernii, nu știm dacă vom fi luați vreodată în serios. Eminescu a probat existența unor forme de poezie perenă adaptând în limba română strofa safică în "Oda în metru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Știa să mânuiască sapa precum în zilele noastre un copil mânuiește condeiul, de care ea nu a avut parte multă vreme. Bănuia că rostul său în această lume era să muncească pentru alții. Cât va dura și când va lua sfârșit acest calvar, nu avea de unde să afle. Odată, într-o toamnă, să fi avut vreo zece- unsprezece ani, a trebuit să urce pe o căpiță de paie și să aranjeze firele răsfirate. Ar fi făcut-o bucuroasă, dacă bunica i-
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
soarta lui... În sus și-n jos. Și de fiecare dată cînd se oprea să asculte, cu o ureche indignată lipită de ușă, auzea murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era pe sfârșite. Recurseseră la cea mai veche șmecherie din câte existau. Strecură în secret un bilet urgent pentru Pinky lăptarului cel credincios, care i-l înmână când se întoarse acasă cu același autobuz cu care mersese Sampath în urmă cu șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tu, ești invitatul meu. Dacă nu ai încredere în judecata mea... Nu m-a lăsat să termin. Știam că nu o să mă lase. Totuși, începeam să mă întreb cât de mult o să mai dureze procesul. A doua săptămână era pe sfârșite și nimeni nu pusese încă în discuție adevărata problemă. Charlotte și cu mine stăteam, umăr la umăr, așteptându-l pe Meyer Levin, bărbatul care vorbea cu adevărata voce a Annei Frank, să sublinieze că Fritz Pfeffer nu fusese un prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că e amorezat de Elena, idee ce-1 mulțumea naiv, idee de altfel închisă ermetic în gânduri timide, ca și corpul strâns cu nasturii stricți ai redingotei. Tocmai în ziua aceea, după ce muzica se terminase și cind ceaiul era pe sfârșite, Nory intră ca un vârtej. Era singura căreia îi era permis să calce protocolul și care aducea o notă de înviorare in atmosfera cam rece a casei. Pentru Nory chiar și Elena se dezgheța. - S-a făcut! declară din prag
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de frunte la o ședință, reflectă el, cu o ironie amară. Mai toți șefii de secții își și ocupaseră locurile în sală. Kent, care avea mâna stânga bandajată, discuta ceva cu căpitanul Leeth. Pesemne însă ca discuția lor era pe sfârșite, deoarece Kent își ridică privirea spre Grosvenor, zâmbind, apoi și-o întoarse spre sala și spuse: - Domnilor, vă fac legătura cu domnul Grosvenor, fără nici un preambul. Și, ridicându-și din nou privirea, adăuga, cu același zâmbet malițios: - Domnule Grosvenor, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]