614 matches
-
Comnea, din nou femeie fatală), ea își balansează inima între vânjoșii tăietori de lemne Badale și Damian, chiaburul este pedepsit, iar lui Florinte Damian „i se ia ceața de pe ochi” în ultima secvență, când, după ce până atunci l- ar fi sfârtecat pe Badale, dintr-odată binecuvântează unirea tovarășului de la Partid cu Anica. Finalul este complet fals și prin comparație cu singura secvență ieșită din comun a filmului : tentativa de viol întreprinsă în cadru natural, la locul de muncă, de sobrul și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
doublement foutu! Moartea e, o dată În plus, salvarea pe care o așteaptă cu un fel de liniște izbăvitoare. Își analizează și reanalizează la nesfârșit comportamentul și conchide: nu avea de ales. Ca mic-burghez, ca intelectual, ca artist, ca ființă pasională sfârtecată Între visele de viking rătăcit printre efeminații Sudului, știe că n-a avut nici o șansă de a se sustrage fascismului. Dar tocmai În numele acestei fatalități, e pregătit să suporte consecințele ultime ale unei opțiuni dramatice: Pe plan filozofic, moartea mă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Totul atîrnă de un fir de păr, nimic nu e sigur. Unde sunt fiicele mele, Linda și Ingel? Plictisul e mai mare decît poate fi suportat. Narațiunea e alertă ca cel mai bun roman polițist, iar cuvintele și imaginile evocate sfîrtecă măruntaiele cititorului, intriga intimistă, la început, centrată pe secrete de familie se extinde la scara unei lumi și a unei conștiințe universale devastate. Nu te poți ascunde de vinovăție, iar ceea ce Istoria a stricat în viața unui om nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Vatra” din Freiburg și la „Buna Vestire” de la Roma. Marcată de nostalgia depărtării, sensibilitatea lirică a poetei surprinde toate dorurile exilatului. Imaginația reconstituie dimensiunile spațiului originar în gesturi și atitudini altădată familiare: „Încins de focul verii / într-un ceas mic / sfârtec cămașa subțire / de borangic. / Netezesc părul / ascuns subțiori / firele una cu alta surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul rod,/ crescut pe o singură tulpină / dreaptă, susținută de / aripi de lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
omului, care-i este străin, ea este vrăjmașul propriilor odrasle - e mai haină decît acel persan care-și asasina oaspeții în propria-i casă; ea nu cruță nici măcar creaturile cărora le-a dat viață. întocmai ca o tigroaică ce-și sfîrtecă, în junglă, puii, marea le izbește de stînci pînă și pe cele mai puternice balene, lăsîndu-le acolo alături de epavele navelor sfărîmate. Ea nu cunoaște mila și nu se supune nici unei puteri, în afara celei pe care o are ea însăși. Gîfîind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zice că Alexa Visarion a abordat aceste secvențe într-o cheie realist-absurdă... grotescă și hilară, tragică și violentă, ridicolă si disperată... oglindă a zile. Cel de al treilea palier le este rezervat celor trei personaje principale. Trăiesc aici și acum, sfârtecați de realitatea unor vremuri noi, pentru care nu sunt pregătiți... ei vin din plămăda mitului. Al arhetipului. Alexa Visarion are darul de a lega în simbol și cele mai cumplite întâmplări ale realității imediate. Biserica În mijlocul apei, ancorat, un vas
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Călăii stăteau în jurul lui și-i zdrobeau trupul, dar el, fiind lovit, slobozea ca un instrument de aramă de pe buzele sale cântarea credinței; l-au atârnat pe lemn și-l scrijeleau, dar el îmbrățișa lemnul ca pe pomul vieții; au sfârtecat obrajii dreptului cum îi sfârtecaseră și coastele, dar el cuvânta cu măiestrie ca și cum ar fi dobândit mai multe guri și făcea de rușine pe vrăjmaș prin această străină înfrângere”<footnote Idem, Cuvântul al II-lea de laudă la Sfântul Mucenic
