861 matches
-
Aaron, și Leviții stau și își împlinesc slujbele. 11. Noi aducem în fiecare dimineață și în fiecare seară arderi de tot Domnului, ardem tămîie mirositoare, punem pîinile pentru punerea înaintea Domnului pe masa cea curată, și aprindem în fiecare seară sfeșnicul de aur cu candelele lui, căci păzim poruncile Domnului, Dumnezeului nostru. Dar voi L-ați părăsit. 12. Iată că Dumnezeu și preoții Lui sunt cu noi, în fruntea noastră, și avem și trîmbițele răsunătoare ca să sunăm din ele împotriva voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
polițe mii de borcanele cu testiculele celor "inițiați" în acest fel și incluși în poliția secretă. Ei dezlănțuie teroarea, împușcînd și sfârtecând restul populației, scoțând din toracele și stomacurile celor uciși cele mai neașteptate obiecte. Pistoalele lor au formă de sfeșnic iudaic, de crucifix, de chitară electrică... Alte opt filme în film, fiecare altfel, cu găselnițele cele mai abracadabrante (o mașină sexuală care poate avea orgasm, arhitecturi 266 fabuloase, expoziții și exhibiții) formează partea centrală și cea mai lungă a "Muntelui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și împlinire prin „pacea lui Dumnezeu care covârșește toatămintea” (Filipeni 4, 7), ca locaș al bucuriei și lucrării harului, întrucât„Lumina ce se aprinde nu se pune sub obrocul minții”, incapabilăde bucurie, oricâtă dibăcie în calcule ar avea, ci în „sfeșnicul inimiicare astfel luminează tuturor celor din casă” (Matei 5, 15) ca bu-curie. Chemarea la „Înțelepciune” și „Luare aminte” înseamnă grijade a rămâne la „dragostea dintâi” (Apocalipsa 2, 4), conform porunciicelei noi (Ioan 13, 34) rod al lucrării și slavei lui
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
după gustarealuminii dumnezeiești de pe Taborul Sfintelor Taine, omul trebuiesă se coboare în valea smereniei din această viață pentru a se dăruislujirii la care îl mână Duhul; „lumina” sa rămâne ascunsă în aceastăviață, dar ea este pusă în același timp în „sfeșnicul” trăirii în Hristos. Ea este o realitate pentru că Însuși Sfântul Duh ne dă mărturieîn Hristos că suntem „fii” și „moștenitori”. Duhul Sfânt ne ține în trezvie, în tensiune eshatologică, pentru a aduce roadele îndreptăriinoastre în Hristos, cu care cumpărăm „țarina
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pentru toți anii care îi avea. Se uita la ea și trăgea nădejde, o nădejde absurdă... că, printr-o minune să râdă și să se ridice, dintr-o clipă în alta. Privea ca un năuc lumânarea care se topește în sfeșnic... și cum se împuținează... Sufletul i se răsucea ca o râmă strivită, la un capăt. Nu putea crede că-i adevărat... „Poate-i un vis urât...!“ își zicea el. ...Așteptau să vie Părintele de la Schitul din deal, să-i citească
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
elaborat o foarte eficientă metodă de a paște caii... verzi ! 81. Greu de suportat zilnic în buzunarul cămăși o brichetă...de cox ! 82. Evlavioasă, de zece veri se chinuie din greu la plajă să strângă bronz...pentru a dona un sfeșnic ! 83. ,,Mai ușor vezi paiul din ochiul altuia decît în ochiul tău , bârna...de gimnastică !" 84. Poți ,,face piața", inclusiv zarzavaturi, într-un singur ceas... florar ?! 85. Oricât de mult iubești pictura, nu accepți ideea de ați petrece restul vieții
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
În mijlocul camerei se găsea o masă de bucătărie jegoasă, cu scaune cu Înfățișare Înșelătoare. Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, era așezat Într-unul dintre ele, iar inspectorul Insch se rezema de chiuveta de vizavi. Între ei licărea un mic sfeșnic. Doar două dintre locașuri aveau lumânări În ele, iar acestea erau puțin mai mari decât niște muguri. Nimeni nu scoase un cuvânt la intrarea lui Logan. Fața lui Insch era de piatră, privind Încruntat către silueta așezată. Probabil că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
capul ajunse să i se odihnească pe masa plină de zgârieturi. — A fost un accident, Bernard? S-a Întâmplat, pur și simplu? — Mi le iau pe toate. Toate mortăciunile mele dragi. Insch izbi cu pumnul său uriaș În masă, iar sfeșnicul și Hoitarul săriră În același timp. Ceară fierbinte se Împrăștie pe masă. Bernard Duncan Philips se lăsă din nou pe masă, acoperindu-și capul cu brațele. — Ajungi la Închisoare. Ai auzit? Te duci la Închisoarea Peterhead, cu toți ticăloșii. Pedofilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
