1,822 matches
-
revarsă stele-n poala nopții.Toate-n jur ... XVII. SFÂNTA CRUCE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016. Sfânta și cinstită cruce Semn divin de nemurire, Ne ești pavăză-n răscruce Și toiag spre mântuire. Sfărâmând în lanțuri moartea, Iadul s-a predat prin tine Descuindu-ne cetatea Raiului - printr-o minune. Patru brațe țin puterea Dumnezeului cel veșnic, Lemnul vieții și durerea Trupului ce arde-n sfeșnic. Sfânt Altar al răstignirii, “Ușa tainelor” cerești, Călăuză
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Dă-ne harul îndurării “Crucea vieții” s-o purtăm, Al iubirii și-al iertării Spre Lumina s-alergăm. Și-nchinându-ne Treimii Citește mai mult Sfânta și cinstită cruceSemn divin de nemurire, Ne ești pavăză-n răscruceși toiag spre mântuire. Sfărâmând în lanțuri moartea,Iadul s-a predat prin tineDescuindu-ne cetateaRaiului - printr-o minune.Patru brațe țin puterea Dumnezeului cel veșnic,Lemnul vieții și durereaTrupului ce arde-n sfeșnic.Sfânt Altar al răstignirii,“Ușa tainelor” cerești,Călăuză dezrobiriiDe păcatele lumești
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
iluzie îl face să aibă, uneori, sentimentul că totul e zadarnic, că „e prea târziu. Sunt închis din toate părțile; nu de ziduri, ca într-o închisoare, căci aș putea avea atunci măcar speranța, absurdă, că zidurile ar putea fi sfărâmate și măcar mi-aș putea imagina o ieșire - dar am sentimentul că sunt înconjurat de un zid nevăzut, alcătuit din Timp, ridicat din tot ce nu mai pot avea înapoi, din tot ce s-a întâmplat și e ireversibil“. Această
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
sferă, asemenea unei capcane din care nu poate scăpa : „mă simțeam condamnat pentru tot restul vieții să mă învârt, orbește, zadarnic, înlăuntrul sferei acesteia, ca în întunericul unui labirint. Și, totuși, într-o zi, aproape fără sămi dau seama - am sfărâmat coaja și am ieșit, așa cum ai ieși dintr-un imens ou, a cărui coajă ți se părea inaccesibilă, invulnerabilă ca o lespede și pe care, abia atingându-o, s-a sfărâmat. Și am ieșit din nou la lumină, am ieșit
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
într-o zi, aproape fără sămi dau seama - am sfărâmat coaja și am ieșit, așa cum ai ieși dintr-un imens ou, a cărui coajă ți se părea inaccesibilă, invulnerabilă ca o lespede și pe care, abia atingându-o, s-a sfărâmat. Și am ieșit din nou la lumină, am ieșit din labirint... Abia după ce va ieși din labirint va înțelege că sfera aceea care părea inaccesibilă și nesfârșită era de fapt spartă în diferite locuri, însă nu-și putea da seama
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cît cuprinde acest teritoriu care să nu creadă că Franța urma să iasă din cercul servituții în care se învîrtea de la 1815 sub brațul străinătății. Da, toți au crezut că politica invadării dispăruse, că patria renăștea, că jugul cuceririi se sfărîma, că noi ieșeam în sfîrșit din locul blestemat de la Waterloo." Quinet introduce aici o continuitate între Revoluție și moștenirea napoleoniană. Cînd e vorba de a situa polul anti-rus, se amintește într-o perspectivă globală de Franța din perioada 1789-1815. În
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a Constantinopolului, putea garanta acest centru religios al popoarelor ortodoxe... CAROL II JOACĂ ȘI PIERDE Un climat mobilizator și exaltat care vorbește de renaștere, dar care se află în legătură cu o Europă fascistă, un mănunchi de reflecții politice care tind să sfărîme bazele contractului democratic și ale tradiției acceptate și menținute de liberali și democrați din 1848 pînă în 1919, lupte intestine pline de ură, care acoperă sau dezvăluie pe jumătate amestecul și finanțările străine, pentru a aminti că România fuge de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de persoane. Unele mărturii arhitecturale ale trecutului, ca Mănăstirea Văcărești, din sec. al XVIII-lea, au dispărut. Sfidarea lui Ceaușescu este nutrită de socialismul uniformizant și de expresia totalitară a romanității. Pactul patriotic care reunea adeziunile populare în 1968 este sfărîmat: romanitatea promovată nu mai încîntă deloc pe patrioții români decepționați și agresează minoritățile naționale răzvrătite în numele unui drept care izvorăște și din dreptul istoric și din drepturile omului. Reprezentantul minorității se protejează față de regimul ceaușist și ca individ și ca ungur