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
-i zdrobeau trupul, dar el, fiind lovit, slobozea ca un instrument de aramă de pe buzele sale cântarea credinței; l-au atârnat pe lemn și-l scrijeleau, dar el îmbrățișa lemnul ca pe pomul vieții; au sfârtecat obrajii dreptului cum îi sfârtecaseră și coastele, dar el cuvânta cu măiestrie ca și cum ar fi dobândit mai multe guri și făcea de rușine pe vrăjmaș prin această străină înfrângere”<footnote Idem, Cuvântul al II-lea de laudă la Sfântul Mucenic Roman, I, în vol. cit
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de nerecunoscut, parcă sfâșiat de rotițele unei mașini. Fără știrea ei, în minte i-au apărut cuvinte pline de mirare: „Eu, Charlotte Lemonnier, sunt aici, în izba asta îngropată în iarba din stepă, cu bărbatul acesta, soldatul acesta cu trupul sfârtecat de răni, tatăl copiilor mei, bărbatul pe care îl iubesc atât de mult... Eu, Charlotte Lemonnier...” Una dintre sprâncenele lui Fiodor avea o tăietură lată și albă, care, subțiindu-se, îi brăzda fruntea. Privirea lui părea astfel mereu surprinsă. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre ciungul care scutura din cap sfârtecând trupul dușmanului său. Alte cuțite au sclipit între dinți. Din toate părțile izbucneau urlete. Lăzile se izbeau unele de altele. Trecătorii, subjugați de bătaia care devenea generală, nu îndrăzneau să intervină. Un alt soldat cobora în viteză panta străzii și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și o liniște firească se așternu peste Întreaga suflare adormită. Pleoapele devin tot mai grele și somnul mă cuprinde Încet, Încet. Adorm visând falnicii munți Înzăpeziți, ghețari și lacuri de cleștar pe care plutește fermecătoarea gondolă a Zânei Zăpezilor, hoituri sfârtecate cu precizie de bisturiu de lacomii plutitori ai văzduhului cenușiu, gheizere și vulcani sforăitori de gaze letale și vărsători de jăratec demonic, pământ pârjolit și păduri În flăcări decor de coșmar În care noi deveneam Eroii salvatori!!! A doua zi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
imediat să însemne pentru toată lumea "sânge". Însă "teatru al cruzimii" vrea să spună teatru dificil și crud mai întâi pentru mine însumi. Iar pe planul reprezentării, nu este vorba de această cruzime pe care o putem exercita unii contra altora sfârtecându-ne reciproc corpurile, tăindu-ne anatomiile personale, sau asemenea unor împărați asirieni, trimițându-ne unii altora prin poștă saci cu urechi omenești, cu nasuri sau cu nări corect decupate, ci de cea, mult mai teribilă și necesară, pe care lucrurile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
umanitare în mijlocul noilor "ideologii"2. Odată cu ridicarea Germaniei naziste și a Uniunii Sovietice, lumea "Sistemului de la Versailles", care s-a menținut doar atît timp cît Germania și Rusia erau la pămînt, s-a prăbușit. România Mare urma eventual să fie sfîrtecată. Iorga vedea acest moment apropiindu-se. Manifesta o animozitate deosebită față de orice manifestare de refacere a Germaniei și Rusiei. Deceniul acesta va trage clopotele de îngropăciune pentru iluziile lui Iorga referitoare la o lume sămănătoristă. Chiar și în literatură, sămănătorismul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și jertfă, și din izvoarele subterane, sângele martirilor și eroilor noștri. Legionarii sunt suportul moral și spiritual, sunt spada care luptă împotriva răului. Nu ne ocoliți, nu vă panicați. Legionarii au fost răstigniți în piețe publice, sufletul le-a fost sfârtecat cu răni adânci, trupul schilodit în bătăi și torturi, țintuiți pe Cruce precum Iisus Hristos, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Sfinții Mucenici și Sfinții Părinți. Noi am propovăduit cuvântul și învățătura adevăraților creștini. Am primit osânda și moartea cu bucurie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]