hârtiile și carnetul de notițe și văzu masa pregătită pentru cina pe care n-apucaseră s-o mănânce. O tavă cu lasagna întărite era așezată pe o plită cu arzător, între două farfurii și două pahare cu vin roșu; două sfeșnice simple din argint erau acoperite de ceara ivorie de la lumânările care se topiseră. — Nu vreau să discut. Vreau să plec, spuse Leigh pe un ton liniștit, fără intonație. — Știu, iar eu te rog să stai. Leigh îi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
După ce-a terminat facultatea - descoperind Între timp că lucrurile tradiționale se vindeau cel mai bine - a Închiriat o dubă Transit și, Împreună cu prietenul ei de-atunci, Dan a plecat În Marrakesh unde a Încărcat-o cu lămpi, vase, covoare, sfeșnice, bijuterii și caftane brodate, produsemarocane. La Întoarcere și-a Închiriat un stand În Camden Market 1 și și-a epuizat tot stocul În câteva săptămâni. Afacerea prospera și la scurt timp făcea excursii de una singură, pentru a cumpăra marfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
după-amiază. Apartamentul a fost păstrat tot timpul curat, Îngrijit, ordonat. Cel puțin În aparență. Atât În timpul vieții mamei sale, cât și după moartea ei. De două ori pe săptămână venea o femeie care curăța totul, făcând să strălucească până și sfeșnicele, lămpile de bronz, cupele de argint folosite În scopuri rituale. Tatăl său obișnuia să facă un duș rece În fiecare dimineață, fie vară sau iarnă. Iar la fiecare cinci ani casa era zugrăvită. De unde venea totuși mirosul? De când se mutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dulapri, explorând colțurile Întunecate ale comodelor negre și grele, cotrobăind prin fiecare sertar, căutând curios sub saltele, sub perne și În grămada de cămăși albe pregătite pentru călcat ale tatălui său. Mângâind tapițeria de brocart. Pipăind și cântărind În mână sfeșnicele din argint și cupele rituale. Trecându-și palma peste suprafața lăcuită a mobilei vechi. Comparând tăvile pentru ceai. Descoperind sub o cuvertură de muselină mașina de cusut Singer și scoțând o singură notă dogită la pianul Bechstein strălucitor. Alese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o construcție simplă de lemn cu o verandă de sticlă. Deasupra sălii de mese se aflau dormitoarele, în care existau obligatoriu două paturi și un lavoar cu lighean și cană. Nu era lumină electrică; în camere se foloseau lumânări în sfeșnice de alamă, pe holuri și în sala de mese ardeau lămpi cu gaz. Această simplitate îl entuziasma pe tata; sta cu brațele încrucișate la ceafă, asculta în întuneric susurul pârâului care curgea, nu departe de acolo, în albia lui albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care îl adusese ambulanța acasă, lăsându-l să zacă aici pentru totdeauna, neputincios, n-o să se mai ridice din nou, să vorbească, să se orienteze spre o altă activitate. Peisajul se întindea gri în fața ferestrelor, pe cămin se aflau doza, sfeșnicul din fier forjat, mica statuetă de piatră din Arctica, ne așezam pe fotolii sau pe canapea doar ca să ne ridicăm iar și să pășim până la geam, până la cămin, ca să tragem cu urechea la vocea ce venea de sus, aprinzând temeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
niciodată, și că bani nu avusese ca să-mi numere. Tot vorbindu-mi, Ioșca trecu în cămăruța vecină, unde ne așezarăm pe niște scaune cu picioarele curbate ca de rahitism. Aici, Ioșca aprinse un muc de lumânare, îl înfipse într-un sfeșnic de alamă, și apoi recăzu pe scaunul capitonat, alături de mine. „Să vezi, - reîncepu Ioșca, - niciodată nu mi-a plăcut să fac porcării cu femeile. Le-am iubit, și ca să le arăt dragostea, risipeam cu ele banul meu și bani străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și soțul ei, Walter, veniseră toți în Yorkshire pentru a-și prezenta omagiile; nu lipsea decât Tabitha, care imediat ce aflase vestea făcuse un acces de furie. Printre instrumentele de agresiune cu care l-a atacat pe Lawrence s-au numărat sfeșnice, umbrele de golf, cuțite de unt, lame, biciuști de călărie, o lufă, două crose de golf de diverse dimensiuni, un corn afgan de bătălie de un remarcabil interes arheologic, o oală de noapte și o bazuca. Chiar în ziua următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta. Credeam că vi se pare snobism toată treaba asta cu colecționarea operelor de artă moderne. Hilary făcu ochii mari și preț de câteva secunde se abținu să răspundă. Întinse mâna stângă spre un bol cu fructe așezat între două sfeșnice de argint și rupse un mic ciorchine de struguri, începând să-i decojească încet boabele, introducându-și unghia lungă între coajă și pulpa vineție. — Ne-am mai întâlnit oare undeva? întrebă ea brusc. Nu, spuse Phoebe. Nu, nu cred. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