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Cum să îndrăznești să dezvolți un aventurism războinic cînd puterea girează o cartă de stabilitate și nu de război? "La ce bun o viață de coșmar și o moarte pentru nimic?" cîntă disperații de după 1989. Șocul din decembrie 1989 a sfărîmat o tiranie, însă acest traumatism revoluționar nu dă naștere unei noi culturi. Compromisul pe care puterea îl încheie cu trecutul recent, compromis impus opoziției care nu are gustul sîngelui ce a curs zadarnic, creează o perioadă chinuită de trecut și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
însuși d. C. A. Rosetti - de acuzarea ce chiar astăzi opozițiunea cutează a face. D. Ioan Brătianu a cedat Rusiei la Livadia reîncorporarea Basarabiei. D. C. A. Rosetti o numește o acuzare atât de ridicolă încît ea singură desconsideră și sfărâmă cu totul pe cei cari desprețuiesc atât națiunea prin îndrăzneala lor de-a o face. Această injurie este însă pusă înaintea dovezilor, deci o petitio principii prin care caută a predispune din capul locului pe cititor în favorul dovezilor sale
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în mod definitiv și de capul lor, în urma însă a unei numiri din partea Ministerului Justiției, cea din urmă măsură de precauțiune contra abuzurilor, din nefericire atât de dese, cari se pot întîmpla în exercițiul acestei profesiuni. Curentul ideilor liberale a sfărâmat toate aceste bariere, advocatura a devenit liberă și supusă aceluiași principiu a concurenței ilimitate la care sânt supuse cele mai multe ramuri de muncă omenească. Dară și aci s-a dovedit că ideea unei absolute libertăți individuale, dar mai cu seamă ideea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sau se bucura cel puțin de libertatea ei comercială. Acu abia Austria recurse la marile mijloace. Prin nota de la 17 octomvrie baronul Haymerle amenință pe Serbia cu ruperea relațiilor comerciale dacă va stârni în rezistența ei. Oala de lut se sfărâmase de oala de fier. D. Ristici își dete demisia și fu înlocuit printr-un ministru a cărui maximă este de-a se supune condițiilor marelui vecin. Scupcina fiind devotată politicei d-lui Rustici a trebuit să fie dizolvată și să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
părăsea Camera. În momentul în care își căuta trăsura, un individ, anume Pietraru, s-a aruncat c-un cuțit asupra primului-ministru, cercând să-l înjunghie. După o scurtă luptă în care ministrul izbutise a abate lovitura întîia, d. Goga a sfărâmat cuțitul atentatorului cu bastonul său și astfel s-a înlăturat pericolul în care plutise câteva grele momente viața unuia din cei mai populari oameni de stat ai României. Nu găsim cuvinte destul de energice pentru a înfiera un asemenea atentat. Ca
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de recensimînt au comis acele enormități pentru ca să compromită guvernul d-sale liberal. Ba, povestind din nou basmul devenit insipid, pe lângă că e mincinos, al meritelor stâlpilor de cafenele cu cari s-a-nconjurat de la 1848 până astăzi, a spus că ne-ar sfărâma și de astă dată, cum ne-a sfărâmat continuu de la 1848 până acum. Ne-ar sfărâma d. Brătianu? D-sa care nu s-a suit nicicând la putere decât pe spatele altora, d-sa ale cărui fapte eroice se-ntemeiază
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
guvernul d-sale liberal. Ba, povestind din nou basmul devenit insipid, pe lângă că e mincinos, al meritelor stâlpilor de cafenele cu cari s-a-nconjurat de la 1848 până astăzi, a spus că ne-ar sfărâma și de astă dată, cum ne-a sfărâmat continuu de la 1848 până acum. Ne-ar sfărâma d. Brătianu? D-sa care nu s-a suit nicicând la putere decât pe spatele altora, d-sa ale cărui fapte eroice se-ntemeiază pe îndoita călcare de jurământ de la 11 fevruarie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
basmul devenit insipid, pe lângă că e mincinos, al meritelor stâlpilor de cafenele cu cari s-a-nconjurat de la 1848 până astăzi, a spus că ne-ar sfărâma și de astă dată, cum ne-a sfărâmat continuu de la 1848 până acum. Ne-ar sfărâma d. Brătianu? D-sa care nu s-a suit nicicând la putere decât pe spatele altora, d-sa ale cărui fapte eroice se-ntemeiază pe îndoita călcare de jurământ de la 11 fevruarie, d-sa a cărui aureolă s-a aprins
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a urmărilor ei, fabricatorul banilor de hârtie, omul căruia nu i-a mai rămas nici o greșală de comis, fiindcă a făptuit tot ce se poate făptui, omul purtat de creaturile întreitei minciuni și a întreitei perfidii pretinde a mai putea sfărâma pe altcineva în țara aceasta decât propria sa personalitate, lipsită de spirit de adevăr, lipsită de orice sentiment omenesc? Cu toate acestea Camera a aplaudat la mizeriile rostite de amicul conspiratorilor de la Opera Comică și a votat proiectul monstruos care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al temei apare deja ca un rezultat al degradării, al trecerii timpului: "cetatea cea mândră El a supus-o până la pământ, a culcat-o în pulbere"16; 4. praful este ultimul strat al degradării elementelor. El simbolizează sfârșitul, nimicul: "voi sfărâma zidurile Tirului... voi mătura praful din el și-l voi face stâncă goală"17. Dacă în momentele când exprimă legea divină, apostolul își reține orice comentariu, considerând-o imposibil de schimbat și acceptând-o firesc, atitudinea lui răbufnește numai împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a mâniei împotriva a tot ce este zid și cetate. Totul trebuie să ajungă praf și ruină și dărâmătură, ca să triumfe puterea divinității. Astfel ajunge Babilonul A căzut. A căzut și Babilonul și toate chipurile cioplite ale idolilor lui stau sfărâmate la pământ")20, cetatea Damascului ("Damascul este scos din numărul cetăților și a rămas o grămadă de ruine")21, Egiptul și Ierusalimul ("Ierusalimul va ajunge o grămadă de dărâmături și mormintele templului acestuia va fi un deal împădurit")22, Tirul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vânt și ca vârtejul de pulbere, în vreme de furtună"24; Pentru ce se trufeșește cel care este pământ și cenușă?"25; "Cetatea pustiită este în ruină..."26. Chiar și verbele toate sunt verbe ale mâniei și prăbușirii: sfărâma ("Voi sfărâma zidurile Tirului"; Iezechiel), pustii ("Munții îi voi pustii..."; Ieremia), prăpădi ("Domnul prăpădește casa celor mândri"; Pildele lui Solomon), mătura ("Voi mătura praful...; Iezechiel), etc. Vechiul Testament apare astfel ca o parabolă a unor popoare imperfecte care s-au ridicat împotriva divinității
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ea forțe pe care doar magul le poate elibera: el bate de trei ori în piatră ca într-o lespede secretă dintre moarte și viață să o învie pe regina Maria, sau poate face ca "piatra de pe groapă" să se sfărâme. În stâncă e un alfabet uitat în care ideile dorm: Când a născut Dumnezeu cântecul vânturilor, / gândirea stâncilor, ca omul ce va privi la ele / din ele să formeze ideile sufletului său" (Genaia). Are dreptate Jean-Pierre Richard în Poezie și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
reiese că dacă cu restul aparatului de Stat noi am avut o poziție justă, preluându-l de la burghezie și apoi curățindu-l pe măsură ce ne întăream pozițiile, aici în acest serviciu, considerăm că era necesar ca vechiul serviciu S.S.I. să fie sfărâmat, distrus și clădit apoi un serviciu nou, având la bază criterii exigente pentru alegerea cadrelor, dând întâietate elementelor călite în lupta îndelungată din trecut și elementelor muncitorești, care să fie educate în spirit partinic. Dacă în 1945 n-am avut
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
-voi înrobit de al altuia"), de vreme ce "Fără Contrarii nu există progres(ie)". Problemă însă era că Rațiunea tinsese să fie predominantă, de aceea Energia trebuia să fie eliberată, proces înfăptuit cosmic prin activarea forței explozive a revoluției, Orc, cel ce sfărîmă limitele de orice natură. America este un scurt poem narativ, ilustrat cu desene minunat colorate, o interpretare vizionara a Revoluției Americane că revoltă a lui Orc, spiritul răzvrătirii. Totuși, desi poemul tratează ideea revoluției, America este mai mult o analiză
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-mi Fiii și ei te-or învăța să porți Război. Întreabă-mi Fiicele, care-,n întunecatele-afunzimi, afurisite, Frămînta pîine-a Suferinței la aspră mea porunca; căci eu sînt Dumnezeul Acestei groaznice ruine. Nălțați-vă, O, Fiicelor, la aspră mea porunca!" 95 Sfărîmînd Stîncile, Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta 197, Grozavnice cu vasele de fier, ce le purtau Prin aerul întunecos; cartea de fier o luară și așezat-o-au deasupra Pe nori de moarte, si cîntecele își cîntară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
într-a lui Ulro noapte 25 Să coboare; duși în ispita de cruzimea dulce și-nșelătoare A Femeii-Întunecate, departe de Fiicele lui Beula coboară ei Și Intră-n capiștea lui Urizen, lui Enitharmon făcîndu-i-se milă, si porțile Inimii sale sînt sfărîmate în bucăți; prin Poartă Milei se coboară ei, Poartă inimii frînte a lui Enitharmon [care ajuns-a pîn' la capiștea lui Urizen 30 Ce-i Sinagoga lui Satan.] Ea suspinînd îi súflă înainte peste vîntul Golgonoozei. Los îi primi Căci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]