impresionat foarte mult. — Serios? spuse Graham, ciulindu-și urechile de cineast. Cum se chema? — Nu cred că ai auzit de el, am spus. Era englezesc și nu era făcut de intelectuali marxiști. — Ooo, vrei să mă jignești! Joan aduse două sfeșnice, puse unul pe masă și pe celălalt pe policioara căminului, apoi stinse toate luminile. Abia vedeam ce făceam, dar trebuie să recunosc că a creat într-adevăr o atmosferă stranie. — Suntem toți gata? Eram toți gata, numai că Joan, Graham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
i s-a interzis în unanimitate să mai folosească o asemenea tactică. În a treia rundă, lupta a fost strânsă. A devenit repede evident că fapta se comisese ori în hol, ori în seră și ori cu pumnalul, ori cu sfeșnicul; dar eu dețineam un avantaj important când a sosit momentul să fie numit ucigașul, pentru că aveam în mână trei cărți revelatoare. În timp ce ceilalți încă ezitau și lansau prognosticuri hazardate, mie mi s-a arătat, încet-încet, soluția: vinovatul nu era desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a dovedit că Graham ne-o luase înainte. La următoarea mișcare, s-a dus în seră prin pasajul secret și a îndreptat un deget acuzator în direcția mea. — Cred, spuse el, că a fost profesorul Plum în seră, cu sfeșnicul. Avea dreptate: și în acel moment m-am declarat învins. Joan a aprins luminile și ne-a făcut o ciocolată și poate că atmosfera s-ar fi schimbat dacă afară n-ar fi continuat furtuna, tot mai feroce, pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de jur-împrejurul mesei, este scris sub forma unei scurte declarații pe care a alcătuit-o acum câteva zile. Dacă n-are nimeni nimic împotrivă, o voi citi acum integral. Înainte de a începe, primul tunet răbufni afară, făcând fereastra să vibreze și sfeșnicele de pe policioara căminului să zăngăne puternic. Acesta a fost urmat aproape imediat de un fulger, care a făcut fețele pline de așteptări ale membrilor familiei să pară brusc, preț de o scurtă, halucinantă secundă, palide și spectrale. — Eu, Mortimer Winshaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
l-a folosit Lawrence în timpul războiului. — Ce tâmpenie! Se întoarse spre mătușa lui, care ascultase această conversație aparent amuzată. Ai auzit, mătușă Tabitha? — Da, am auzit tot. — Și ce părere ai? — Cred că a fost colonelul Mustard în bucătărie cu sfeșnicul. — Of, pentru numele lui Dumnezeu! spuse Hilary. Pierdem timp prețios. Dorothy n-a coborât de peste o jumătate de oră: trebuie să încercăm s-o găsim. — Bine, spuse Thomas, ridicându-se. Dar aceștia doi nu vin cu noi. Draperiile din sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet veninul...
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
nopții și în cele din urmă doar îl jefuise și fugise dimineața cu argintăria în traistă. Cum, exclamă acest om drept, dar nu le-a furat, eu i le-am dăruit și încă ceva, iată, a uitat să ia și sfeșnicele, și zicând acestea s-a întors din prag, a revenit cu prețioasele obiecte de rugăciune și i le-a vârât în desagă. Zâmbeam. Îmbătrânind, gândeam, unii oameni se agață de lucruri, dar alții se desprind. Myriel, pesemne, făcea parte din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scundă, cu porcăria de mobilier necesar și cu un pat uriaș, lat, cu perdele, pe care zăcea unul «Terentici» (așa l-a strigat femeia), care mi s-a părut cherchelit. Pe masă pâlpâia un muc de lumânare înfipt într-un sfeșnic de fier; mai era un dulap aproape gol. Terentici mugi ceva la mine, rămânând tot întins, și-mi arătă cu mâna ușa cealaltă; femeia plecase, așa că nu-mi mai rămânea altceva de făcut decât să deschid ușa aceea. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]